Cel mai puternic

Sf. Hristofor, înainte a de a ajunge creştin, avea un capriciu: spunea că vrea să-l slujească pe cel mai puternic om din lume. Odată, a trecut prin părţile sale un împărat. Avea putere şi oşti multe. Când l-a văzut Hristofor, a făcut ochii mari şi şi-a spus în sine: „Acesta este cel mai puternic om din lume, voi intra în slujba lui.” Astfel, a intrat în garda lui de corp. Unde era împăratul, acolo era şi el. Într-o zi însă, trecând printr-o peşteră, pe împărat l-a cuprins frica. Tremura ca un copil mic. Hristofor îi zice:
– Ce ai, împărate? Eu sunt aici. Ce se întâmplase?! În peşteră era un vrăjitor care făcea magie. Şi ceilalţi, care erau în gardă, au zis:
– Vezi? Vrăjitorul este mai puternic decât împăratul, dacă îl face şi pe el să tremure.
– A, a zis Hristofor, adică vrăjitorul are o putere mai mare decât împăratul?
– Desigur, îi răspund aceştia. Satana guvernează lumea, ridică şi coboară pe împăraţi, este domnitorul lumii. Cine se închină la diavol, devine om mare.
– Ce zici, năucule! Şi eu până acum am avut impresia că împăratul este cel mai puternic. Îl lasă deci pe împărat, se duce în peştera vrăjitorului şi îi zice:
– Te voi sluji pe tine; eşti cel mai puternic.
– Foarte bine, îi răspunde vrăjitorul. Vino cu mine şi îşi voi arăta toate secretele. Apoi, Hristofor l-a urmat. Dar într-o zi, în timp ce treceau printr-un loc, îl vede pe vrăjitor că tremură, cade la pământ, se crispează şi face spume.
– Ce-ai păţit? îi zice. Vrajitorul îi răspunde:
– Aici este o biserică şi în curtea ei este o chilie, iar în chilie este un pustnic, care are cu el o cruce. Dacă diavolul vede crucea, cade şi se loveşte. De aceea mă tem de crucea lui Hristos. Hristos guvernează lumea.
– Ce spui? Tu care eşti atât de puternic, te temi de un obiect aşa de mic?
– Nu este un obiect oarecare; este Crucea lui Hristos şi chiar dacă e mică, are putere asupra mea şi mă arde!
Şi astfel Hristofor a descoperit ca Hristos este mai puternic şi decât împăratul şi decât diavolul, rămânând să-I slujească Lui până la sfârşitul vieţii.

Ce istorisire frumoasă şi relevantă pentru noi creştinii ! Dar să luăm aminte ! Poporul nostru ortodox românesc trăieşte în credinţa că diavolul fuge de semnul Crucii. E o credinţă frumoasă. Ea grăieşte de frica satanei, de Golgota, de înfrângerea ce-a suferit-o. Numai că, nu cumva să credem că-l putem birui pe satana prin semnul Crucii gol. Sunt atâtea case cu Cruce pe pereţi, cu Cruce în vârful casei, dar înăuntrul casei satana îşi face liniştit toate mendrele lui. Semnul Crucii are putere de izgonire a diavolului şi de biruinţă asupra satanei numai când în el punem sfânta înţelegere a jertfei de pe Cruce şi mai ales dacă primim darurile pe care le dă jertfa Crucii, dacă Îl primim pe Iisus Hristos Biruitorul şi biruinţa Lui.

sursa: lumina pentru candela din suflet