Toți Oamenii Dreptei. Episodul “Noua Dreaptă” marca Radu Sorescu

comentariu rapcea.ro: preiau cu deosebit interes seria de articole începută de George Bara pe NapocaNews despre istoricul mișcărilor de dreapta de după 89. Astăzi, primul episod. Pe alocuri, în preluarea episoadelor ce urmează, voi posta și propriile observații și comentarii, acolo unde este cazul. În general, materialul este corect din punct de vedere faptic, motiv pentru care l-am apreciat ca atare și am decis preluarea lui.
Toți Oamenii Dreptei. Episodul “Noua Dreaptă”, marca Radu SorescuDenumirea “Noua Dreaptă” a devenit deja un brand de țară, cu semnificație diferită pentru fiecare dintre români. Dacă pentru unii înseamnă ultima mișcare naționalistă de tineret activă din întreaga Europă (voi arăta în episoadele următoare de ce afirm acest lucru), pentru alții înseamnă o grupare extremistă și xenofobă, un real pericol pentru minoritățile de orice fel, iar pentru unii însemnă doar un grup de oameni care nu au altceva mai bun de făcut. Pentru câțiva români, însă, denumirea de Noua Dreaptă evocă amintiri din anii 1990, înainte de înființarea actualei organizații Noua Dreaptă în 2001. Între 1992 și 1995 Radu Sorescu, nepot al marelui poet oltean Marin Sorescu, a înființat un partid cu denumire asemănătoare, Partidul Dreapta Națională și a editat o revistă cu numele “Noua Dreaptă”.

Cine este Radu Sorescu

Radu Sorescu este un poet, dramaturg și eseist născut 20 august 1964 în Craiova. Este nepot al poetului Marin Sorescu, fiul Constantinei Sorescu (născută Avram) și al scriitorului George Sorescu, profesori universitari. Modul cum a ajuns nepotul lui Marin Sorescu să înființeze un partid considerat naționalist și extremist nu este încă foarte clar și cel mai probabil că persoanele care au fost martore acestei geneze nu se vor înghesui să evoce aceste evenimente prea curând. Partidul lui Sorescu, un partid fără vreun impact real în politica post-decembristă, a devenit în acea peridoadă o cuică a bătăii, alături de PRM-ul lui Vadim Tudor, nominalizat de toate publicațiile și studiile venite din străinătate ca un exponent agresiv al extremismului, al legionarismului și al șovinismului.

Radu Sorescu – foto

În lucrarea “Fața întunecată a politicii post-comuniste din România” editate de V.G. Băleanu în martie 2001 în cadrul Centrului de Studii ale Conflictelor (organism care aparține Defence Academy of the United Kingdom din Marea Britanie), Radu Sorescu este înca amintit ca un important personaj al extremei drepte din România post-decembristă, cu toate că românii care își amintesc de ele și de partidul său puteau fi numărați pe degete.

Partidul Dreapta Națională, în parlamentul României

În anul 1993 partidul Dreapta Națională se manifesta prin publicarea revistei Noua Dreaptă. Acesta a publicat în aprilie 2003, în cadrul revistei, manifestul ideologic al partidului defunct. Manifestul continea mesaje împotriva minorităților naționale care nu doresc să fie asimilate de români și în special a ungurilor, desemnați ca fiind “cruzi, răzbunători și iredeniști”. Statul etnocratic descris de Radu Sorescu ar fi trebuit, potrivit Manifestului, să se orienteze extern către Germania și Japonia, într-o reînființarea a Axei, însă fără Italia. Tezele naționaliste ale lui Radu Sorescu pot părea unele rudimentare și puerile, în comparație cu mișcările naționaliste ale anilor 2000, însă Partidul Dreapta Națională și revista Noua Dreaptă par să fie primele manifestări naționaliste, chiar cu un iz nazist, din politica românească de după 1989.

Partidul Dreapta Națională s-a înființat în anul 1992 și a activat până în anul 1996. A avut chiar un reprezentant în parlament, în persoana lui Cornel Brahaș. Acesta, ales pe listele PUNR, a devenit membru al PDN în 1995, după ce a fost exclus din PUNR. Pe numele său real Ionel Vițu, Cornel Brahaș, folosind pseudonimul său literar inspirat din denumirea satului natal Brăhășești din Galați, a fost exclus din PUNR după ce a fost acuzat de conducere partidului că ar fi deturnat fonduri din filiala bucureșteană a PUNR. Vicepreședinte la PUNR și vicepresedintele Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, coruptiei si pentru petitii, precum si membru al Comisiei de cultura, își dă demisia și se înscrie în partidul lui Sorescu, devenind astfel primul parlamentar pe care l-a avut PDN. Cornel Brahaș s-a sinucis în noiembrie 2005 la vârsta de 55 de ani împușcându-se în cap, cel mai probabil din cauza depresiei și a durerilor fizice provocate de artrita care îl țintuise la pat și îi amputase un picior. Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, Cornel Brahas este autorul volumului de versuri “Pana la capat si mai departe” si al romanului “Mortii nu mai stiu drumul catre casa”, aparut la Editura Militara, in 1990.

Cornel Brahas – foto

Manifestări ideologice – Revista Noua Dreapta

Deja în anul 1993 Radu Sorescu nu se ferea să publice articole cu tentă legionară în revista Noua Dreaptă, publicând poze cu Generalul Cantacuzino Grănicerul sau Corneliu Zelea Codreanu. Acesta a anunțat și înființarea unor Gărzi Civice și a impus organizarea în stil legionar, pe principiile cuiburilor, în cadrul partidului, afirmând că cele 10 porunci ale PDN s-au inspirat din cele publicate de Corneliu Zelea Codreanu în Cărticia Șefului de Cuib. Mai mult, Sorescu s-a autointitulat Căpitan, asemeni lui Codreanu, însă s-a retras subit din politică în 1994, lăsându-l pe Brahas să se ocupe de reorganizarea partidului.

Dispariția partidului și perioada Brahaș – Vasile

În 1996, Brahaș este acuzat din nou că ar fi deturnat fonduri ale Partidului Dreapta Națională și este dat afară din partid. În 1996 legea electorală se schimbă și partidul trebuie să strângă 10.000 de semnături de susținere. Nefiind capabil de strângerea semnăturilor, este desființat în noiembrie 1996.

În iulie 1997 formează partidul Dreapta Românească și anunță că dorește să colaboreze din nou cu Gheroghe Funar. Însă un alt politician devine un membru de vază al Dreptei Românești: profesorul Ion Coja, care devine lider național al partidului. Chiar și Jean Maurer, fiul premierului comunist, Gheorghe Maurer, devine membru al acestui partid.

PDL-istul Aurelian Pavelescu  a fost chiar în conducerea partidului, din 1992 și până în 1996.În CV-ul său postat pe site-ul Camerei Deputaților, se confirmă acest lucru: 1993 – 1996 – Partidul Dreapta Națională – din 1994-1996 Președinte.

Radu Vasile, care avea să devină premier al României din partea PNȚCD, devine și el membru al Dreptei Românești. Dreapta Românească se transformă în 1999 în PPDR (Partidul Popular al Dreptei Românești), cu susținerea lui Radu Vasile. La un congres al partidului din februarie 2000 de la Brașov, Brahaș este înlăturat de la conducerea partidului și Radu Vasile devine noul președinte. Noul partid cere înregistrarea la 9 februarie 2000, dar un grup de membri de partid depun recurs, opunându-se formării la Tribunalul București. Inițial înființarea este respinsă, dar apoi acceptată la recurs și partidul ia naștere în aprlie 200o în mod oficial. După rezultatele slabe de la alegerile locale din 2000, PPDR nu mai participă și la cele parlamentare. Radu Vasile devine însă senator pe listele Partidului Democrat, condus de Petre Roman.

Controverse

Radu Sorescu a devenit un apropiat nu numai al lui Coja, ci și al exoticului personaj Constantin Burlacu, un așazis legionar emigrat în SUA, cercetat de FBI pentru asasinarea profesorului Culianu.

Răzvan Codrescu îl prezintă pe Radu Sorescu ca fiind „un personaj „uns cu toate alifiile”, alternând, în malaxorul unui tupeu deconcertant, un pseudo-legionarism ultra-radical cu un soi de mitocănie național-comunistă mai tinerească, precum și afacerismul dubios cu exercițiul intelectual de mâna a doua”.

Un alt episod, confirmat se pare de către Radu Sorescu, este detaliat pe un blog (http://www.prazburg.com).

“Din ce vorbește lumea, pentru că ăștia de la ziare și televiziune nu mediatizează ei asemenea nenorociri, Radu a mers la el acasă cu o colegă. Are balta pește: cu excepția a două-trei cazuri pe clasă, LFI a rămas școală de fete. Cu ei au mai fost alți cîțiva hăndrălăi, prieteni sau colegi ai lui Sorescu. După cîteva zile, fata a depus reclamație la miliție cum că a fost victima unui viol în grup. N-a precizat dacă Radu Sorescu și ceilalți denunțați ca violatori au folosit protexuri. Deci, s-au dus toți la Sorescu, pentru început în sufragerie. Taclale, antren, un Modern Talking, o Mihaela Runceanu, mai apoi un lichior din ăla verde, Arctic, scos din frigiderul cu același nume… Radu și fata au ajuns la pat, fără să joace șah. El a susținut în anchetă că au făcut sex fără s-o fi silit, și nici ea pe el. Dar Sorescu nu e singurul reclamat de către pretinsa victimă, ci și ceilalți, care după ce-a terminat treaba primul cică au luat-o la poștă, cum s-ar spune.

Prin LFI umblă vorba că fata l-a șantajat pe Radu Sorescu. De aceea a reclamat violul la cîteva zile după ce susține că s-a comis. El, știindu-se nevinovat sau pilos sau ambele, i-a răspuns: „Hai, fată, dă-i cu sasu de-aici!“. Cert e că Radu Sorescu are mici șanse să vadă meciul cu FC Kaiserslautern în libertate. Adică să vadă meciul cu FC Kaiserslautern. Se va pune însă problema dac-o va urmări pe Știința în semifinală, sînt în stare să pun pariu că-i eliminăm pe vest-germani. (Apropo, am auzit că-n Occident există pronosporturi la care poți juca o sumă pe un singur meci!)

Radu Sorescu a fost condamnat la niște ani de închisoare. A ieșit înainte de termen, a terminat liceul și facultatea. A fost ziarist după Revoluție și a înființat și condus partidul Noua Dreaptă.Povestea cu violul a explicat-o ca pe-o înscenare pusă la cale unui anticomunist ca el.”

George Bara – napocanews

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *