Meciul politic continuă Parchet vs. Guvern. Miza: controlul Justiției

de Mihai Rapcea

Ne-am obișnuit din păcate, în mod tragic, să acceptăm ca pe un dat al destinului implacabil al politicii românești, furăciunea electorală, indiferent de haina pe care o îmbracă.  Nu întâmplător a fost atât de popular sloganul: ”Voi nu puteți fura, cât putem noi vota”.

Românul e inventiv din fire așa că în folclorul nostru politic apar la fiecare nou scrutin, noi metode a de fura la vot. Începând cu de-acum banalul turism electoral – cu al său vot multiplu (oameni luați cu autobuzele, care votează în câte 30 de localități), până la mita electorală – cu toate formele ei tragicomice (de la telefoanele mobile oferite de Vanghelie până la pungile cu ulei, zahăr și făină oferite de Onțanu, trecând prin mesele festive oferite de candidații din primăriile sătești în cârciumile de lângă secțiile de votare) în România – furtul a devenit regula, iar votul cinstit, excepția (na, că până și tastatura îmi fură câte o literă – că am apăsat din greșeală tasta insert :)).

Furtul are istoria lui, în funcție de zonă și oameni. De la furtul persuasiv, țigănesc (luatul sătenilor pe sus la vot, din case, cu ceata de lăutari care le cântă la poartă, plătiți bineânțeles de primar.), până la furtul tâlhăresc, violent (a făcut carieră imaginea cu turnătorul satului, care se uita din cabina de vot alăturată, pe furiș, print-o gaură în perdeaua despărțitoare, la ce votează țăranul, iar pe cel ce vota ”greșit” îl însemna pe furiș cu cretă pe haină, la ieșirea din cabină. Cei însemnați astfel erau luați la bătaie fără nici o explicație de către bătăușii satului, care așteptaul la ieșirea din secția de votare – astfel ca frica să le dea ”gândul cel bun” votanților ”nehotărâți”).

Ultima noutate în materie de furat e cea cu telefonul mobil. O știați !? Nu !? Atunci v-o deslușesc eu: imaginați-vă secția de votare, unde, după încheierea votului, se deschid urnele și se numără voturile. Sunt controlați corporal cei ce numără, stau cu mânecile suflecate, nu au voie să aibă pixuri (ca nu cumva să invalideze voturile adversarilor), cu alte cuvinte, cei ce numără dictează altora care scriu. Ei, dar toată lumea are telefoane mobile, căci – nu-i așa, ce rău poate face un telefon mobil procesului de numărare a voturilor ? Păi ARE oameni buni ! Ultima modă de a anula voturile adversarilor era aceea ca cel ce numără voturile să aibă asupra lui un telefon mobil cu clapetă. Pe interiorul clapetei, are lipit cauciucul unei ștampile de vot și din când în când mai pune telefonul pe masă (întâmplător, pe buletinul de vot al adversarului, și apoi exclamă: ia-tete, ce minune, un buletin de vot cu două ștampile ! Ia să îl trecem noi la nule…

Revenind la prezentul nostru trist (căci euro a crescut ca viteazul din poveste), mă amuză amar ”întrecerea socialistă” dintre instituțiile statului la numărătoarea bobocilor de votanți: pe de-o parte aparatul administrativ comite ”genocid” după ”genocid” ”omorând” votanții de pe liste cu zecile de mii pe oră, mai ceva ca Hitler cu evreii, în vreme ce Parchetul umblă prin țară travestit în Patriarhie și cere de la dreptcredincioșii votanți lepădarea de satana cu jurăminte pe Sfânta Scriptură.

Pentru prima dată în strâmba și dubioasa noastră istorie electorală, avem șansa de a urmării dimensiunile apocaliptice ale furăciunii la vot. Dramatic este faptul că poporul – înfometat, blazat și scârbit de tot tămbălăul, iese la vot din ce în ce mai anemic, fapt ce alimentează din plin posibilitățile de fraudă, căci cu cât sunt mai puțini votanții reali, cu atât mai puțin este de furat pentru a disimula rezultatele pe bune.

În tot acest  balamuc politic, bătrânul bolșevic Iliescu urlă cu bale invective împotriva procurorilor care își permit să facă numărătorile paralele cu cele ale aparatului administrativ controlat de USLiști, în vreme ce Adrian Năstase – din celula lui ”jilavă” delirează sumbru în paginile Jurnalului Național și pe blogul personal, visând cu ochii deschiși ”cum ar fi fost dacă” ar fi furat un pic mai mult la alegerile prezidențiale din 2004…

Personal, eu nu sunt pentru pușcărie, pentru astfel de intelectuali ”fini” de talia lui Năstase. De altfel, tratamentul nu se potrivește de nici o culoare cu înalta sa ”talie” de fost om politic… ce reeducare să îi ofere lui Năstase pușcăria ? Cum să îl îndrepte ? Nu era mai bine cum se proceda pe vremuri de către domnitori ? Boierii căzuți în dizgrație erau exilați la câte-o mănăstire, așa, până le dădea Dumnezeu ”gândul cel bun” și se îndreptau prin post și rugăciune. Sunt curios cu ce gânduri ”pioase” va ieși Năstase din pușcărie peste 3 luni (că atâta mai are de executat !). Oare îl va ierta ”creștinește” pe Traian Băsescu !? Eu cred că deja își face schema câștigătoare la la loteria votului 6 (județe) din 49, din 2014…

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *