Taxele reprezintã un subiect n vogã n momentul de faã, regresul economic aducndu-le n topul agendei politice n foarte multe state. Recent o comisie de experi de la Societatea Fabian a dat publicitãii cifre care indicã un apel la o taxare mai aprigã a celor nstãrii. Dacã acest sentiment general justificat are vreo influenã asupra politicii guvernamentale rãmne de vazut, dar cu toatã aceastã tevaturã n jurul taxãrilor n-ar fi o idee rea sã aruncãm o privire asupra celor mai controversate taxe de-a lungul istoriei.

Taxa pe uleiul de gãtit

Pentru a finana unele dintre cele mai mari proiecte ale vanitãii din toate timpurile, faraonii egipteni au impus multe taxe, multe dintre ele pe producia de bazã. Una dintre cele mai bizare i injuste se referã la…uleiul de gãtit. ntr-un sistem total lipsit de scrupule, cetãenii erau obligate sã obinã uleiul de la reprezentanii faraonului i refolosirea era interzisã. Prin urmare, scribii verificau fiecare gospodãrie pentru a se asigura cã se folosete cantitatea corespunzãtoare, pentru a confisca proviziile mai vechi i pentru a fora cumpãrarea de ulei proaspãt.

Taxa pe urinã

Pentru a-i continua preferinele pentru salubritatea publicã, romanii colectau cu mult zel taxa pe urinã. Dei introdusã de predecesorii lui Vespasian, mpãratul flavian (69-79) a fost cel care a elaborat o taxã care sã cuprindã toate latrinele romane. Taxa era perceputã de fapt pe colectarea de urinã care era apoi vndutã pe bani buni curããtoriilor i tãbãcãriilor care se serveau de coninutul sãu bogat n amoniac. Poate cã o reintroducere a acestei practici de reciclare ar ajuta la susinerea unor procese industriale…

Taxa pe barbã

Petru cel Mare, arul Rusiei ntre 1682 i 1725, era cu siguranã unul dintre principalii susinãtori ai celor mai ciudate forme de taxare, forme duse cteodatã pe culmile absurdului. A introdus dãri pentru consumul de apã, stupi i suflete (de fapt asta era doar o capitaie – nu att de interesantã precum sunã). Ba chiar a creat un comitet al cãrui rol singular era acela de a elabora tarife. Una dintre cele mai amuzante taxe pe care le-a inventat, introdusã n 1705, a fost impusã celor ce purtau barbã. Darea fãcea parte din programul reformist al lui Petru i era menitã sãi convingã pe conaionali sã renune la obiceiurile arhaice i sã se racordeze la standardele europene.

Taxa pe fereastrã

Taxa pe ferestre sau geamuri a fost introdusã n Anglia n 1696 n timpul lui William al III-lea. Desfiinatã n 1851, a fost iniial formulatã ca o metodã de taxare pe avere pentru cei care se eschivau de la plata taxei pe venituri. n mod interesant consecinele taxei pe ferestre ncã pot fi observate n Marea Britanie. Multe dintre clãdirile datnd din aceastã perioadã posedã spaii pentru ferestre baricadate cu cãrãmizi, o practicã obinuitã pentru a uura povara dãrilor pentru clasa mijlocie, cea mai afectatã.

Taxa pe pãlãrii

Taxa pe pãlãrii, la fel ca i cea pe ferestre, a fost introdusã de guvernul britanic n 1784 ca o formã de a obine fonduri de la oameni fãrã a recurge la impozitul pe venituri. Prima datã introdusã de prim-ministrul Pitt del Tnãr, taxa pe pãlãrii i-a forat pe comerciani sã obinã licena i ntrebuina un sistem de taxare nivelat, depinznd de costul pãlãriei, cu timbre de impozit lipite n cãptuealã. Se pare cã muli moditi i purtãtori de pãlãrii au ncercat sã evite taxa insistnd cã podoaba n cauzã n-ar fi o pãlãrie. Forma aceasta de evaziune devenise att de rãspnditã nct guvernul a amendat legea cu o definiie a pãlãriei n 1804.

Taxa pe sare

Este greu sã te raportezi la umilul i atotprezentul bob de sare ca la una dintre cele mai influente mãrfuri din istorie. Dar rolul crucial al clorurii de sodiu n dieta umanã, animalã i nenumãratele aplicaii n tiinã, religie i alte domenii i-a determinat soarta n definirea culturii i economiei, transformnd-o ntr-adevãr ntr-una dintre cele mai taxate mãrfuri. Dintre toate impozitele pe sare probabil cel mai cunoscut este cel impus de britanici n India colonialã. Taxa pe sare nu era nicio noutate n India, dar n 1835 Compania Indiilor de Est a mãrit considerabil impozitul, Imperiul Britanic agravnd situaia pnã n 1858. hegemonia impozitului pe sare a atras atenia mondialã n martie 1930, cnd Mahatma Gandhi a condos marul sãrii pe drumul spre Dandi. Era primul act din cadrul campaniei Salt Satyagraha, un protest non-violent mpotriva taxelor britanice, ba mai mult, primul act de nesupunere civicã organizatã dupã declaraia de independenã a congresului naional Indian. Campania nu a avut un efect foarte puternic asupra impozitului pe sare, dar a sporit contiina globalã i susinerea luptei indiene mpotriva controlului britanic.

Capitaia

Spre deosebire de celelalte taxe din listã, implementarea acestei taxe este poate mai bizarã dect taxa n sine. Capitaia (impozitul pe cap de locuitor), este o ratã fixã de contribuie care nu are nicio legãturã nici cu veniturile, nici cu proprietatea. Taxele de acest tip au fost utilizate ncã din antichitate de vreme ce natura lor indiscriminatorie le face uor de implementat. Tot natura indiscriminatorie le face i foarte nepopulare. Una dintre cele mai controversate implementãri dateazã din 1980, din vremea guvernului lui Margaret Thatcher. Efectul transbordãrii poverii taxei celor mai puin avui a rezultat ntr-o revoltã publicã generalã, n proteste de masã i decãderea gravã a ‘regimului’ Thatcher.

Taxa pe substane neautorizate

De cnd Carolina de Nord a iniiat schema n 2005, multe state americane impoziteazã folosirea drogurilor ilegale. Deseori denumitã “Crack Tax”, acest program bizar i obligã pe dealerii cinstii i consumatorii de droguri sã cumpere anonim timbre de taxare pentru tot felul de substane ilegale, de la cocainã i heroinã pnã la marijuana i bãuturi alcoolice de contrabandã. Timbrele satisfac doar legislaia fiscalã, deci posesia de droguri rãmne tot ilegalã. Cu toate acestea, posesia fãrã timbrele potrivite poate conduce la amenzi fiscale substaniale. Previzibil, doar civa dealeri i consumatori cumpãrã n avans timbre. Prin urmare, veniturile generate de aceste taxe sunt majoritatea obinute prin amenzile pentru evaziune fiscalã, urmate de aresturi care adesea se finalizeazã cu confiscare de proprietãi. Criticii au clasificat acest sistem ca lipsit de transparenã pentru cã violeazã drepturile comercianilor la un process corect i la protecie mpotriva incriminãrii. n consecinã, n unele state taxa a fost abolitã din cauza neconstituionalitãii sale.

Sursa: www.knowyourmoney.co.ukvia historia.ro

CategoryUncategorized
Tags
Write a comment:

*

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Shares