Sfârșitul erei miliardarilor de carton: legea confiscării extinse

de av. Mihai Rapcea

O noutate legislativă de ultimă oră face să tresară inimile îmbogățiților din furăciuni și le dă fiori reci pe șira spinării. E vorba de Legea 63/2012 ce modifică și completează Codul Penal al României – adăugând la articolul 112 din Cod – privind măsurile de siguranță – o nouă literă (h) referitoare la… CONFISCAREA EXTINSĂ, intrată în vigoare la sfârșitul lunii aprilie !

Despre ce este vorba, în concret ?

Ca regulă de bază, în capitolul privind măsurile de siguranță – la articolul 118 din Codul Penal erau prevăzute situațiile în care intervine confiscarea specială a bunurilor de care infractorul – fie a înțeles să se folosească la săvârșirea infracțiunii, fie le-a dobândit ca produs al infracțiunii.

În tot cazul – subiectul pasiv al actului de confiscare era persoana infractorului și averea acestuia.

Așa se face că, până acum, pentru a evita situația neplăcută de a li se confisca produsul “muncii” – marii țepari ai zilelor noastre – îmbogățiții peste noapte, cu averi fabuloase pe care nu le pot justifica, nu păstrau mare lucru pe numele lor, transferând produsul infracțiunii pe numele rudelor apropiate.

Astfel, s-a ajuns în situația paradoxală că marii magnați ai “democrației originale” de după 90 nu au aproape nimic pe numele lor, nici măcar mașinile luxoase în care se plimbă, însă controlează averi imense prin firme sau persoane interpuse.

Sunt câteva concepte juridice noi în această normă a confiscării extinse pe care aș vrea să le comentez critic, căci din dorința de a combate un fenomen generalizat în societatea noastră coruptă, din păcate se încalcă niște principii de drept trecându-se peste o limită ce nu ar trebui depășită.

O primă chestiune ce mă deranjează ca profesionist al dreptului o constituie INSTITUIREA ARBITRARIULUI JUDECĂTORULUI în luarea deciziei de aplicare a măsurii confiscării extinse.

Din câte știu eu, de ultima dată de când am intrat într-o sală de judecată, JUDECATA SE FACE PE BAZĂ DE PROBE, așa cum se prevede și în art. 62 din Codul de Procedură penală: “În vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.

Ei bine, recent introdusa completare din Codul Penal prevede la art. 1182 pct. 2 lit. b) că judecătorul poate dispune confiscarea extinsă asupra altor persoane decât infractorul și proprietățile acestuia atunci când “ …are convingerea ca bunurile respective provin din activitati infractionale de natura celor prevazute la alin. 1.  (adică furăciunile de tot felul).” Nu mi se spune nicăieri că el își întemeiază neapărat convingerile pe probele din dosar, sau măcar pe “indicii temeinice”, așa cum sunt acestea definite la art. 681 C.P.P.

Personal, povestea nu m-ar deranja, ba dimpotrivă. N-am nici o avere semnificativă care să nu poată fi justificată prin muncă grea (ba dimpotrivă !), nici rude superbogate asupra cărora să planeze bănuiala că le-am “pasat” produsul unor presupuse infracțiuni. Am în schimb – ca toți amărăștenii care trag targa pe uscat, de la o zi la alta, strângând din dinți când îi văd pe alții cum se lăfăie în bogăție și opulență fără să fi muncit o zi în viața lor – deci am în schimb acea dorință, născută din frustrare, de a-i vedea pe acești îmbogățiți penali, scuturați de banii agonisiți din infracțiuni, de a vedea Justiția dusă până la ultimele ei consecințe.

Problema este că asta nu se poate face cu prețul încălcării unor principii de drept penal milenare, sau – mai grav, al normei constituționale.

Căci chiar Constituția României prevede la art. 44 (8) că „Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

Per a contrario, caracterul ilicit al averii trebuie DOVEDIT. Dovedirea înseamnă PROBE iar nu “CONVINGERI” fie ele și ale unui judecător !

Un al doilea aspect ce mi-a sărit în ochi îl constituie următoarea formulare din același articol 1182 Cod Penal :

 “La stabilirea diferentei dintre veniturile licite si valoarea bunurilor dobandite se vor avea in vedere valoarea bunurilor la data dobandirii lor si cheltuielile facute de persoana condamnata, persoanele prevazute la alin. 3…

Confiscarea nu poate depasi valoarea bunurilor dobandite in perioada prevazuta la alin. 2, care excedeaza nivelul veniturilor licite ale persoanei condamnate.

Pare complicat ? Nu chiar.

Formularea respectivă este de fapt o trimitere subtilă la prevederile Codului de Procedură Fiscală ce prevede la art. 97 (proceduri și metode de control fiscal) la litera b), controlul încrucișat, ce constă în “verificarea documentelor și operațiunilor impozabile ale contribuabilului, în corelație cu cele deținute de alte persoane

În concret, să spunem că eu, persoana fizică sau firma X, am declarat venituri în sumă de 2000 lei pe an (în cazul în care nu m-am declarat pe 0 sau mi-am suspendat activitatea !) însă numai facturile de la Metro demonstrează că am făcut cumpărături pe firmă sau pe numele meu cu valoare mult superioară. La fel, mă pot da de gol tranzacțiile cu cardul, Fiscul având acces la informațiile bancare ale contribuabililor. Să spunem că va rezulta că eu de fapt am cheltuit în anul în care m-am declarat cu 2000 lei profit, de 10 ori pe atât, că deh, viața e scumpă în Românica. În acest caz, Fiscul nu o să te întrebe de unde ai banii. Asta e treaba Justiției, iar legea ilicitului a fost abrogată de Iliescu printre primele în 1990, ca să se poată bucura liber de ce furaseră pe vremea comuniștilor sau imediat după, toți Voiculeștii. Însă fiscul o să te impoziteze (sau ar trebui să o facă căci are instrumentul legal – după cum am arătat) la sumele pe care le poate dovedi că le-ai cheltuit – și care se constituie în mod evident din venituri nedeclarate.

Ei bine, metoda de control al veniturilor din Codul de Procedură Fiscală este pusă și la dispoziția instanțelor de judecată, acestea urmând să analizeze dacă dintr-un salariu de bugetar puteai să îți permiți vilă pe Valea Prahovei, să facă diferența (prin scădere !) și… să confiște ceea ce excede salariului.

Ar mai fi multe alte aspecte de comentat din norma supusă analizei, dar mă opresc momentan aici, cu promisiunea că voi reveni cu o continuare…

mai mult pe: adsa.ro

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *