Sf. Hristofor, înainte a de a ajunge creºtin, avea un capriciu: spunea cã vrea sã-l slujeascã pe cel mai puternic om din lume. Odatã, a trecut prin pãrþile sale un împãrat. Avea putere ºi oºti multe. Când l-a vãzut Hristofor, a fãcut ochii mari ºi ºi-a spus în sine: „Acesta este cel mai puternic om din lume, voi intra în slujba lui.” Astfel, a intrat în garda lui de corp. Unde era împãratul, acolo era ºi el. Într-o zi însã, trecând printr-o peºterã, pe împãrat l-a cuprins frica. Tremura ca un copil mic. Hristofor îi zice:
– Ce ai, împãrate? Eu sunt aici. Ce se întâmplase?! În peºterã era un vrãjitor care fãcea magie. ªi ceilalþi, care erau în gardã, au zis:
– Vezi? Vrãjitorul este mai puternic decât împãratul, dacã îl face ºi pe el sã tremure.
– A, a zis Hristofor, adicã vrãjitorul are o putere mai mare decât împãratul?
– Desigur, îi rãspund aceºtia. Satana guverneazã lumea, ridicã ºi coboarã pe împãraþi, este domnitorul lumii. Cine se închinã la diavol, devine om mare.
– Ce zici, nãucule! ªi eu pânã acum am avut impresia cã împãratul este cel mai puternic. Îl lasã deci pe împãrat, se duce în peºtera vrãjitorului ºi îi zice:
– Te voi sluji pe tine; eºti cel mai puternic.
– Foarte bine, îi rãspunde vrãjitorul. Vino cu mine ºi îºi voi arãta toate secretele. Apoi, Hristofor l-a urmat. Dar într-o zi, în timp ce treceau printr-un loc, îl vede pe vrãjitor cã tremurã, cade la pãmânt, se crispeazã ºi face spume.
– Ce-ai pãþit? îi zice. Vrajitorul îi rãspunde:
– Aici este o bisericã ºi în curtea ei este o chilie, iar în chilie este un pustnic, care are cu el o cruce. Dacã diavolul vede crucea, cade ºi se loveºte. De aceea mã tem de crucea lui Hristos. Hristos guverneazã lumea.
– Ce spui? Tu care eºti atât de puternic, te temi de un obiect aºa de mic?
– Nu este un obiect oarecare; este Crucea lui Hristos ºi chiar dacã e micã, are putere asupra mea ºi mã arde!
ªi astfel Hristofor a descoperit ca Hristos este mai puternic ºi decât împãratul ºi decât diavolul, rãmânând sã-I slujeascã Lui pânã la sfârºitul vieþii.
Ce istorisire frumoasã ºi relevantã pentru noi creºtinii ! Dar sã luãm aminte ! Poporul nostru ortodox românesc trãieºte în credinþa cã diavolul fuge de semnul Crucii. E o credinþã frumoasã. Ea grãieºte de frica satanei, de Golgota, de înfrângerea ce-a suferit-o. Numai cã, nu cumva sã credem cã-l putem birui pe satana prin semnul Crucii gol. Sunt atâtea case cu Cruce pe pereþi, cu Cruce în vârful casei, dar înãuntrul casei satana îºi face liniºtit toate mendrele lui. Semnul Crucii are putere de izgonire a diavolului ºi de biruinþã asupra satanei numai când în el punem sfânta înþelegere a jertfei de pe Cruce ºi mai ales dacã primim darurile pe care le dã jertfa Crucii, dacã Îl primim pe Iisus Hristos Biruitorul ºi biruinþa Lui.
sursa: lumina pentru candela din suflet
