PROSTITUȚIA POLITICĂ

de Vasile Rudan

Antropoidul cu coarne a ieșit temător din infern, s-a ridicat pe membrele posterioare și a privit cu atenție-n jur. A observat că o parte dintre pământeni se ghiftuiau cu hălci pantagruelice de carne macră, râgâiau de satisfacție și între două flexiuni pe vine improvizau câte un discurs sforăitor pe tema grijii față de popor.
„Prin urmare – gândi michiduță – indivizii ăștia fac politică.”
Alături, alți hominizi se ciomăgeau între ei, pentru firimiturile ce cădeau sub masa de ospăț.
„Și aceștia fac politică. Deși au o doctrină cam fistichie, bazată pe comuniunea de limbă, sunt și ei la guvernare” – cugetă sarsailă.
Ceva mai încolo, câțiva inși stăteau la pândă și-n tărtăcuțele lor năzuiau să apuce și ei niscaiva fărămituri de sub tălpile lătărețe ale ciomăgarilor.
„Care va să zică și ăia fac politică, dar sunt în opoziție. Adică,  momentan nu au acces la haleală” – chibzui satana dus pe gânduri.  Văzând că între pământeni începuse să mocnească zâzania, diavolul a spus că politica e bună. Și i-a lăsat pe oameni în pace.
A doua venită pe lume a fost Prostituția. Cum puse picioarele pe pământ, își ridică poalele-n cap și începu să-i smintească pe oameni. Pământenii începură să privească pofticioși cu un ochi la prostituție și cu celălalt la tentațiile politicii.
Sarsailă a spus că și prostituția e bună. Și i-a lăsat pe oameni în pace.
Dar iată că hominizii din spațiul carpato-danubiano-pontic se apucară de combinații parșive, amestecând în același țucal prostituția cu politica, moșind împotriva firii prostituția politică. Ceea ce le-a permis să se perinde într-o veselie prin partide, să schimbe doctrinele mai des ca izmenele, potrivit obiceiului neaoș „totu’ e de vânzare, chiar și conștiința cine are!”
Văzând atâta blestemăție, diavolul s-a declarat depășit de situație și s-a retras scârbit în fundul iadului, lăsăndu-i pe oameni să se descurce cum îi va duce capul.
Ați observat, desigur, că nu am pomenit nimic de amărăștenii cei mulți, supți de foame și sleiți de vlagă, cu privirile împăienjenite către iluzoria luminiță de la capătul tunelului. Nici nu trebuia să amintesc. Acești pribegiți ai sorții se hrănesc cu promisiuni electorale și așteaptă răbdători următoarea „duminică a orbului”, pentru a se încolona cuminți în fața urnelor de votare. Poate doar satana, dezgustat de cele lumești, le va plânge de milă din hăul cel fără sfârșit al tartarului. În rest, niciun licăr de speranță în mai bine.
Morala, dacă mai există așa ceva în lumea asta strâmbă, e cea rostită la coarnele plugului de tatăl meu, fie-i țârâna ușoară.
– Băiete, politica e o curvă. Azi se culcă cu unul – mâine cu altul. Să nu faci politică!
Iartă-ne, Doamne, păcatele cele multe și grele. În marea ta înțelepciune când pedepsești, întuneci mai întâi mințile oamenilor. Că de bătut se bat ei singuri, sărmanii.

sursa: rudan.ro

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *