Subiecte interzise în mass-media: astăzi – Revoluția Pașnică din Islanda. Cum și-au luat țara înapoi de la bancheri

Încă din secolul trecut marea majoritate a americanilor a visat să spună NU criminalilor bancheri corupți conduși de familiile Rothschild și Rockefeller, dar nimeni nu a îndrăznit să o facă. De ce? Dacă numai jumătate din națiunea americană și 1% din cei care plătesc taxe și impozite ar fi spus “AJUNGE!”, atunci guvernul s-ar fi schimbat. De ce este oare atât de greu pentru unii oameni să înțeleagă că printr-un simplu REFUZ de a plăti taxele către un sistem corupt se poate obține mult mai mult decât prin violență? Cu alte cuvinte, URMĂREȘTE SĂ DESCOPERI UNDE AJUNG BANII TĂI! E chiar atât de greu? Adevărul în această privință este că doar islandezii au fost în stare să o facă… deocamdată. Nu numai că au reușit să răstoarne un guvern corupt până în măduva oaselor, dar au pus bazele unei Constituții corecte care va asigura că toate aceste dezastre naționale nu vor mai putea să se repete niciodată. Dar asta nu e totul… Cea mai bună veste abia acum urmează!

Ei bine, islandezii AU ARESTAT DEJA pe toți bancherii supuși lui Rothschild și Rockefeller, care s-a dovedit că sunt răspunzători de haosul și prăbușirea economică a Islandei. Săptămâna trecută, 9 persoane au fost arestate în Reykjavik și Londra pentru fapte de criminalitate financiară care au determinat prăbușirea economică a Islandei în anul 2008, criza profundă care a făcut să apară o REACȚIE PUBLICĂ FĂRĂ PRECEDENT care schimbă destinul țării. În Islanda se desfășoară o REVOLUȚIE FĂRĂ ARME, țara cu cea mai veche democrație (anul 930), și ai cărei cetățeni au reușit să impună schimbări fundamentale (nu doar de fațadă) prin demonstrații ferme. Dar de ce oare restul țărilor occidentale nu au auzit nimic despre asta?

Mass-media oficială occidentală este sub controlul Cabalei criminale, așa că nu e de mirare că există această cenzură strictă. La presiunea cetățenilor islandezi, nu numai că guvernul a demisionat, dar s-a demarat elaborarea unui proiect pentru noua Constituție, iar acum se începe procesul penal prin care bancherii vinovați de declinul economic al țării vor fi puși sub acuzare. Acest proces revoluționar liniștit, fără violență, își are originile în anul 2008 când guvernul islandez a decis să NAȚIONALIZEZE cele mai mari 3 bănci din țară (Landsbanki, Kaupthing și Glitnir) ai căror clienți erau în principal englezi și americani. După această măsură, moneda locală (krona) s-a devalorizat puternic, iar bursa financiară islandeză a fost închisă temporar atunci când scăderea ajunsese la 76 %.

Islanda devenise falimentară, și pentru a salva situația FMI a oferit 2,1 miliarde USD, iar țările nordice au oferit în plus 2,5 miliarde USD. În timp ce băncile și autoritățile căutau soluții la situația economică dezastruoasă a Islandei, cetățenii islandezi au ieșit în stradă și au manifestat pașnic zeci de zile în șir în fața Parlamentului Islandei, astfel că primul ministru Geir Haarde a demisionat. Cetățenii au cerut în plus alegeri anticipate, și au reușit! În luna aprilie 2012 a fost aleasă o coaliție de guvernământ, formată din Alianța Social Democrată și Mișcarea Verde de stânga, iar prim ministru a fost numit Johanna Siguroardottir. Pe parcursul anului 2009, economia Islandei a continuat să fie într-o stare precară, dar Parlamentul a propus ca țara să plătească Angliei și Olandei suma de 3,5 miliarde de EURO, eșalonata pe 15 ani, la o dobândă de 5,5 % !!! Această propunere a aprins din nou scânteia populară în Islanda, oamenii s-au întors pe străzi cerând ca această decizie să fie supusă unui referendum.

În martie 2010, acest referendum a avut loc și 93 % din populația Islandei a REFUZAT să plătească datoria în condițiile propuse. Asta a determinat creditorii să își regândească strategia și să o îmbunătățească, oferind o rată de numai 3 % și eșalonarea pe o perioadă de 37 de ani. Ei bine, nici asta nu a mers. Actualul Președinte al Islandei, văzând că Parlamentul aprobase propunerea cu o marjă foarte mică de voturi, a decis luna trecută să nu o ratifice, și a chemat poporul islandez din nou la referendum pentru ca oamenii să aibă ultimul cuvânt.

Bancherii tremură de frică

Revenind la situația tensionată din anul 2010, în timp ce islandezii refuzau să-și plătească datoriile către rechinii financiari fără să fie consultați, coaliția de guvernare a lansat o investigare financiară care să determine responsabilitățile legale pentru criza economică brutală ce a afectat țara, astfel că a arestat deja câțiva bancheri și directori executivi care erau implicați în operațiuni financiare de mare risc. Între timp, Interpolul a emis un mandat de arestare internațional pe numele lui Sigurdur Einarsson, fostul președinte al uneia dintre bănci. Această situație a făcut ca bancherii și directorii speriați să părăsească țara în masă, ca șobolanii. În acest context de criză, a fost aleasă o adunare care să pună bazele unei noi Constituții care să reflecte lecțiile învățate și să o înlocuiască pe cea în funcțiune, fiind inspirată de Constituția Daneză.

Pentru asta, în loc să apeleze la experți și politicieni, Islanda a decis să apeleze direct la popor, din moment ce poporul are putere asupra legii, și nu invers. Mai mult de 500 de islandezi s-au prezentat ca și candidați pentru a participa în acest exercițiu de DEMOCRAȚIE DIRECTĂ și a scrie o nouă Constituție. Au fost aleși 25 dintre ei, fără niciun fel de afiliere politică, printre aceștia fiind studenți, avocați, jurnaliști, fermieri și sindicaliști. Una dintre prevederile importante ale acestei noi Constituții va fi protejarea expresă a libertății de informare și de expresie, având numele de Inițiativa Mediei Moderne Islandeze (IMMI), o lege care are scopul să facă din Islanda un paradis pentru jurnalismul de investigație, pentru libertatea de informare, în care sursele, jurnaliștii și furnizorii de internet care găzduiesc site-uri de știri, sunt protejați prin această lege. Oamenii, din nou, vor decide viitorul Islandei, în timp ce politicienii și bancherii vor privi de pe margine transformarea acestei națiuni.
Islanda este un exemplu curajos pentru toate națiunile lumii!

de Charlotte Chabas - presseurop.eu

La Londra, Barclays a falsificat dobânzile împrumuturilor dintre bănci. La Madrid, Bankia și-ar fi manipulat conturile pentru a intra la Bursă. Cum pot fi obligate băncile care greșesc să dea socoteală? În Islanda, a fost numită o echipa de anchetatori care îi caută pe fraudatori pentru a-i aduce în fața justiției. Extrase.

Înainte de criza economică, Olafur Hauksson era comisar de poliție în Akranes, un mic port de 6 500 de locuitori la capătul unei peninsule înghețate, la circa cincizeci de kilometri de Reykjavik. Din ianuarie 2009, el îi urmărește și aduce în fața justiției pe cei care au jucat un rol în prăbușirea economică a țării, în 2008.

La sfârșitul verii 2008, balonul imobiliar islandez explodează, consecință a crizei subprime din SUA. La două săptămâni după căderea băncii Lehman Brothers, cele trei bănci principale ale țării, a căror valoare reprezintă 923% din PIB, se prăbușesc. Mica insulă este prinsă în vârtejul crizei, coroana islandeză se scufundă, și nicio intervenție nu-i poate influența cursul. Pe 6 octombrie 2008, în direct la televiziunea națională, primul ministru al vremii respective își încheie discursul rugându-se lui Dumnezeu să “salveze Islanda“.

De la acea dată fatidică, Islanda a trăit zile tulburi. În 2009, islandezii, totuși novici în demonstrații sociale, își strigă mânia împotriva politicienilor și acestor “neo-vikingi” ai finanțelor  care i-au înșelat. “Revoluția cratițelor” a condus la demisia Parlamentului și a guvernului conservator.

Printre cererile acestei mișcări se numără trimiterea în judecată a celor care au profitat de situația economică și care au împins Islanda în prăpastia economică. Alegerile legislative anticipate au adus stânga la putere. Noul prim-ministru, Johanna Sigurdardottir, vrea să numească rapid un procuror special pentru a ancheta cauzele crizei. Dar candidații nu se îmbulzesc la acest post.

Noi metode de urmărire

Olafur Hauksson, izolat în micul său comisariat de provincie, are meritul de a nu avea nicio legătură cu această elită acuzată de a fi împins insula spre faliment. În ciuda lipsei sale de experiență în materie de justiție economică, el este singurul care s-a propus pentru post. Mai mult de trei ani după numirea sa, el însuși recunoaște, “că a început doar de curând să se simtă bine în această funcție“. Inițial în fruntea unei echipe de cinci persoane, el conduce acum peste o sută de colaboratori.

Sarcina lor este dublă: “Pe de o parte, trebuie să anchetăm toate suspiciunile de fraudă și delicte comise înainte de 2009, pe de altă parte, demarăm noi-înșine procese împotriva presupușilor făptași“. O metodă “complet nouă“, care permite anchetatorilor să “urmărească dosarele“, și justiției să “cunoască pe de rost cazurile“. O condiție indispensabilă “pentru a putea înfrunta foarte pregătiții avocați ai apărării“.

Pentru a facilita misiunea procurorului, guvernul a făcut modificări legislative privind secretul bancar. “Astăzi avem acces la toate informațiile, fără nicio obiecție posibilă“, spune Olafur Hauksson. Suspiciunea de fraudă bancară, delictele de inițiere (utilizarea de informatii privilegiate pentru obtinerea de profituri financiare), escrocherie, uzurpări de identitate profesională, deturnări de fonduri, anchetele sunt variate, și cele trei – în curând patru – camere de interogare sunt tot timpul pline. Procurorul afirmă că lucrează astăzi pe “vreo sută de dosare prioritare“.

Majoritatea persoanelor țintite sunt foști responsabili din sectorul financiar, membri ai consiliilor de administrație ale băncilor înainte de criză. Islandezi care au ales adeseori să se exileze în țări străine – în special în Luxemburg – pentru a-și continua carierele. O împrăștiere care complică sarcina echipei de procurori a lui Hauksson.

Dar aceștia înmulțesc perchezițiile și echipa nu ezită să urmărească pistele anchetelor în filialele din străinătate ale băncilor islandeze, inclusiv pe lângă cetățeni străini. “Avem o deplină cooperare internațională“, subliniază Olafur Hauksson.

Până în prezent, au fost deja pronunțate câteva condamnări. Doi foști directori ai băncii Byr, primii care au fost judecați, au fost condamnați la patru ani și jumătate de închisoare. Fostul director de cabinet al ministrului de finanțe din momentul crizei, Baldur Gudlaugsson, a fost condamnat pentru delict de inițiere la doi ani de închisoare.

În așteptarea sentințelor

Mai recent, Sigurdur Einarsson, fost președinte al băncii Kaupthing, a fost condamnat să restituie băncii 500 milioane de coroane – circa 3.2 milioane de euro – și toate activele sale au fost înghețate.

Alții își așteaptă procesele. Jon Thorsteinn Oddleifsson, fostul trezorier al băncii Landsbanki, își va cunoaște în curând soarta, ca și Làrus Welding, fost director general al băncii Glitnir.

Activitatea lui Olafur Hauksson naște critici înflăcărate în rândul populației. “Știm că toate privirile sunt ațintite asupra noastră, că nu trebuie să eșuăm“, spune el, dar “a grăbi lucrurile ar conduce invariabil la greșeli și în climatul actual, cu atâta neîncredere față de instituții din partea islandezilor, trebuie mai mult ca niciodată să fim ireproșabili“.

Greu de a fi “ireproșabil” într-o societate în care practicile dubioase au fost mult timp o regulă. În mai, doi membri ai echipei procurorului au vândut informații pentru 30 de milioane de coroane  (191 000 euro) unui destinatar misterios. Acești doi foști polițiști lucrau pe dosarul Sjovar/Milestone, o companie de asigurări în care Banca Centrală islandeză investise înainte de a-și ceda acțiunile pentru o sumă mai mică. Acuzați de încălcarea confidențialității funcției lor, cei doi au fost suspendați și scoși cu forța la pensie.

Epurarea” sistemului financiar islandez, cum îi place lui Olafur Hauksson să spună, nu se va face imediat. Procurorul mizează pe un sfârșit de misiune în 2015, dar speră că Islanda, a cărei economie a recuperat treptat, va putea într-o bună zi “să privească în urmă și să fie mândră de a fi tras învățături bune din trecut“.

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *