România Liberă despre situația demografică, avort și politica în domeniul natalității

Rupe tacerea - marturii despre trauma avortului

A aparut in Romania Libera un articol inspirat de statistica Pro-vita Bucuresti privind numarul intreruperilor de sarcina in Romania.

Il reproducem mai jos, cu doua observatii.

Unu, preocuparea pentru subiect este salutara, chiar daca spre deosebire de activitatea Provita, care pretuieste viata umana in sine si neconditionat, astfel de luari de pozitie sunt motivate mai degraba de grava criza demografica pe care o traverseaza Romania si care usor-usor incepe sa fie constientizata. Chiar in aceasta cheie usor meschina (“mie cine-mi va plati pensia?”) e bine ca se discuta si se scrie despre avort. Mai prost este ca problema nu se pune antagonizand avortul cu nasterea de copii, ci cu contraceptia, o alta problema majora care este in fapt legata indisolubil de avort si nu contrara acestuia.

Doi, cifrele au rolul de a ajuta la spulberarea unui mit: acela ca avortul era interzis pe vremea lui Ceausescu, opinie rasfranta in sofismul ca cei care sunt pentru protejarea copilului nenascut au orientare comunista si totalitara si ca democratia inseamna avort fara restrictii. In realitate, prima tara din lume unde avortul a fost legalizat a fost URSS  in 1920. Dintre toate tarile din blocul socialist, Romania a fost singura care a impus o perioada atat de lunga de restrictie (1966-1989).

Mai mult, dupa cum se poate vedea, pe timpul “interdictiei” se faceau cate 200.000 – 300.000 de avorturi anual…

___________________________________________________________________

Cum a ajuns România să aibă 22 milioane de avorturi
de DAN GHEORGHE

Romania Libera, 21 Februarie 2011

Numărul întreruperilor de sarcină care au avut loc între 1958 și 2008 este mai mare decât populația actuală a României. Această statistică înfiorătoare demonstrează politicile demografice dezastruoase pe care le-a avut România în perioade diferite ale istoriei sale recente.

“Ar fi trebuit să mai am azi încă șase frați, mai mari decât mine. Dar în viață nu suntem decât eu și un frate de-al meu. Ceilalți sunt în Cer. I-a avortat mama”. Aceste cuvinte, ce aparțin unei femei de 40 de ani, definesc 50 de ani de politică demografică haotică a acestei țări. Cifrele vorbesc de la sine – 22.178.906 avorturi, făcute în intervalul cuprins între 1958 și 2008. Datele aparțin Centrului de Calcul, Statistică Sanitară și Documentare din Ministerul Sănătății. Și mai interesant este faptul că la sfârșitul acestui interval, adică în 2008, populația României, conform datelor oficiale, era de 21.504.442 de locuitori. Deci numărul avorturilor din 50 de ani este mai mare decât populația actuală a țării.

Trei avorturi, în medie, de femeie

“Nu știu să se mai fi petrecut un asemenea fenomen, într-o altă țară europeană. Poate doar în Rusia numărul avorturilor să fie mai mare”, ne-a spus Vasile Ghețău, profesor de Demografie la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București și director al Centrului de Cercetări Demografice “Vladimir Trebici”, din cadrul Institutului Național de Cercetări Economice al Academiei Române. La care Borbala Koo, director executiv al Societății de Educație Contraceptivă și Sexuală, adaugă diverse statistici, la nivel european, pe o perioadă istorică îndelungată, care arată că media întreruperilor de sarcină din România o depășește pe cea din Vest. La noi revin, în medie, trei avorturi în viața unei femei, pe când în Occident o femeie a făcut, tot în medie, cel mult un avort.

1957- legalizarea avorturilor

Specialiștii de la Centrul de Statistică al Ministerului Sănătății ne-au spus despre contabilizarea avorturilor din România că operațiunea a început în 1958. Nu există date mai vechi. An de an se consemna numărul lor – fie că erau la cerere, fie din cauze medicale. Făcute în spitalele sau maternitățile de stat. Anul 1958 are o semnificație anume. Pentru că în 1957 s-a emis Decretul 463, prin care a fost legalizat avortul la cerere. Propaganda din anii ’50, pentru avort, desfășurată în România după tipare sovietice, ne-a fost confirmată de profesorul Ghețău. Rusia sovietică militase, încă de pe vremea lui Lenin, pentru această idee. “Era un ciudat mod de a vedea emanciparea femeii”, remarcă Bogdan Stanciu, președintele Asociației “Pro-Vita pentru născuți și nenăscuți” – filiala București. După al doilea război mondial, când România a intrat în sfera de influență sovietică, pe lângă multe alte “binefaceri” băgate de Moscova pe gâtul românilor, a fost și politica în favoarea avortului. Urbanizarea și industrializarea forțată au distrus practic familia tradițională românească, plină de copii. Noile principii socialiste o scoteau pe femeia română din gospodăria ei și o expediau direct pe șantiere și în fabrici.

1965 – record absolut la întreruperi de sarcină

E la noi o legendă, nefondată, cum că anul de vârf al avorturilor din România a fost 1990, primul an de după căderea comunismului românesc. Atunci s-au făcut 992.265 de întreruperi de sarcină. Dar recordul este în cu totul altă perioadă, tocmai în plin comunism. Mai precis în 1965, când s-au făcut 1.115.000 de avorturi. Legale. Acela a fost anul cu cele mai multe avorturi din România, din totalul statisticii realizate la noi, între 1958 și 2008. Fuseseră încă două “vârfuri”, mai mici, în 1964 – 1.100.000 de avorturi, și în 1963 – 1.037.000 de cazuri. Decretul 463 a “produs” 7.521.100 de avorturi, în numai nouă ani, din 1958 până în 1966. Sunt cei mai “prolifici” nouă ani, din acest punct de vedere, ai României!

15.000 de femei ucise de pruncii lor

A urmat o perioadă confuză și în același timp tragică pentru românce. Anul 1966 aduce Decretul 770, de care mulți își amintesc ca fiind momentul interzicerii avorturilor. Mai nimerit ar fi să spunem că s-a redus numărul lor. O femeie era obligată să dea naștere copilului, dacă a rămas însărcinată înainte de 40 de ani. Putea să avorteze numai dacă avea deja patru copii sau din motive strict medicale. Numărul avorturilor a scăzut semnificativ, după 1966. Dacă urmărim statistica oficială din intervalul 1967 – 1989, vedem că numărul lor a fost, în fiecare an, de cel puțin 200.000, dar nu mai mare de 430.000 de cazuri. O mare necunoscută este legată de avorturile clandestine. Din datele strânse de Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală rezultă că cel puțin 15.000 de femei si-au pierdut viața, până în 1989, din această cauză. Unele foloseau tije, andrele, sonde urinare, altele apelau la “babe”, pentru “tratamente” din plante. Orice cale, numai să scape de sarcină. Multe femei s-au ales, în schimb, cu infecții grave. Doar cele cu adevărat norocoase au scăpat cu viață.

Piața neagră a contraceptivelor

Cat despre mijloacele contraceptive, acestea au apărut la noi abia în anii ’70, dar se dădeau numai pe rețetă. Au dispărut însă după 1980, când s-a strâns “șurubul” în politica pro-natalitate. Nu mai găseai marfa asta decât pe piața neagră, mai ales în localitățile din vestul țării, unde se făcea aprovizionarea din Ungaria și Serbia. Regimul de atunci mergea pe ideea de a crește populația României. Femeile erau ținute sub strictă observație, prin controale ginecologice periodice, obligatorii la locul de muncă. Cele depistate ca fiind gravide erau imediat luate la ochi de autorități, să nu cumva să avorteze. Datele oficiale raportau, cu mândrie patriotică, la 1 iulie 1989, că țara noastră atinsese cota de 23.151.564 de locuitori.

Mai multe avorturi decât nașteri, în anii ’80

E ciudat totuși un lucru, după cum ne atrage atenția statistica Ministerului Sănătății. Din toată perioada 1967 – 1989, anii 1981 și 1983 s-au remarcat cu cele mai multe avorturi. În 1981 au fost 427.081 întreruperi de sarcină. Oficiale! Ne uităm apoi la numărul de născuți vii din același an – 381.101 copilași. Se vede clar ca lumina zilei că în 1981 au fost mai multe avorturi, decât nașteri. Aceeași situație și în 1983. Atunci au fost 421.306 avorturi și numai 321.498 de născuți vii. E clar că propaganda anti-avort și “țării cât mai mulți copii” nu dădea roadele scontate. Oricum, statistica e cât se poate de clară : în perioada 1967 – 1989, deci pe parcursul a 23 de ani, în România s-au făcut 7.398.210 avorturi.

Liberalizarea de după 1990

O altă etapă în istoria avorturilor a început în 1990, cu Decretul din 26 decembrie 1989, al noii puteri revoluționare. A patra hotărâre luată de noul regim, după căderea lui Ceaușescu, s-a referit la liberalizarea avorturilor. Aproape un milion de întreruperi de sarcină au fost înregistrate în 1990, în clinicile de stat. Numărul lor a început să scadă, pe parcursul timpului, ajungând la mai puțin de 500.000 – în 1996, sub 200.000 – din 2004, pentru ca în 2008 să fie înregistrate 127.907 cazuri. Cifra totală a întreruperilor de sarcină, din perioada 1990 – 2008, așadar în 19 ani, se ridică la 7.259.596.

Femeia care a avortat de 35 de ori

“Moda” avorturilor persistă și azi în România, în ciuda statisticilor care arată scăderea acestei practici. Doctorul Călin Soporean de Spitalul Universitar spune că majoritatea pacientelor sale vin din medii sărace, cu un nivel de cultură limitat. “Mai întâi trec pe la mine, să discutăm. Sunt de toate vârstele. Eu încerc să le fac să-și schimbe opțiunea. Unele spun că n-au bani să-și crească copiii, dacă i-ar face. Decizia de-a avorta e de nezdruncinat”, zice medicul. După această discuție, femeile se programează la sala pentru întreruperi de sarcină. Aici vin zilnic șapte-opt “cliente”. “Vin la noi frecvent femei care au deja la activ câte opt-zece avorturi. Le știu deja din vedere. Apar la noi o dată la câteva luni. Când le văd în spital știu pentru ce au venit”, ne dezvăluie medicul. Am descoperit o femeie care se “laudă” cu nu mai puțin de 35 de avorturi. Acum s-a oprit, după ce viața ei sexuală a ieșit la pensie. “N-am avut nimic. Mă duceam și lepădam. Parcă bărbatul știe cum e? El te trimite la spital și gata. Am făcut și înainte de ’89, și după ’89. Și la spital, și la babe. Am avut noroc, că nu s-a lipit nicio boală de mine”, oftează doamna. Consolându-se totuși cu cei patru copii ai ei pe care i-a născut. Unul din cele mai dure canoane bisericești, în privința avortului, spune că femeia care își leapădă pruncul cu ierburi otrăvitoare nu mai are voie să vină la Sfânta Împărtășanie timp de 20 de ani. Știați de asta? “M-o ierta Dumnnezeu”, speră cucoana, și-și drege baticul negru pe cap. De parcă ar purta doliu…

Operația oarbă

Femeile de peste 35 de ani sunt sfătuite de doctori să-și pună sterilet, pentru a evita “operația oarbă”, cum este cunoscut avortul. “Operația are un anumit grad de risc, cu precădere la femeile cu avorturi multiple, la care colul uterin devine flasc, după întreruperile de sarcină precedente. Riscul de perforare a colului este mare, în asemenea cazuri”, ne explică specialistul. Categoriile sărace preferă avortul, din câte am observat. Dar operațiunea nu-i nici pe departe ieftină. Un avort costă, oficial, 300 de lei. E taxa de la Spitalul Universitar din Capitală. Mai plătești încă 40 de lei pentru consultație. Contraceptia, în schimb, e mult mai convenabilă, financiar vorbind, ne-a explicat același medic – cel puțin 20 de lei pentru cel mai ieftin sterilet și tot atât pentru o folie cu pilule. “Sunt fete tinere care cred că pilulele îngrașă și atunci nu le iau. Iar femeilor mature le e teama să folosească steriletul, de teama unor boli”, explică doctorul Soporean, plusând cu informatii pe care le știe de la colegi de-ai săi din mediul rural – mai sunt și azi femei, la țară, care ajung pe patul de spital cu infecții grave, după ce au încercat, singure sau ajutate de cine știe ce “experți” locali, să-și lepede fătul, prin metode primitive.

Record la adolescente însărcinate

Mentalitatea pro-avort pare să se transmită de la o generație la alta. România e la ora actuală una din țările “de top” ale Europei, în privința adolescentelor care rămân însărcinate, arată un studiu din 2009 al Societății de Educație Contraceptivă și Sexuală. Numărul cazurilor ajunge la 47.000, în fiecare an. Aproape jumătate din ele avortează. Aceeași organizație arată că, pe de-o parte, aproape toate româncele cunosc cel puțin un mijloc de contracepție, dar, pe de altă parte, numai 40% dintre ele folosesc o astfel de metodă, pentru a evita o sarcină nedorită. “Avortul s-a banalizat, ca emoție. E o lipsă de atitudine față de propriul corp, o desconsiderare față de propria ta ființă. Sunt femei care, mergând azi să avorteze, reproduc de fapt comportamentul mamei, care, la rândul ei, a fost pe vremuri la chiuretaj”, ne explică profesor universitar doctor psiholog Aurora Liiceanu.

Nu se mai dau contraceptive gratuite

Doctorul Călin Soporean, de la Spitalul Universitar, se ocupă de cabinetul de planificare familială din această unitate sanitară. El spune că de anul trecut, din luna octombrie, nu s-au mai primit contraceptive gratuite. Astfel de materiale sunt distribuite categoriilor defavorizate – șomere, studente, eleve. De peste zece ani există această prevedere legală. “Sper să se rezolve cât mai curând problema, pentru că, de când nu se mai dau, a scăzut adresabilitatea la cabinet”, zice medicul. O știre similară, din martie anul trecut, de la Maternitatea “Bega” din Timișoara, referitoare la lipsa contraceptivelor gratuite, demonstrează că ceea ce se întâmplă acum la Spitalul Universitar din București nu e un fapt izolat. De la Ministerul Sănătății nu ne-a venit o clarificare în privința acestei situații, deși am solicitat-o.

“Aoleo, așa multe avorturi?” – exclamă politicienii

Ce am învățat, ca popor, după cei 50 de ani în care a existat în țara asta o adevarată “industrie” a întreruperilor de sarcină? Primul răspuns a venit de la Bogdan Stanciu, președintele Asociației Pro-Vita București. El s-a dus cu statistica asta la Parlament, pe la diverse comisii sociale și economice. “Toți exclamau – aoleo, așa de mulți?”, povestește Bogdan reacția politicienilor noștri, când au aflat de cele peste 22 de milioane de avorturi făcute în România. Și s-a luat vreo măsură? “Nimic. Se discută, se fac comisii”, conchide șeful asociației, care solicită autorităților o schimbare de atitudine în privința susținerii familiilor cu copii.

“N-am învățat nimic, după 50 de ani”

La întrebarea noastră a răspuns și Borbala Koo, director executiv al Societății de Educație Contraceptivă și Sexuală. “Ce s-a învățat, de la revoluție încoace? Nimic! În școală nu se face educație sanitară. Sloganurile legate de educația sanitară, sexuală, sunt în continuare sterile. Cât timp au fost bani din UE și din SUA pentru campanii în favoarea contracepției, pentru evitarea avortului, s-au organizat acțiuni la nivel național pentru informarea populației, s-au înființat cabinete de planificare familială. Dar și acestea au fost reduse, ca număr, în ultimii ani. De la 400 au mai rămas 160, toate la oraș, iar cele existente sunt din ce în ce mai puțin vizibile, în cadrul clinicilor”, mi se spune.

Cifre ascunse de clinicile private

Statistica oficială, de după 1990, este pusă totuși între “paranteze” de o asociație care militează împotriva avorturilor. Avem datele întreruperilor de sarcină din unitățile sanitare de stat. Nu există, în schimb, rapoarte similare din clinicile private. Specialiștii de la Centrul de Statistică al Ministerului Sănătății ne-au confirmat problema. Ei solicită clinicilor private statistica anuală. Dar informațiile nu ajung la autorități. Legile actuale nu prevăd o constrângere pentru cei care refuză acest lucru. De situatia asta ne-a vorbit și Bogdan Stanciu, președintele Asociației Pro-Vita București. Organizația sa a început, cu trei ani în urmă, să strângă informații despre numărul întreruperilor de sarcină care se fac anual în România, în spitalele de stat și în clinicile particulare. Concluzia e că cifrele Ministerului Sănătății sunt subraportate, la nivelul întregii țări. “Situația este cauzată de lipsa de comunicare sau de comunicarea incompletă a datelor de către mediul sanitar privat, cu o pondere în creștere, în ultimii ani, dar și de tendința de ocultare permanentă, observată de noi în timpul documentării. Metodele sunt felurite, de la îngreunarea accesului, până la răspunsul în bătaie de joc, la întrebări adresate în baza liberului acces la informațiile de interes public”, susține interlocutorul nostru.

“Nu mai văd nicio ieșire”

Previziunile făcute de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare arată că populația României ar putea ajunge, în anul 2050, la vreo 14 milioane de locuitori. La rândul ei, Organizația Națiunilor Unite pare ceva mai optimistă – 15, 9 milioane. În 2007, profesorul Vasile Ghețău, directorul Centrului de Cercetări Demografice al Academiei Române, a publicat un studiu care tratează această problemă dureroasă – “Declinul demografic și viitorul populației României”. Expertul a recomandat atunci autorităților o serie de măsuri, pentru a se evita un viitor sumbru. “România are nevoie de o politică familială elaborată cu multă grijă și responsabilitate, clară, stabilă, orientată spre perspectivă, care să nu urmarească efecte imediate și care să aibă consensul clasei politice, al societății civile, al opiniei publice și al specialiștilor. Alocația de stat pentru copii, diferențiată ca nivel și orientată prioritar spre familia cu doi și trei copii, ca și alte forme de stimulare financiară, ar trebui să constituie componente ale unei astfel de politici “, arăta expertul în lucrarea sa. La patru ani de când a scris aceste rânduri, profesorul Ghețău ne-a spus acum că “după toate amputările ajutoarelor pentru mame și pentru copii, din ultima vreme, nu mai văd nicio ieșire din situația dezastruoasă în care ne aflăm”. Practic, pe măsură ce trece timpul, lucrurile vor fi tot mai greu de schimbat.

În 2010 s-au născut 209.000 copii, cel mai mic număr din 1955.

sursa: culturavietii.ro

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *