13 septembrie – 113 ani de la nasterea lui Corneliu Codreanu, ultimul Voievod Sfant al romanilor

Înainte de Ziua Crucii se năștea în 1899 Corneliu Zelea Codreanu a cărui viață a fost o continuă înălțare a crucii neamului românesc, la vederea căreia poporul a strigat “Doamne miluiește!” înțelegând că cel ce ridica crucea neamului era trimisul Arhanghelului dreptății, Mihail, iar cei ce slujeau poftelor spurcate și intereselor străine au strigat “Rastignește-l!”, nesuferind a căuta spre puterea ce sta să se nască din îndemnul lui adresat românilor de a ridica împreună și fiecare în parte crucea acestui neam. Mânuiește, Doamne, acest neam ortodox al românilor și binecuvântează moștenirea Ta între noi; biruință dăruiește mărturisitorilor legionari asupra potrivnicilor Tăi și cu Sfântă Crucea Ta păzește pe poporul Tău!

13 septembrie – 113 ani de la nasterea lui

Corneliu Codreanu

ultimul Voievod Sfânt al românilor

„Acești ostași ai Împăratului celui Mare, au stătut împotriva poruncilor tiranilor,vitejește n-au băgat seamă de munciși călcând toată înșelăciunea, încununându-se după vrednicie, cer de la Mântuitorul pace și sufletelor noastre mare milă.”

(tropar al unor sfinți mucenici)

Țelul final, sensul ultim al neamului este învierea. Învierea în numele Mântuitorului Iisus Hristos. Creația, cultura, sunt doar mijloacele pentru aceasta, nu scop în sine. Sunt mijloace pentru această înviere. Dar cultura este rodul capacităților și dispozițiilor pe care Dumnezeu le-a pus neamului nostru. Pentru aceasta purtăm toată  răspunderea. Va veni o vreme în care neamurile pământului se vor întrece pentru această ultimă înviere; toate neamurile, cu toți regii pe care i-au avut. Atunci se va da fiecărui popor locul hotărât lui înaintea Tronului lui Dumnezeu. Această clipă covârșitoare, această înviere din morți, este cel mai înalt și mai strălucit țel spre care se poate pregăti o națiune.” (Corneliu Codreanu – Pentru Legionari)

Prieteni și dușmani, despre Corneliu Codreanu:

Nicholas Nagy-Talavera, scriitor ungur, de origine evreiasca

Deodată s-a produs o rumoare prin mulțime. Un bărbat chipeș, smead, înalt, îmbrăcat într-un costum alb, românesc, a intrat în curte călărind un cal alb. S-a oprit aproape de mine. N-am putut vedea nimic monstros sau rău în el. Ba chiar dimpotrivă. Zâmbetul său copilaros, sincer, radia asupra mulțimii celor săraci și părea să fie una cu mulțimea și totodată în mod misterios, departe de ea. Carisma este un cuvânt nepotrivit pentru a defini forța stranie emanată de acest om. Poate el aparținea pur si simplu pădurilor, munților, furtunilor de pe culmile Carpaților acoperite cu zăpadă, sau lacurilor și vânturilor. Și astfel stătea în mijlocul mulțimii în tăcere. Tăcerea sa era elocventă; părea mai puternică decât noi, mai puternică decât ordinul prefectului care i-a interzis să vorbească. O țărancă bătrână și ofilită și-a făcut cruce și ne-a șoptit: “E trimis de Arhanghelul Mihail”. Apoi clopotul trist al bisericii se porni să bată și slujba, care preceda întotdeauna adunările legionare, începu. Impresiile adânci, create în sufletul unui copil, dispar cu greu. De mai mult de un sfert de veac n-am uitat niciodată întâlnirea cu Corneliu Zelea Codreanu. (Nagy- Talavera, Nicholas, O istorie a fascismului în Ungaria și România. Ed. (evreiasca) Hasefer, Bucuresti, 1996; ed. orig. 1971, în engl.).

Andreas Hillgruber, istoric evreu-german

Legiunea Arhanghelului Mihail, întemeiată în 1927, era creația exclusivă a lui Corneliu Zelea Codreanu, un om plin de pasiune politico-religioasă. Antisemitismul Mișcării era de natură religioasă și națională, nu rasistă. Obiectivul lui Codreanu era înlăturarea pseudo-democrației din România și reînnoirea statului român printr-o conducere autoritară, înrădăcinată solid în creștinismul ortodox. Principiile Mișcării izvorau,fără îndoială, dintr-un profund patriotism autentic.(Andreas Hillgruber, Hitler, Konig Carol und Marschall Antonescu, Ed. Franz Steiner Verlag Gmbh, Wiesbaden, 1954).

Zigu Ornea, istoric evreu

Toate aceste elogii despre Codreanu, ce întrețineau în jurul lui o atmosferă de cult, uimesc și fascinează. Mai ales că unele (anume alese) sunt datorate unor oameni de cultură notorii, unor strălucite inteligențe. Dincolo de fanatismul unui credo de atunci, e dincolo de îndoială charisma lui Corneliu Zelea Codreanu. Dârzenia, intransigența, tăria convingerilor, integritatea morală, traiul modest, aproape în sărăcie, fanatismul credinței ortodoxe erau, indiscutabil, calități care se distingeau într-o lume sceptică și aranjoare, cu moravuri laxe si mereu coruptibile. Aceste trasături morale impresionau, convingeau, trezând admirație și respect. Charisma lui Codreanu era o realitate incontestabilă. (Zigu Ornea, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească, Ed. Fundatia Culturala Româna, 1995, p.386).

Iuliu Maniu, om politic, țărănist

Recunosc că Corneliu Zelea Codreanu a fost superior gândirii mele. Eu am încercat să adopt în slujba și salvarea țării, căi politice; el a ales o cale superioară și anume: a realiza mai întâi caractere, educând un tineret, care pe căi de înălțare patriotică, să se dăruiască total, moral și spiritual. Să creeze mai întâi o elită conducatoare și apoi un partid. (Declarație făcuta la Snagov, în vara lui 1943).

Traian Trifan, Dr. în Drept internațional:

Capitanul Corneliu Codreanu a deschis drumul bătăliei spre Învierea Neamului, implantând în conștiințe, prin exemplul vieții sale, responsabilitatea în fața lui Dumnezeu pentru actele săvârșite pe pământ și pecetluind cu sângele său acest crez pentru neamul nostru. (Traian Trifan, Marturisesc… Robul 1036, Ed. Scara, 1998, p. 119).

Filon Verca, profesor, scriitor, jurnalist

Corneliu Codreanu era profund uman, profund creștin. El nu era anti: omul corect, omul cinstit, omul loial. El se găsea în fața unei forțe “dominatoare”, după cum a definit-o cu atâta luciditate generalul Charles de Gaulle- care a Declanșat războiul subteran, contra țării românești, cu scopul de a o supune, a o aservi. Reflexul de autoaparare a justificat această rezistentă, până la moarte, împotriva primejdiei de dispariție ca neam. (Filon Verca, Pe meleaguri straine, Ed. Dalami, Caransebes, 2004, p. 250).

Mircea Nicolau

Socotesc că era o îmbinare a unei acțiuni de teren concrete, cu o viziune de ordin religios și filosofic.În Corneliu Codreanu nu a existat această disociere între gând și faptă. Între gândul lui și faptă era o relație directa. Niciodată nu și-a trădat gândul, sau nu și l-a falsificat în fapta lui. Socotesc că dintre toți oamenii care au militat pentru valorile românești, pentru interesele societății și neamului românesc, nici unul nu a găsit cea mai fericită cale de a-și realiza obiectivele, așa cum a găsit Corneliu Codreanu. (Gabriel Stanescu, Convorbiri cu Mircea Nicolau, Ed. Criterion, Bucuresti, 2007, p.32).

Emil Cioran, scriitor, ganditor

În noi gemea viitorul. În unul clocotea. Și el a rupt tăcerea blîndă a existenței noastre și ne-a obligat să fim. Virtuțiile unui neam s-au întruchipat în el. România din putință se îndreapta spre putere. Prezența lui era tulburătoare și n-am plecat niciodată de la el, fără să simt acel suflu iremediabil, de răscruce, care însoțește existențele marcate de fatalitate. Căpitanul nu suferea de viciul fundamental al așa-zisului intelectual român. Căpitanul nu era “deștept”, Căpitanul era profund. Cuvintele Căpitanului, grele și rare, răsăreau din Soartă. Ele se plămădeau undeva departe…Acele gânduri au urzit rostul nostru. În ele respirau natura și cerul. Și când au pornit spre înfăptuire, temelia istorică a țării s-a zguduit.

Corneliu Codreanu n-a pus problema României imediate, a României moderne sau contemporane…El a pus problema în termini ultimi, în totalitatea devenirii naționale. El n-a vrut să îndrepte mizeria aproximativă a condiției noastre, ci să introducă absolutul în respirația zilnică a României. Nu o revoluție a momentului istoric, ci una a istoriei. Legiunea ar trebui astfel nu numai să creeze România, dar să-i si răscumpere trecutul, să insufle absența seculară, sa salveze, printr-o nebunie, inspirată și unică, imensul timp pierdut. Capitanul a dat românului un rost.

Înclin uneori a crede că el a căzut din conflictul mărimii lui cu micimea noastră. Nu este totuși mai puțin adevărat, că epoca de prigoană a scos la iveală caractere pe care cea mai încrezătoare utopie nu le-ar fi putut bănui… (“Glasul strămoșesc”, Sibiu, anul VI, nr.10/25 Decembrie 1940).

Parintele Justin Parvu

Despre Corneliu Zelea Codreanu si Legiunea Arhanghelului Mihail, istoricii nostri mai vechi sau unii mai noi au avut grija sa denatureze adevarul. Au facut-o cu un scop: generatiile care le-au urmat(sau vor urma) sa nu stie adevarata istorie a romanilor. Nu s-a scris “fara ura si partinire”, asa cum ar trebui sa o faca adevaratii istorici.

Corneliu Zelea Codreanu a fost inca din timpul vietii sale o legenda, iar moartea sa, care a fost o jertfa – “cea mai scumpa dintre nunti”, cum spunea cantecul legionar, a facut ca proiectarea sa mitica sa capete o deosebita profunzime. Corneliu Zelea Codreanu si Miscarea Legionara au fost insa si o realitate care apartine istoriei romanilor. N-o putem neglija si trebuie sa o intelegem. Mai mult, Corneliu Zelea Codreanu a intrat intr-un panteon al mitologiei romanesti, unde trebuia demult sa-si afle locul.

Ma bucura faptul ca se studiaza acest fenomen si marturiile noastre, ale celor care mai traiesc, putini intr-adevar, pot ajuta la descrierea unei istorii care n-a beneficiat pana nu demult decat de un singur fel de prezentare, bineinteles, negativa. Caci cei care au scris erau dusmanii miscarii, cei carora le era frica de ea si ma mira faptul ca inca le mai este, astazi cand tinerii din “Fratiile de Cruce” de la sfarsitul anilor ’30 sunt octogenari sau nanogenari. Sunt tot mai putini astazi dintre cei care au trait acele vremuri si au crezut in biruinta legionara si marturia lor nu trebuie sa se piarda.

Tinerii legionari erau credinciosi si au crezut in rolul crestin al Miscarii. Dupa ani sau chiar zeci de ani de temnita grea, multi dintre supravietuitori s-au indreptat catre manastiri. Aici si-au aflat linistea, loc de rugaciune, nevointa si curatenie. Candva, Codreanu gandea ca ultim mijloc, retragerea in munti, caci de veacuri, romanul a primit lupta in munti si codri. Astazi, muntele si manastirile sale raman doar locurile unde romanul lucreaza pentru mantuire. Pentru mantuirea neamului nostru. Aceasta este lupta noastra.

Parintele Arsenie Papacioc

Nu putem gandi Miscarea Legionara fara voia lui Dumnezeu; deci a fost voia lui Dumnezeu chiar daca a plecat de la niste cauze materiale istorice.

Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa

Tinand cont de cati martiri a dat, cred ca a fost de la Dumnezeu, dar oameni fiind, au facut si greseli.

Parintele Ilarion Felea

Nu am facut politica si nu sunt legionar, dar vorbesc ca preot: Miscarea legionara va birui sigur, caci:

1. a cucerit tinerimea tarii
2. are un cap care stie ce vrea si e ascultat
3. are la temelia ei adevarul, credinta si dragostea crestina si impotriva acestora nu avem nicio putere.

Monahul Athanasie Stefanescu spunea despre idealurile si “omul nou” pe care il dorea Corneliu Codreanu ca baza a “Romaniei legionare”:

Telul final nu este viata, ci Invierea. Invierea neamurilor in numele Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Neamul este, deci, o entitate care-si prelungeste viata si dincolo de pamant. Neamurile sunt realitati si in lumea cealalta, nu numai in lumea aceasta. Acest student(Corneliu Zelea Codreanu) a indrumat generatia lui avand ca arhetip pe Hristos. Lupta a fost grea, acerba, cerand sacrificii pentru credinta lor in Dumnezeu si neamul romanesc, tineretul a fost supus la un experiment unic in lume, cunoscut sub numele de experimentul Pitesti, unde toti au fost prabusiti ca asa era reteta. Dar in fata lui Dumnezeu nu conteaza caderile, ci ridicarile. Preotul Calciu a fost unul dintre acestia. Generatia acestui student, in verde imbracata si la icoane inchinata, a fost martirizata cum n-au fost decat crestinii din primele secole. Din randurile ei ridicandu-se pe treptele cele mai inalte ale eroismului si chiar sfinteniei. Daca in iuresul luptei au fost si greseli, sa nu se uite ca una este individul cu instincte morbide, care ucide dragul de a ucide si alta  este individul care lupta in numele cetatii si al tarii, care a fost dintodeauna declarat erou.

IPS Bartolomeu Anania

Marturisesc insa ca in “Fratia de Cruce” din Seminar nu se facea politica, nici antisemitism, ci doar educatie, si ca nu am avut de invatat decat lucruri bune: iubire de Dumnezeu, de neam si de patrie, corectitudine, disciplina in munca, cultivarea adevarului, respect pentru avutul public, spirit de sacrificiu.

Rugaciunea Sfântului Voievod Corneliu Codreanu:

Ai grijă Doamne, de toți ai mei.

Primește-i sub scutul tău.

Iartă-i. Odihnește-i.

Celor vii dă-le tărie asupra celor potrivnici,

întru biruința României creștine legionare

și apropierea de Tine,

Doamne a neamului meu românesc,

întru nadejdea învierii lui. Amin.

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *