Cele mai bizare taxe din istorie

Taxele reprezintã un subiect în vogã în momentul de fațã, regresul economic aducându-le în topul agendei politice în foarte multe state. Recent o comisie de experți de la Societatea Fabian a dat publicitãții cifre care indicã un apel la o taxare mai aprigã a celor înstãriți. Dacã acest sentiment general justificat are vreo influențã asupra politicii guvernamentale rãmâne de vazut, dar cu toatã aceastã tevaturã în jurul taxãrilor n-ar fi o idee rea sã aruncãm o privire asupra celor mai controversate taxe de-a lungul istoriei.

Taxa pe uleiul de gãtit

Pentru a finanța unele dintre cele mai mari proiecte ale vanitãții din toate timpurile, faraonii egipteni au impus multe taxe, multe dintre ele pe producția de bazã. Una dintre cele mai bizare și injuste se referã la…uleiul de gãtit. Într-un sistem total lipsit de scrupule, cetãțenii erau obligate sã obținã uleiul de la reprezentanții faraonului și refolosirea era interzisã. Prin urmare, scribii verificau fiecare gospodãrie pentru a se asigura cã se folosește cantitatea corespunzãtoare, pentru a confisca proviziile mai vechi și pentru a forța cumpãrarea de ulei proaspãt.

Taxa pe urinã

Pentru a-și continua preferințele pentru salubritatea publicã, romanii colectau cu mult zel taxa pe urinã. Deși introdusã de predecesorii lui Vespasian, împãratul flavian (69-79) a fost cel care a elaborat o taxã care sã cuprindã toate latrinele romane. Taxa era perceputã de fapt pe colectarea de urinã care era apoi vândutã pe bani buni curãțãtoriilor și tãbãcãriilor care se serveau de conținutul sãu bogat în amoniac. Poate cã o reintroducere a acestei practici de reciclare ar ajuta la susținerea unor procese industriale…

Taxa pe barbã

Petru cel Mare, țarul Rusiei între 1682 și 1725, era cu siguranțã unul dintre principalii susținãtori ai celor mai ciudate forme de taxare, forme duse câteodatã pe culmile absurdului. A introdus dãri pentru consumul de apã, stupi și suflete (de fapt asta era doar o capitație – nu atât de interesantã precum sunã). Ba chiar a creat un comitet al cãrui rol singular era acela de a elabora tarife. Una dintre cele mai amuzante taxe pe care le-a inventat, introdusã în 1705, a fost impusã celor ce purtau barbã. Darea fãcea parte din programul reformist al lui Petru și era menitã sãi convingã pe conaționali sã renunțe la obiceiurile arhaice și sã se racordeze la standardele europene.

Taxa pe fereastrã

Taxa pe ferestre sau geamuri a fost introdusã în Anglia în 1696 în timpul lui William al III-lea. Desființatã în 1851, a fost inițial formulatã ca o metodã de taxare pe avere pentru cei care se eschivau de la plata taxei pe venituri. În mod interesant consecințele taxei pe ferestre încã pot fi observate în Marea Britanie. Multe dintre clãdirile datând din aceastã perioadã posedã spații pentru ferestre baricadate cu cãrãmizi, o practicã obișnuitã pentru a ușura povara dãrilor pentru clasa mijlocie, cea mai afectatã.

Taxa pe pãlãrii

Taxa pe pãlãrii, la fel ca și cea pe ferestre, a fost introdusã de guvernul britanic în 1784 ca o formã de a obține fonduri de la oameni fãrã a recurge la impozitul pe venituri. Prima datã introdusã de prim-ministrul Pitt del Tânãr, taxa pe pãlãrii i-a forțat pe comercianți sã obținã licența și întrebuința un sistem de taxare nivelat, depinzând de costul pãlãriei, cu timbre de impozit lipite în cãptușealã. Se pare cã mulți modiști și purtãtori de pãlãrii au încercat sã evite taxa insistând cã podoaba în cauzã n-ar fi o pãlãrie. Forma aceasta de evaziune devenise atât de rãspânditã încât guvernul a amendat legea cu o definiție a pãlãriei în 1804.

Taxa pe sare

Este greu sã te raportezi la umilul și atotprezentul bob de sare ca la una dintre cele mai influente mãrfuri din istorie. Dar rolul crucial al clorurii de sodiu în dieta umanã, animalã și nenumãratele aplicații în științã, religie și alte domenii i-a determinat soarta în definirea culturii și economiei, transformând-o într-adevãr într-una dintre cele mai taxate mãrfuri. Dintre toate impozitele pe sare probabil cel mai cunoscut este cel impus de britanici în India colonialã. Taxa pe sare nu era nicio noutate în India, dar în 1835 Compania Indiilor de Est a mãrit considerabil impozitul, Imperiul Britanic agravând situația pânã în 1858. hegemonia impozitului pe sare a atras atenția mondialã în martie 1930, când Mahatma Gandhi a condos marșul sãrii pe drumul spre Dandi. Era primul act din cadrul campaniei Salt Satyagraha, un protest non-violent împotriva taxelor britanice, ba mai mult, primul act de nesupunere civicã organizatã dupã declarația de independențã a congresului național Indian. Campania nu a avut un efect foarte puternic asupra impozitului pe sare, dar a sporit conștiința globalã și susținerea luptei indiene împotriva controlului britanic.

Capitația

Spre deosebire de celelalte taxe din listã, implementarea acestei taxe este poate mai bizarã decât taxa în sine. Capitația (impozitul pe cap de locuitor), este o ratã fixã de contribuție care nu are nicio legãturã nici cu veniturile, nici cu proprietatea. Taxele de acest tip au fost utilizate încã din antichitate de vreme ce natura lor indiscriminatorie le face ușor de implementat. Tot natura indiscriminatorie le face și foarte nepopulare. Una dintre cele mai controversate implementãri dateazã din 1980, din vremea guvernului lui Margaret Thatcher. Efectul transbordãrii poverii taxei celor mai puțin avuți a rezultat într-o revoltã publicã generalã, în proteste de masã și decãderea gravã a ‘regimului’ Thatcher.

Taxa pe substanțe neautorizate

De când Carolina de Nord a inițiat schema în 2005, multe state americane impoziteazã folosirea drogurilor ilegale. Deseori denumitã “Crack Tax”, acest program bizar îi obligã pe dealerii cinstiți și consumatorii de droguri sã cumpere anonim timbre de taxare pentru tot felul de substanțe ilegale, de la cocainã și heroinã pânã la marijuana și bãuturi alcoolice de contrabandã. Timbrele satisfac doar legislația fiscalã, deci posesia de droguri rãmâne tot ilegalã. Cu toate acestea, posesia fãrã timbrele potrivite poate conduce la amenzi fiscale substanțiale. Previzibil, doar câțiva dealeri și consumatori cumpãrã în avans timbre. Prin urmare, veniturile generate de aceste taxe sunt majoritatea obținute prin amenzile pentru evaziune fiscalã, urmate de aresturi care adesea se finalizeazã cu confiscare de proprietãți. Criticii au clasificat acest sistem ca lipsit de transparențã pentru cã violeazã drepturile comercianților la un process corect și la protecție împotriva incriminãrii. În consecințã, în unele state taxa a fost abolitã din cauza neconstituționalitãții sale.

Sursa: www.knowyourmoney.co.uk via historia.ro

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *