Legalizarea, singura ieșire din războiul drogurilor

 În timp ce alte state iau în calcul dezincriminarea consumului și comerțului cu droguri ușoare, ca singură soluție pentru oprirea traficului, politicienii români ratează încă o dezbatere serioasă. Miile de victime din Mexic din ultimul an, din care câteva sute de polițiști uciși de traficanți, sunt prea departe de București pentru ca politicienii să aducă în discuție efectele dezastruoase și eșecul total al modului în care s-a purtat până acum războiul împotriva dr

În timp ce alte state iau în calcul dezincriminarea consumului și comerțului cu droguri ușoare, ca singură soluție pentru oprirea traficului, politicienii români ratează încă o dezbatere serioasă.

Miile de victime din Mexic din ultimul an, din care câteva sute de polițiști uciși de traficanți, sunt prea departe de București pentru ca politicienii să aducă în discuție efectele dezastruoase și eșecul total al modului în care s-a purtat până acum războiul împotriva drogurilor. Un război care, asemeni prohibiției alcoolului din SUA, nu a reușit să stopeze consumul, ci doar a împins „afacerea“ către rețele de crimă organizată, a generat corupție, a determinat apariția unor droguri de sinteză tot mai periculoase. În plus, a înghițit, în vânătoarea inutilă de consumatori și comercianți, resurse umane și sume uriașe din banii contribuabililor, care ar fi putut fi folosite mai eficient în tratarea problemelor reale de sănătate, dacă domeniul ar fi fost scos „la lumină“, prin legalizare, sau în lupta cu alte infracțiuni mult mai grave.

Prețul incriminăriii

Departe de a fi confruntată cu violența extremă asociată traficului de droguri din alte state, dar și fără a purta până acum un război real împotriva acestuia, în care să fie blocate definitiv rute de transport sau să fie descoperite legături de corupție la nivel oficial, România începe să resimtă tot mai puternic efectele negative ale incriminării. Odată afectată o rută, se deschide imediat una nouă, odată lovită o rețea de traficanți se ridică rapid alta și mai puternică, odată îngreunat accesul unui drog „clasic“ apare imediat altul nou, mult mai periculos, în timp ce consumul crește în loc să scadă.

Mii de oameni prinși cu o țigară de marijuana (nu cu mult  mai periculoasă pentru sănătate decât una cu tutun, potrivit chiar unor studii oficiale) își continuă viața cu cazier, alții surprinși cu cantități ceva mai mari asupra lor stau, pe banii celorlalți contribuabili, în pușcărie, alături de mult mai puțini traficanți. Lăsată în zona economiei subterane, piața drogurilor își racolează consumatorii din zona în care îi poate atinge rapid pe cei mai vulnerabili, fără ca legile să poată interzice și controla măcar vânzarea către minori, așa cum se întâmplă în cazul alcoolului sau țigărilor. Realizând că dezincriminarea este răul cel mai mic, SUA și mai multe state europene au făcut deja pași către legalizarea consumului și comerțului cu droguri ușoare. Câștigului principal obținut prin reducerea violenței în domeniu și a costurilor suportate de societate, i se poate adăuga, ca „bonus“, creșterea ve­niturilor la buget, prin ta­xare, și, în unele cazuri, a încasărilor din turism. Capital încearcă să deschidă o dezbatere asupra unor probleme serioase, care țin inclusiv de respectul legii pentru libertatea și responsabilitatea individuală, ignorate sau tra­tate neserios și demagogic de politicieni, căutând argumente în mediul academic și în cel de afaceri.

0 este numărul cazurilor de deces cauzate direct de consumul de canabis, constatate de Agenția Națională Antidrog, inexistente fiind și cazurile de internare la urgență

42% dintre bucureșteni au declarat, în 2007, că își pot procura ușor droguri în 24 de ore, chiar dacă sunt ilegale, potrivit unui studiu ANA/DORDT. Accesul facil a fost recunoscut și de o treime din tinerii din toată țara

1.430 de români au fost cercetați în 2007 doar pentru consum propriu de droguri (majoritatea consum de canabis), aproape 60% din totalul celor cercetați pentru activități ilegale cu droguri

După o sută de ani în care nu reușit să oprească tra­ficul și consumul de droguri, mai multe țări înțeleg că le­galizarea este cea mai dură lovitură pentru această industrie.

Două proiecte de lege pentru legalizarea marijuanei au fost introduse în dezbatere, luna aceasta, de un congresman american. Acesta a arătat că tratând consumatorii ca infractori se risipesc resurse care pot fi folosite în cazul unor crime serioase. SUA cheltuiește doar pentru aplicarea legii împotriva consumului de droguri 13 miliarde de dolari, a făcut cele mai multe arestări legate de marijuana din lume – 20 de milioane de persoane din anii ‘60 până în prezent, majorita­tea consumatori, într-un singur an fiind reți­nuți mai mulți fumători de iarbă decât arestați pentru toate infracțiunile violente (crimă, viol, tâlhărie etc.). Războiul purtat cu costuri uriașe nu a împuținat nici consuma­torii, nici producția, reușind doar, pe măsură ce devenea mai dur, să împingă „afacerea“ drogurilor spre organizații din ce în ce mai violente dispuse să-și asume riscul.

De curând, și procurorul general al SUA, Eric Holder, a anunțat că guvernul federal va înceta să vâneze distribuitorii de marijuana în statele în care vânzarea în scop medical a fost deja legalizată, după refe­rendum. Americanii au votat până acum în 13 state pentru legalizarea vânzărilor de marijuana cu prescripție medicală, planta fiind folosită în tratamentul cataractei, artritei sau ca analgezic pentru bolnavii de cancer, care erau nevoiți să și-o procure ilegal. În California, guvernatorul Arnold Schwarzenegger merge și mai departe. A deschis dezbaterea pentru legalizarea comerțului cu marijuana în scop recreativ, nu doar medical, anticipând că va încasa din taxe circa 1,3 miliarde de dolari pe an.

Toleranță mai mare în Europa

Pași pentru legalizare au făcut deja și mai multe state europene, nemaipedepsind deținerea unor cantități mici de droguri. În Olanda, țara cu cea mai tolerantă atitudine, după promisiunile politice de reducere a numărului de coffee-shopuri și bordeluri, autoritățile din Eindhoven au realizat că problemele legate de droguri pot fi rezolvate de fapt printr-o și mai amplă legalizare. Primăria dorește, nici mai mult nici mai puțin, decât să înființeze propriile culturi de marijuana, astfel încât să scoată din piață rețelele de trafic. Acestea nu au putut fi eliminate din cauză că vânzarea unor cantități mari de droguri ușoare și cultivarea au rămas ilegale, furnizorii coffee shopurilor vânzându-le acestora canabis de peste 100 de milioane de euro pe an, pentru care nu plătesc taxe.

În Elveția, țară deja tolerantă cu consumatorii, în care 44% din tineri spun că au fumat cel puțin o dată în viață marijuana, populația a acceptat la ultimul referendum administrarea de heroină dependenților, respingând însă la limită legalizarea comerțului cu marijuana în scop recreativ, pentru a nu înlocui modelul actual de turism, cu cel mai dificil de gestionat din Amsterdam.

Indiferență în România

Cu pași mai mult sau mai puțin avansați spre legalizarea drogurilor, țările amintite au avut parte cel puțin de dezbateri publice serioase legate de necesitatea unei astfel de soluții, pe care politicienii români le resping din start sau le îngroapă în ironii electorale. Mai mici decât în alte state care poartă de mulți ani un război dur împotriva drogurilor, consecințele negative ale prohibiției nu lipsesc în România doar pentru că autoritățile le ignoră. Potrivit Raportului mondial  privind drogurile 2009 (date pentru 2007), lansat săptămâna trecută de Biroul Națiunilor Unite pentru Combaterea Drogurilor și a Criminalității (UNODC), România nu se numără printre statele cu cele mai ridicate niveluri ale consumului sau traficului. Datele comparative privind prețurile și evoluția consumului în timp dau însă motive de îngrijorare.

Dacă pentru drogurile ușoare prețul plătit de consumatorii români este cel mai mare din sud-estul Europei și printre cele mai mari din lume la grade de puritate comparabile (între 8,2 și 9,6 dolari gramul de canabis, mai mult decât dublu față de țări ca Turcia, Spania sau Grecia și triplu față de Croația sau Serbia), heroina, care creează dependență fizică și prezintă un risc ridicat de deces prin supradoză, este mult mai accesibilă decât în alte țări. Consumatorul român putea cumpăra un gram de heroină, în 2006, potrivit UNODC, cu 50 de euro, mai ieftin decât în aproape toate țările Europei Occidentale.

Lăsată în zona economiei subterane, piața drogurilor își racolează consuma­torii în zona în care îi poate atinge rapid pe cei mai vulnerabili, riscul activității ilegale determinând traficanții să stimuleze vânzarea substanțelor care creează cea mai mare dependență, deci cea mai mare cerere sigură viitoare. În plus, orice intenție a autorităților de a avertiza publicul asupra riscurilor diferite pe ca­re le prezintă diversele droguri sau substanțele în care acestea sunt dizol­vate (adesea mai pericu­loase decât drogul în sine, ca benzoca­ina folosită în amestec cu cocaina) ar fi zădărnicită, atâta timp cât obligația de a pedepsi consumul oricărui drog nu lasă loc pentru „protecția consumatorului“. Vânzătorul legal de marijuana din coffee shopul olandez, care recomandă clientului „începător“ iarba cu cea mai mică „tărie“, este departe de traficantul ilegal de la colțul străzii.

Ilegal nu înseamnă inaccesibil

Incriminarea anumitor substanțe încurajează și crearea altora noi, de sinteză, pe care autoritățile nu le descoperă imediat, și ale căror consecințe consumatorii le află când este prea târziu. Luna trecută, polițiștii au anunțat o noutate absolută și pentru piața românească: intrarea unui nou drog halucinogen.

Legile dure împotriva consumului  nu reușesc să oprească sau să controleze vânzarea către minori, așa cum se întâmplă în cazul alcoolului sau țigărilor. Un sondaj recent realizat printre elevii de generală și liceu (școli din județul Buzău)arată că, în ilegalitate, piața drogurilor își caută clienții și printre grupele vulnerabile de vârstă. Potrivit sondajului, singurele droguri oferite gratuit minorilor, chiar la școală, sunt cele ilegale (de la marijuana sau hașiș până la mult mai periculoasa heroină). Comercianții de alcool și tutun nu au nevoie să facă un astfel de „sampling“ ilegal, atâta timp cât își găsesc suficienți clienți aflați la vârsta la care au discernământ.

Potrivit Agenției Na­ți­onale Antidrog (ANA), pre­valența consumului de droguri ilegale de-a lungul vieții în rândul elevilor de 16 ani a crescut în ulti­mii ani, ajungând la 14,5% în 2007. Iar ilegali­tatea nu a făcut automat drogurile și in­accesibile, o treime din tinerii din țară (și 40% din bucureșteni) afirmând că și le pot procura ușor în 24 de ore.

Singurul succes pentru reducerea consumului de canabis vine dintr-o zonă surprinzătoare, cea a unei substanțe rămase legale, dar pentru care campaniile de informare și educare au început să aibă efect: tutunul. Atât UNODC, cât și Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT) au constatat o scădere a consumului de canabis în statele dezvoltate, OEDT găsind și o explicație: scăderea consumului de tutun, cu care marijuana este adesea amestecată. O schimbare de atitudine obținută la nivel cultural, care arată o destinație mai eficientă ce poate fi dată, prin programe de educație și sănă­tate, fondurilor uriașe cheltuite acum în vânătoarea inutilă de consumatori și comercianți de droguri. În România, sunt cercetate doar pentru consum în fiecare an peste 1.400 de persoane, dar nu există o evaluare a cheltuielilor publice totale angrenate de incriminarea drogurilor. Cât de mari pot fi acestea o arată estimările unor state mai interesate de statistici. OETD apreciază la 28-40 miliarde de euro cheltuielile publice anuale din UE, adică 60 de euro din banii fiecărui cetățean al Uniunii. Statul bri­tanic cheltuiește peste 20 miliarde de euro, cel italian, 6,4 miliarde de euro, pentru a opri o piață pe care consumatorii consumă de „numai“ patru miliarde de euro.

Câștig pentru buget și economie

Posibilității de a direcți­ona aceste sume în programe mai eficiente sau în lupta cu infracțiuni violente contra persoanei și proprietății, legalizarea i-ar adăuga încasarea unor sume suplimen­tare la buget. În 2007, s-au confiscat în România 2,12 to­ne de canabis și sute de kilograme de droguri de sinteză. La buget au intrat însă mai puțin de 33.000 de euro din valorificarea altor bunuri confis­cate de la traficanți. Statele care iau în calcul legalizarea anticipează, din taxare, venituri de ordinul sutelor de milioane sau miliardelor de dolari, după mărimea piețelor.

Un câștig suplimentar îl poate aduce în turism atitudinea tolerantă față de droguri. „Pentru a deveni oportuni­tate pentru un turism civilizat nu este însă suficientă simpla legalizare. Ca să atragi turiști de calitate, ca în Amsterdam, nu ca în America de Sud, unde ai acces ușor și la droguri și la prostituție la orice colț de stradă, e nevoie de integrarea într-un concept de imagine bine structurat“, spune Ciprian Enea, consultant Best Turism, precizând că e necesară o infrastructură specială, greu de obținut într-o țară care se descurcă greu și cu modele de turism mai puțin sofisticate, de genul „pe urmele lui Dracula“. Pentru Olanda, tradiția unui astfel de concept turistic, asociat valorilor de libertate in­di­viduală prețuite de populație, înseamnă o cifră de afaceri de aproape 380 milioane de euro pe an pentru cele peste 700 de coffee shopuri (pot vinde legal maximum cinci grame de canabis unui client și pot păstra stocuri de cel mult 500 de grame), plus miliarde de euro cheltuielite suplimentar de turiști în țară.

45% din consumatorii de canabis fumează doar ocazional, potrivit datelor folosite de UNODC în estimarea cererii globale, folosind 0,6 grame pe an, din care pot pregăti maximum 2-3 țigarete

71mil. de europeni, adică circa 22% din populația adultă, au consumat canabis cel puțin o dată de-a lungul vieții, potrivit OEDT. În ultimul an, au consumat canabis 23 de milioane de europeni adulți

190 mil. de persoane din întreaga lume au consumat canabis în ultimul an, adică 4,4 % din populația totală a globului cu vârste între 15 și 64 de ani, potrivit celei mai mari estimări UNODC

Consecințele prohibiției, efectele legalizării

Radu Nechita, Lector dr. Universitatea „Babeș-Bolyai”, Facultatea de Studii Europene
Legalizarea producerii, comercializării și consumului ar fi cea mai dură lovitură dată acestei „industrii“. Libertatea de intrare pe piață ar duce la prăbușirea prețurilor până aproape de costul de producție, care reprezintă un procent infim din prețul de vânzare către consumatorul final. Resursele „baronilor“ drogurilor s-ar diminua și, odată cu ele, capacitatea de a corupe societățile în care operează. Este probabilă și reorientarea consumatorilor către drogurile mai „ușoare“ și „naturale“ de la cele concentrate și/sau chimice. Există riscul ca prețul mai redus să conducă la creșterea consumului, supraestimat însă în dezbaterea publică: în SUA, ponderea consumatorilor de cocaină e azi similară cu cea de dinaintea interzicerii. Pentru a contracara riscul, e obligatorie educația antidrog și programe medicale. Costul ar fi mai mic decât cele 40 mld. dolari cheltuite anual doar de SUA în in­terminabilul și ineficientul război împotriva drogurilor.

Citește, pe larg, opinia lui Radu Nechita.

Mihail Radu Solcan, Prof. dr. Facultatea de Filosofie, Catedra de Filosofie Politică și Morală
Pot fi tratați indivizii maturi precum copiii mici? Trebuie să le fie supravegheate și corijate modurile de a se distra? Dacă admitem că indivizii maturi sunt liberi și responsabili pentru acțiunile lor, atunci statul nu are cum să fie pus în postura de pedagog. Oricât rău și-ar face sieși cineva consumând narcotice pentru a se distra, nu există temeiuri pentru a-l trata ca o ființă imatură. Ceilalți pot să-i interzică să se urce la volan, să manevreze macarale sub influența drogurilor ș.a.m.d., dar nu să se distreze pur și simplu. Este perspectiva unui liberal, dar nici pentru un democrat statul-pedagog nu poate fi justificat. Pentru democrat, statul trebuie să fie sub controlul indivizilor, nu indivizii sub controlul statului. Or, statul-pedagog presupune un sistem de supraveghere și intervenție care nu urmărește să sesizeze starea opiniei publice – pentru a-i da ascultare -, ci „starea de spirit a populației“, pentru a o îndrepta.

Citește, pe larg, opinia lui Mihail Radu Solcan.

Octavian-Dragomir Jora, Lector Univ. ASE, Facultatea de Relații Economice Internaționale
Dacă (prin prohibiție n.r.) autoritatea publică amestecă potirele moralei și dreptății, provoacă un multiplu stres social: a) alimentea­ză un climat de infracționalitate care nu ar fi avut aceeași magnitudine în absența aparent necesarei prohibiții; b) pentru a aplica prohibiția (și combate infracționalitatea autentică provocată de ea), mobilizează coercitiv resurse suplimentare din economia productivă, împovărând-o, și în loc să fie folosite doar în apărarea integrității persoanelor și proprietăților, le irosește în acțiuni ce alimentează cer­cul vicios al infracționalității (ridică bariere, traficanții se repliază, canalele de distri­buție se adaptează, cresc riscurile și deci și  costurile dejucării prohibiției, dependenții au o factură mai mare de plătit și unii aleg să devină infractori pentru a o achita). Funcția legii este de a pune ordine între oameni, nu în oameni. În societate, nu drogurile sunt ră­ul paradigmatic, ci frauda, tâlhăria, violul, omuciderea.

Citește pe larg opinia lui Octavian-Dragomir Jora.

Cosmin Marinescu, Conf. Univ. Dr. , Catedra de economie ASE București, Coordonator al Centrului pentru Economie și Libertate (ECOL)
Când drogurile sunt aduse în legalitate are loc eliminarea riscurilor cu producția și contrabanda, a costurilor cu mituirea oficialilor din poliție și politică. Prețurile drogurilor vor fi semnificativ mai mici, și tot mai mici vor fi și faptele antisociale ale dependenței. Mulți se tem să vadă în jurul lor oameni a căror judecată și ale căror acțiuni sunt alterate de „prafurile interzise“. „Liberul arbitru“ și acțiunile oamenilor sunt însă „alterate“ continuu și prin diverse alte „bunuri“: alcool, tutun, jocuri de noroc, dragoste, oboseală etc. De aici nu rezultă că acestea ar trebui, ori ar putea fi, interzise. Faptul că, având un cuțit în posesie, oricând cineva ar putea deveni infractor nu ne poate folosi, sub nicio formă, pentru a interzice producția și comercializarea cuțitelor. Și cu atât mai puțin pentru a-l aresta pe acest cineva – traficant, consumator de droguri ori purtător de cuțit – pentru pericolul potențial pe care îl reprezintă.

Citește pe larg opinia lui Cosmin Ștefan Marinescu.

Bogdan Glăvan, Conf. Univ. Dr. Universitatea Româno-Americană, membru fondator ECOL, deținător site www.logec.ro
Un mare număr de economiști, inclusiv lau­reați Nobel, s-au pronunțat pentru legalizarea drogurilor. Principalele efecte ar fi:
 Scăderea prețului acestora și, în consecință, scăderea criminalității asociate în prezent cu traficul de droguri.
Creșterea transparenței comerțului și ate­nuarea sensibilă a problemelor informaționale cu care se confruntă consumatorii. Printre altele, îmbunătățirea calității drogurilor (prin certificare) ar elimina o serie de riscuri la care se expun cumpărătorii, precum riscul de supradoză sau problema purității incerte.
 Reducerea cheltuielilor publice asociate cu combaterea traficului de droguri, eliberându-se astfel fonduri pentru educarea publicului și pentru asigurarea tratamentului medical în cazul celor dependenți.

Citește pe larg opinia lui Bogdan Glăvan.

sursa: capital.ro

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *