Plagierea studiilor despre profanarea inscripției BUDAPESTA

de Vasile Zărnescu

În ultimul deceniu, plagiatul s-a răspîndit nestingherit, întrucît pedepsirea lui depinde de dovezile aduse pentru a-l incrimina – evident, sub specie penală. Laxitatea și ambiguitatea în interpretarea și în aplicarea legii se reflectă negativ în facilitatea obținerii diplomelor de licență, a doctoratelor etc. – ceea ce, evident, duce la compromiterea respectivelor titluri profesionale și științifice. Oricum, acuzele de plagiat aduse unor persoane de mare notorietate au rămas fără efect – fapt care, firește, a dat infractorilor siguranța că nu vor fi pedepsiți.

Dar, în ceea ce privește materialele de presă, pînă s-ar ajunge la incriminarea penală, există culpa morală a încălcării deontologiei. Numai că, din cauza pletorii de „jurnaliști“ – apăruți ca ciupercile după ploaie și, din păcate, în cele mai multe cazuri, de o incultură vastă și o imoralitate pe măsură – și de reviste și bloguri on line, este greu să depistezi sursele inițiale, originale, ale materialelor plagiate. În ceea ce mă privește, eu am avut prioritatea absolută în lansarea documentată inedit a unui subiect de mare importanță istorică și politică: (re)acoperirea cu ciment a inscripției BUDAPESTA de pe arcada Arcului de Triumf.

Mascarea cu ciment reprezintă nu numai o culpă penală cvasi-obișnuită, care ar intra doar sub incidența articolelor 319 și 360 din Codul Penal și a art. 54 din Legea nr. 422/2001, ci, după cum am relevat, constituie crima cea mai gravă, prin circumscrierea juridică a acestei fapte penale: am indicat art. 155-156 și 163 din Codul Penal și art. 3 al Legii nr. 51/1991 privind siguranța națională, referitoare la trădarea prin ajutarea inamicului, pe timp de pace sau război. În această speță, trebuie să se aplice, într-adevăr, situația de război deoarece, în realitate, România este în război informativdin păcate, defensivcu Ungaria, încă de la semnarea, la 4 iunie 1920, a Tratatului de la Trianon. Și, mai mult, întrucît este vorba de re-acoperirea cu ciment a inscripției, fapta constituie o recidivă, reprehensibilă în cel mai înalt grad.

În rezumat, în studiul Dictatul de la Viena redictat de Ungaria, via U.D.M.R. – publicat, ca Scrisoare deschisă, în 4 septembrie 2011, pe Altermedia –, am demonstrat că, de la Tratatul de la Trianon și pînă azi, Ungaria, atît în mod direct, cît și cu ajutorul U.D.M.R., a practicat, consecvent, aceeași politică revanșardă, revizionistă și de incitare a maghiarilor și maghiarizaților din România la secesiune teritorială în vederea alipirii, ulterioare, a Transilvaniei la Ungaria, așa cum fusese situația în vremea defunctului Imperiu Austro-ungar, pe cale de a fi resuscitat ca „Al Patrulea Reich“! Una dintre consecințele acestei politici revanșarde este acoperirea cu ciment a inscripției BUDAPESTA de pe Arcul de Triumf – din cauza slugărniciei și atitudinii trădătoare a guvernanților români! Scrisoarea deschisă a fost depusă la Administrația prezidențială cu nr. 14222/5 sept. 2011, la Ministerul Apărării Naționale cu nr. 26738/6 sept. 2011 și la Primăria Capitalei cu nr. 1026536/6 sept. 2011 (cf. facsimilul). Articolul a fost publicat, aproape simultan, în mai multe reviste electronice – în Curentul Internațional, Națiunea, Neamul Românesc, Necenzurat etc. – și pe bloguri – Rapcea.ro , de ex., – și a fost republicat sau semnalat, din propria inițiativă a blogerilor, pe diverse site-uri – Octavpelin, Trezirea la Realitate etc. L-am trimis, însă, prin e-mail, și altor publicații on line importante, care, evident, nu l-au publicat, el fiind, totuși, cunoscut în respectivele redacții.

După ce am așteptat să primesc răspuns de la cele trei autorități ale statului cărora le adresasem Scrisoarea deschisă, prin registratură și, simultan, prin internet, am demonstrat – în studiul complementar Victoria Ungariei asupra României pe Arcul de Triumf, publicat pe Altermedia – cum mușamalizează ele fapta penală, de care erau vinovate direct, cel puțin prin inacțiune, prin ignorarea faptului: pentru că nu se putea ca aceste autorități să nu fi aflat de profanarea Arcului de Triumf, pînă ca eu să le fi adus la cunoștință această crimă. Acest al doilea articol a fost, de asemenea, publicat, simultan, în Curentul Internațional, Necenzurat, Națiunea, Semănătorul, fiind, la fel, semnalat pe multe site-uri. În acest studiu, chiar îl citasem pe scientistul Derek J. De Solla Price, care formulase o veritabilă axiomă: pentru a-ți asigura paternitatea ideilor, trebuie să le difuzezi cît mai mult, spre a fi cunoscute de cît mai mulți cititori; dintre aceștia se vor găsi cîțiva care-ți vor semnala plagierea de către alții a articolelor sau măcar a ideilor tale. Axioma scientistului De Solla Price s-a verificat în cazul meu: cîțiva cititori mi-au indicat unele materiale ale căror autori mi-au plagiat ideile și acțiunile mele privind blasfemia de pe Arcul de Triumf: evident, fără să mă citeze ca inițiator al semnalării documentate a faptului și al apelului la autorități pentru înlăturarea acoperirii cu ciment a inscripției BUDAPESTA de pe Arcul de Triumf și, cu necesitate, a pedepsirii autorilor. E-adevărat, semnalarea fusese făcută inițial, ca fapt divers – prin 2010 –, de către comisarul Florin Șinca, precum relevă Stelian Tănase și Victor Roncea, și de către fotoreporterul Dragoș Savu, cum atestă Nicolae N. Tomoniu. Dar semnalarea documentată și apelul la autoritățile competente și, totodată, vinovate de producerea și ignorarea profanării Arcului de Triumf, în vederea înlăturării ei și a pedepsirii vinovaților îmi aparțineau ca prior in tempus.

Și acum intervine plagiatul: fenomen răspîndit, ca o molimă, în acești ani. Un individ de la publicația electronică ziuanews.ro, Alex Puiu, a publicat, în 6 aprilie a.c. – deci, la opt luni după mine –, compilația UDMR profanează Arcul de Triumf, care are acest supratitlu, «Inscripția “Budapesta” de pe arcada Arcului de Triumf, (sic) modifică Istoria Românilor», supratitlu în care, vorba aceea, spune, la „două vorbe, trei prostii“, deoarece: 1) pune virgula între subiect și predicat; 2) inscripția „Budapesta“ nu „modifică Istoria Românilor“, ci, dimpotrivă, o consemnează fidel; 3) doar mascarea inscripției BUDAPESTA „modifică“ Istoria, în sensul că o „falsifică“ – cuvînt pe care trebuia, în mod corect, să-l folosească, dacă ar fi știut limba română. În maculatura sa, agramatul Alex Puiu pretinde că el și revista la care lucrează au apelat – se subînțelege, primii – la autorități pentru înlăturarea prejudiciului adus! Evident, nu mă citează pe nicăieri, deși dă cîteva citate din articolul meu „Victoria Ungariei asupra României…“. Dar, ca un agramat „care este“, debitează și alte inepții: «ZIUAnews solicită autorităților să lămurească această delicată (sic) problemă și să restabilească dorința înaintașilor noștri, care, în 1936, au considerat că înfrângerea armatelor comuniste din anul 1919 a reprezentat un război legitim al țării, o victorie a armatei române [corect: „Armatei Române“– n.n., V.I.Z.] și un moment crucial în istoria noastră. Reamintim cititorilor ZIUAnews că aceeași inscripție “Budapesta” a fost îndepărtată de comuniști, în primii ani de stalinism românesc [expresia „stalinism românesc“ este la fel de imbecilă ca expresia „ceferiștii sovietici“, des uzitată în presa proletcultistă – n.n., V.I.Z.]. Cu toate acestea, cadrele din C.C. al P.M.R. au decis, în 1953 – anul morții lui Stalin -, să repună în drepturi (s.n. – V.I.Z.) fila de istorie ruptă de un regim comunist într-un fel îndreptățit să șteargă din memoria colectivă un moment deloc favorabil bolșevismului – înfrângerea lui Bela Kun». Ce înțelegeți din aceste tîmpenii, care se bat cap în cap? Că, „în primii ani de stalinism românesc“ – adică în intervalul 1945-1952 – «aceeași inscripție “Budapesta” a fost îndepărtată de comuniști» – adică, chipurile, ar fi fost, ca acum, acoperită cu ciment, iar în 1953 – anul morții lui Stalin, la 5 martie – „au decis să repună în drepturi fila de istorie ruptă“; adică ar fi refăcut (?!) inscripția originală „BUDAPESTA“ – „fila de istorie ruptă de un regim comunist într-un fel îndreptățit să șteargă din memoria colectivă un moment deloc favorabil bolșevismului“: adică liderii regimului comunist, deși erau îndreptățiți să șteargă inscripția „BUDAPESTA“ – care semnifica înfrîngerea jüden-bolșevicului Bela Kun – au refăcut inscripția originală „BUDAPESTA“! Acest Alex Puiu este atît de imbecil, de incult și de ilogic încît crede că dacă Stalin a murit în 1953, atunci jüden-comuniștii (citește: jidan-comuniștii) – care, în totalitatea lor, erau antiromâni și au rămas antiromâni pînă azi! – ar fi trecut la sentimente mai bune – adică proromânești – și, imediat, „au decis (…) să repună în drepturi“ inscripția „BUDAPESTA“: anume, să scoată cimentul de pe ea, refăcînd-o în forma originală! Adică individul, de o prostie și o ignoranță patente, nu a auzit de Raportul lui Hrușciov, din 1956, care condamna stalinismul (Hrușciov însuși fiind un exponent al stalinismului!) – stalinism care, la noi, a durat pînă în 1964, cînd au fost eliberați deținuții politici și s-a lansat Declarația din aprilie, eminamente antisovietică! Și aceasta doar la vîrful ierarhiei politice, căci, la nivelele subordonate, stalinismul a durat pînă în 1989!

Vedeți ce încurcătură de mațe are Alex Puiu ăsta în cap? NU este în stare nici să mă plagieze corect, deși, în articolul „Victoria Ungariei asupra României pe Arcul de Triumf“, eu postasem facsimilul cu răspunsul farsorului Ioan Cherecheș, director la Ministerul Culturii, în care se precizează: „…inscripția BUDAPESTA a fost ștearsă tot în 1953, din dispoziția C.C. al P.C.R.“!!! Dar din bălmăjelile lui Alex Puiu reiese invers, că în 1953 inscripția BUDAPESTA ar fi fost refăcută (!) și ar fi existat „după unii, pînă în 2005, iar, după alții, pînă în 2008“, după care ar fi fost reacoperită cu ciment! Dar chiar din faptul că el se referă la ambele „variante“ reiese că mai fuseseră și alții care s-au referit la problemă, despre care el știe, dar nu-i amintește – deși ar fi trebuit, dacă ar fi fost cinstit, dacă ar fi respectat deontologia. Atunci, cum vrea să apară, așa, din senin, el și Ziuanews ca primii care „au cerut autorităților“ să înlăture trădarea de pe Arcul de Triumf? Gunoiul ziaristic al lui Alex Puiu a fost preluat și de ziarul Tricolorul, din 12 aprilie a.c.; a fost preluat ad literram, integral și necritic; ba i s-a făcut o critică, totuși: în supratitlul agramat «Inscripția “Budapesta” de pe arcada Arcului de Triumf[,] modifică Istoria Românilor», d-l Corneliu Vadim Tudor a introdus virgula după cuvîntul “Budapesta”, ca să elimine greșeala elementară comisă prin punerea virgulei între subiect (inscripția) și predicat (modifică), adică înainte de „modifică“ – deși era mai simplu și, totodată, realmente corect, doar să scoată virgula de după „Triumf“. Dar C. V. Tudor nu a remarcat – el sau redactorul care a preluat porcăria lui Alex Puiu – greșeala și mai gravă, contradicția de natură logică și semantică, dintre subiectul și predicatul titlului, analizată mai sus, la punctele (2) și (3). Eu i-am trimis d-lui Corneliu Vadim Tudor o replică, în care-i semnalam plagiatul comis de acest gargaragiu de presă și-l rugam să facă precizarea cuvenită, dar nu a publicat-o; poate o publică, acum, pe aceasta.

La fel ca plagiatorul Alex Puiu se exprimă și o „fătucă“ de la Adevărul, Diana Toea, în făcătura «INCREDIBIL Cum au șters autoritățile istoria românilor, „de dragul“ ungurimii. Ce victorie importantă a Armatei a fost eliminată de pe Arcul de Triumf FOTOLGALERIE», din 2 oct. a.c. – care, după cum vedeți, are greșeli și în titlu: ce e aia „FOTOLGALERIE“?; nici măcar din titlul cu verzale nu sunt în stare să elimine greșelile! Mizeria „ciumpalacei“ Diana Toea nu este, de fapt, decît o reluare a inepțiilor lui Alex Puiu, cu unele înflorituri de stil, ca să pară „originală“. Iată ce scrie individa, fără să o doară capul: «Plăcuța comemorativă a avut un destin tumultuos, cu atât mai mult cu cât același basorelief „Budapesta“ a fost zidit (sic) în primii ani de comunism românesc și reabilitat în 1953, anul morții lui Stalin» (s.n. – V.I.Z.). După mintea ei găunoasă ca un șvaițer, expresia „plăcuța comemorativă“ este echivalentă – prin atributul „același“ – cu «basorelieful „Budapesta“», iar adverbul „zidit“ este sinonim cu „reabilitat“, ceea ce atestă că îi lipsesc – ca și lui Alex Puiu – inclusiv proprietatea termenilor și coerența logică; apoi, faptul că repetă și ea, papagalicește, sintagma „anul morții lui Stalin“ atestă, categoric, plagierea textului plagiatorului Alex Puiu. Dar, cum amețita Diana Toea nu este în stare, nici ea, să plagieze corect, evident că nu este în stare să gîndească nici cît negru sub unghie și, ca atare, scrie cu mînuța ei că «basorelieful „Budapesta“» ar fi fost „reabilitat în 1953“; adică tocmai în anul cînd, de fapt, inscripția BUDAPESTA – care nu este doar o „plăcuță comemorativă“, cum crede toanta – a fost acoperită cu ciment!!! Altă ticăloșie a Dianei Toea rezidă în faptul că indică drept sursă a „fotolgaleriei“ site-ul www.stelian-tanase.ro, deși acolo nu există nici o fotografie a Arcului de Triumf, iar fotografiile publicate de ea sunt făcute de mine , în 10 ianuarie 2012 (cf. http://www.samanatorul.ro/revista/samanatorul_nr_1-ianuarie-2012.pdf) și postate doar în articolul „Victoria Ungariei asupra României…“, după cum se vede inclusiv în revista Semănătorul, nr. 1, ianuarie 2012, pag. 8-9, și după cum atestă, expressis verbis,  d-l Nicolae N. Tomoniu, directorul revistelor Semănătorul, căruia îi mulțumesc, pe această cale, pentru amabilitatea de a-mi publica articolele și, totodată, îl felicit pentru patriotismul manifest și pentru curajul civic dovedit. Apoi, în Adevărul din 3 oct. a.c., adică a doua zi, probabil ca să nu uite ceea ce scrisese în ziua anterioară, și ca să umfle „mangoți“ mai mulți de la ziar și să-și mărească „palmaresul“, „fătuca“ mai execrează aceeași maculatură în altă formă și sub alt titlu: „Administrația Oprescu dă vina pe primarul din ’53 pentru ștergerea unei file de istorie de pe Arcul de Triumf FOTOGALERIE“. Și cum prostia este starea ei imanentă, desigur că, în subtitlul în care își autocitează titlul articolului din ziua precedentă, se păstrează „fotolgaleria“. Și, firește, nu mai ține minte că, în 2 oct., a scris «basorelieful „Budapesta“ a fost (…) reabilitat în 1953, anul morții lui Stalin», iar a doua zi, 3 oct., precizează în titlu și în text: „Administrația Oprescu dă vina pe primarul din ’53 pentru ștergerea unei file de istorie…“! Adică a uitat azi ceea ce a scris ieri! O altă dovadă a faptului că Diana Toea l-a plagiat pe Alex Puiu – care, la rîndul său, mă plagiase pe mine! – o atestă folosirea repetată, în titlu și în text, a clișeului „o filă de istorie“, care se regăsește și în bălmăjeala lui Alex Puiu, în subtitlul „O filă de istorie românească, astupată cu ciment“! Dacă acești doi plagiatori ordinari ar fi citit cu atenție al doilea studiu, „Victoria Ungariei asupra României pe Arcul de Triumf“, ar fi remarcat că eu am amendat presupunerile mele din articolul inițial, „Dictatul de la Viena redictat de Ungaria, via U.D.M.R.“, și am relevat că acoperirea cu ciment a inscripției BUDAPESTA se comisese în 2005, indicînd și mai multe link-uri de filme, existente pe YouTube. Ca să se mai cultive acești doi scribi neisprăviți, precizez că acoperirea cu ciment a inscripției BUDAPESTA se comisese abia în 1953 – și nu „în primii ani de stalinism românesc“, ca să fi fost „reabilitată în 1953“, cum pretinde ageamiul Alex Puiu și repetă psitacista Diana Toea –, și a durat cel puțin pînă în 1964, așa cum se poate vedea, de la minutul 4 și 39 sec pînă la minutul 4 și 43 sec, în filmul făcut, în 1964, de British Pathé: http://www.britishpathe.com/video/rumania! Abia după preluarea puterii de către Nicolae Ceaușescu s-a refăcut inscripția originală, care a durat cel puțin pînă în 2000, poate pînă în 2004! În mod cert, însă, între 1968-1990, inscripția BUDAPESTA exista în forma sa originală, neacoperită cu ciment! Oricum, primarul Sorin Oprescu trebuie să depisteze data cînd a fost reacoperită și să dea seamă pentru faptul că, deși știe, din 2006, că a preluat Arcul de Triumf cu inscripția BUDAPESTA profanată, nu a făcut nimic pentru a înlătura blasfemia și a-i pedepsi pe criminali.

Dincolo de nemulțumirea – întemeiată – pe care mi-o produce furtul ordinar al ideilor și acțiunilor mele, plagiatul comis de acești doi paraziți de presă are, totuși, cîteva părți pozitive: 1) se răspîndește printre cititori știrea despre infamia comisă de U.D.M.R.-iști și mușamalizată de guvernanți prin falsificarea Istoriei Naționale pe Arcul de Triumf; 2) informațiile lizibile conținute au fost preluate, sumar și selectiv, în alte materiale, precum „Budapesta pe Arcul de Triumf. Kelemen Hunor, un ministru antiromân și total incompetent“, pe www.agentia.org; „Incredibil! Primaria Bucuresti a sters basorefieful Budapesta de pe Arcul de Triumf. A disparut victoria Armatei Romane din capitala Ungariei in 1919“, pe www.ancheteonline.ro; «Cum au șters autoritățile cuvântul “Budapesta” de pe Arcul de Triumf “de dragul” maghiarilor», pe www.evz.ro; și 3) printre prostiile debitate de către cei doi în dejecțiile lor, s-au vehiculat și informații corecte, care confirmă opinia mea referitoare la mușamalizarea de către autorități a acțiunii trădătoare de pe Arcul de Triumf, comisă de guvernanți – tăinuire care constituie „infracțiune în formă continuată“, cum stipulează legea penală! De aceea am și renunțat să le intentez celor doi condeieri nătîngi un proces penal pentru plagiat.

Așadar, trădătorii de Neam și Țară de la Președinție, de la Ministerul Apărării Naționale – precum ignobilul general-mr. (r.) Mihail E. Ionescu –, de la Primăria Generală – precum ipocritul primar „independent“ dr. Sorin Oprescu –, de la Ministerul Culturii – ca farsorul Ioan Daniel Cherecheș, ca fascistul Hunor Kelemen și alți antiromâni mai vizibili sau mai camuflați, toți acești trădători, deci, nu mai au nici o scuză că nu au citit avertismentele mele, sau că nu m-aș fi exprimat eu mai citeț, sau că „problema excede competențele Ministerului Apărării Naționale“ – cum scria acest general (r.) Mihail E. Ionescu, care ar trebui degradat și băgat la pușcărie „cu celeritate“, fiind printre cei mai vinovați, întrucît e „cult în cap“. Oricum, șefii autorităților cărora m-am adresat – președintele Traian Băsescu, ministrul Gabriel Oprea și primarul Sorin Oprescu –, chiar dacă cele două studii ale mele nu au ajuns la ei personal, au aflat despre ele din Buletinele informative realizate special pentru ei de către Serviciile Secrete, care monitorizează informațiile referitoare la ei. Ei bine, iată că, în micimea lor intelectuală și morală – probabil că nici nu au auzit de deontologie –, acești plagiatori mai agită și ei lucrurile în fața autorităților vinovate, iar cititorii mai află cîte ceva.

În mod deosebit, trebuie să-i mulțumesc distinsului ziarist Victor Roncea, pentru că a indicat în mod expres studiile mele, în materialul „Dovada ca Basescu, Comandant Suprem al Fortelor Armate, Oprescu, Primar General al Capitalei si Oprea, Ministrul Apararii, au stiut din 2011 de stergerea BUDAPESTEI de pe Arcul de Triumf si nu au facut nimic. Sesizarea unui colonel (r) SRI“. Mai mult, pe baza celor două studii ale mele, curajosul patriot Victor Roncea a trecut la o acțiune viguroasă: „Plangere Penala in Cazul Arcul de Triumf, pe adresa Primariei Capitalei, Oficiului pentru Monumente Istorice si a Ministerului Culturii. Administratia Prezidentiala si autoritatile Romaniei au fost sesizate oficial inca din iunie 2011 de catre un ofiter in rezerva al SRI“. Plîngerea penală a fost republicată de d-l avocat Mihai Rapcea și de neînfricatul român Dan Tănasă – hărțuit în procese de maghiarizații din Covasna.

Demersul este bun, mă gîndisem și eu la el, de aceea apelasem la F.A.C.I.A.S. –  într-o ședință comună organizată de conducerea S.C.M.D., în 14 septembrie 2011, la Palatul Parlamentului – pentru a mă sprijini în deschiderea unui proces penal contra Guvernului, a Primăriei Capitalei și a Președinției – așa cum am relevat în comentariul meu din Curentul Internațional.  Dar, pentru că știm în slujba cui este Parchetul, nu trebuie să ne așteptăm la rezolvarea promptă și completă: refacerea imediată a inscripției originale de pe Arcul de Triumf și condamnarea vinovaților!

Îi urez deplin succes d-lui Victor Roncea și îi voi acorda tot sprijinul în acest proces penal, în cazul cînd nu voi intenta, și eu, altele contra autorităților vinovate. Apelez, pe această cale, la avocați patrioți, competenți și curajoși care să mă apere în eventualul proces penal pe care li-l voi intenta trădătorilor.

8 octombrie 2012

Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *