Toți oamenii Dreptei. Ultimul episod (I)

comentariu rapcea.ro: preiau cu deosebit interes seria de articole începută de George Bara pe NapocaNews despre istoricul mișcărilor de dreapta de după 89. Astăzi, ultimul episod – partea I. Pe alocuri, în preluarea episoadelor ce urmează, voi posta și propriile observații și comentarii, acolo unde este cazul. În general, materialul este corect din punct de vedere faptic, motiv pentru care l-am apreciat ca atare și am decis preluarea lui.

un articol de George Bara
Toți oamenii Dreptei. Ultimul episod (I)Poate vă este familiară seria de editoriale NapocaNews dedicată naționalismului românesc post-decembrist, așa cum a fost el trăit de către subsemnatul: Cine a compromis naționalismul românesc după 1989, părțile IIIIIIIV și înregistrarea audio unică cu Horia Sima. Astăzi voi scrie ultimul episod al acestei serii, însă asta nu înseamnă că nu vor apărea alte episoade intermediare, care să completeze aceast foileton. Am lăsat intenționat Noua Dreaptă în afara acestei serii, pentru că doream să clădesc logic și fără subiectivitate evoluția mișcării naționaliste din România. Însă evenimentele mi-au luat-o înainte. Acest ultim episod va fi intenționat despre Dreapta, despre Noua Dreaptă, despre Traian Băsescu și despre Varujan Vozganian.

Mai credem în ideologii?

Ideologiile nu trebuiesc confundate cu opțiunile politice. Și asta pentru că cine a înțeles istoria recentă a înțeles cu opțiunile politice, colorate incorect ca și ideologii (un termen care ține mai mult de credințele interioare ale individului decât legat de opțiunea de vot și opțiunea pentru unu anumit regim politic), ori au murit, ori nu au existat niciodată.

comentariu rapcea.ro: din păcate, după un început promițător, ziaristul George Bara reușește să “derapeze” lamentabil speculând cuvinte fără conținut. Ideologiile NU SUNT CREDINȚE – ca să crezi în ele, ci SETURI DE VALORI sociale, materiale, economice și mai ales MORALE ce definesc (sau ar trebui să definească) ca și CONVINGERI în valabilitatea lor – politicienii ce aderă la ele.

Noi nu trăim într-o epocă în care se bat ideologiile, ci în care se dă o luptă pentru resurse, control și putere. A fost așa de când e lumea, veți spune, însă gândiți-vă ultima oară când ați colorat mental vreun actor politic din scena românească în culorile ideologiei. Nimeni nu mai înțelege ce este socialismul sau liberalismul politic, atâta vreme cât partidele nu par să schimbe ceva esențial cu privire la rolul nostru ca cetățeni ai societății republicane, ceva care să denote o respectare a unei ideologii politice. Stânga-dreapta-centru au ieșit din limbajul românilor, pe bună dreptate. Dacă cel de-al doilea Război Mondial pare acum o încleștarea a națiunilor, a sistemelor și a ideologiilor – fascism, comunism, imperialism, democrație, comunism – nu a fost, de fapt, decât un prijel de re-desenarea a harții influenței și puterii.

rapcea.ro: din păcate, autorul articolului face o gravă eroare de judecată, îmbrățișând o teză favorită a politologilor socialiști francezi și americani, precum că scopul grupurilor politice le definește acestora orientarea politică, iar nu convingerile ce îi animă – ca și VALORI. De la a constata că unii (mai ales în România) mimează aderarea la anumite VALORI – și până la a înlătura acest criteriu fundamental de selecție al politicienilor – este o cale lungă. Fără să vrea, autorul se face instrumentul propagării unor idei sinistre (de stânga) ce nu privesc decât spre rezultatul luptei politice, nu și spre valorile ce ar trebui să anime clasa politică.

În ultima mare bătălie a lumii s-a născut forța care deține controlul politic și financiar al lumii, numit generic servicii de informații. Născute ca o necesitate a armatelor în timpul războiului, serviciile de intelligence și securitate au devenit cele mai puternice forțe și în plan civil. Aceste forțe au inventat Războiul Rece, sistemele politice democratice, statele moderne și rotația politică a partidelor la putere, pentru a lăsa mulțimii o senzație de putere, de democrație. Securitatea de care ne temem într-atât, nu este decât filiera românească a aceluiași sistem care conduce lumea prin informații și manipulare.

Ce este Dreapta?

Și de ce stânga sau dreapta? Ați accepta vreodată o luptă politică în care s-ar război două clanuri mafiote, ei sau alții, cu scopul declarat de a pune mâna pe putere sau bani? Evident că nu. Așa că lupta trebuie să se dea ideologic. Dreapta sau stânga, democrați sau republicani, laburiști sau conservatori. Unii sau alții, câteodată chiar aceeași. Dar ce este dreapta? Acest concept este născut în timpul Revoluției Franceze, când susținătorii vechiului regim, al ierarhiei, tradiției și a religiei, s-a așezat în partea dreaptă a președintelui în sala parlamentului. De la 1789 s-au schimbat multe. Nu îsă și pentru gânditorii politici din România. Dacă dreapta e deja un termen desuet, care nu mai poate fi aplicat politic (el desemnând deopotrivă naționaliști, libertarieni, conservatori, liberali sau creștin-democrați), el pare să fie la noi veșnic viu, fluturat în momente de criză sau panică, ca un panaceu universal la probleme acestei țări, însă niciodată folosit.

rapcea.ro: această concluzie “otrăvită” sfidează logica și bunul simț al cititorului. Dacă politicenii de astăzi folosesc orice ideologie și culoare politică pentru a-și atinge aceleași scopuri venale, asta nu scade cu nimic valoarea ideologiilor politice. Făcând o comparație, este ca și cum ai spune că toți preoții sunt corupți și hoți, de unde rezultă că dogma creștină este lipsită de valoare. O astfel de logică strâmbă este îndreptată imediat ce apare o excepție de la regula politicianismului venal, un politician consecvent în acțiunile sale cu valorile la care aderă. Căci, în viață, cu toții suntem puși să facem alegeri și să ni le urmăm, și nu este indiferent dacă urmăm calea “ierarhiei, tradiției și a religiei” sau cea a ateismului, materialismului științific și egalitarismului forțat.

Uniunea Forțelor de Dreapta

În România post-decembristă, poate cea mai vocală mișcare politică de dreapta a fost Uniunea Forțelor de Dreapta. Partidul Alternativa României (PAR) a fost fondat de către armeanul Varujan Vozganian cu puțin timp înaintea alegerilor parlamentare din 1996, devenind președinte al acestuia (1996-1999). Partidul Alternativa României și-a schimbat denumirea în cea de Uniunea Forțelor de Dreapta la data de 28 martie 1999, Vosganian îndeplinind funcțiile de copreședinte (1999-2001) și președinte (2001-2003) al acestui partid. UFD a fost membru al coaliției CDR 2000, lansată în august 2000 cu scopul de a participa la alegerile din anul 2000. UFD a fuzionat prin absorbție cu Partidul Național Liberal la 19 aprilie 2003. Cu ce se deosebește UFD de alte partide formate în anii 1990 care apoi au fuzionat sau au fost absorbite? Ei bine, a fost una din singurele inițiative cu un clar mesaj ideologic de dreapta. Desigur, a fost o dreaptă românească, adică una menită să nu prea supere pe nimeni, însă din efortul formării acestui partid s/a născut și un manifest de dreapta care merită menționat. Manifestul Dreptei din România, elaborat în 1998 de câtre Vosganian, Adrian Iorgulescu și Laurențiu Ulici, a stat la baza fondării UFD. Parte a acestui manifest poate fi găsit azi în volumul Mesajul Dreptei Românești, autor Varujan Vosganian, apărut în 2001 la Editura Nemira.

Volumul se bazează pe mesajul economic, moral și național al dreptei românești, cu trimiteri la politica vremii, a anului 1998. Construit ca un compendiu politic, Mesajul Dreptei nu poate a fi expresia gândirii unui grup activ de români, ci mai degrabă un manual politic care trebuia învățat și asumat. De exemplu, cel mai interesant capitol este Caracterul Democratic al Dreptei Românești, care afirmă fără de tăgadă că pericolul stângii nu vine de la PRM, ci de la PSD, partid cu care PNL este astăzi aliat pentru lupta împotriva lui Traian Băsescu. Adică președintele suspendat care flutură la manifestații o adevărată suită de proiecte de civice de dreapta, conduse de Ungureanu, Neamțu sau alții. Sesizați ironia.

Care este de fapt scopul redării conținutului acestei fițuici politice de dreapta a UFD-ului. Am avut de a face cu o construcție artificială a Dreptei din România. Teoreticizată de Vosganian, preluată acum de Mihail Neamțu și exclușii din Noua Dreaptă, dreapta de la noi a fost ceva care nu existat cu adevărat după 1990, ci a fost, cum am afirmat la început, doar o flamură pentru visători și idealiști, menită să distragă atenția, să ucidă energii creatoare, să mintă.

comentariu rapcea.ro: ciudată constatare din partea unui membru al Noii Drepte (cum este autorul articolului). Dacă “dreapta de la noi a fost ceva care nu existat cu adevărat după 1990” înseamnă că autorul recunoaște implicit și că această denumire dată Asociației Noua Dreaptă de către inițiatorii și susținătorii ei, pe care chiar el îi bănuiește de colaborare cu securitatea (vezi cazul Ion Coja din episodul următor), a fost făcută, precum afirmă chiar el, “să distragă atenția, să ucidă energii creatoare, să mintă”.

Din punctul meu de vedere, Dreapta există prin oamenii care și-au asumat valorile specifice Dreptei: Credința în Dumnezeu și moralitatea aferentă acestui crez, meritocrație și ierarhie. Nu întâmplător, Partidul “de dreapta” Forța Civică pe care MRU l-a cumpărat de la Adrian Iurașcu, și-a schimbat sigla, înlocuind crucea (simbol al credinței în Dumnezeu) cu stelele masonice confederate, și inventând astfel o formă pervertită de “DREAPTA spre stânga”.

Delimitare fermă de legionarism este tot un subcapitol din cartea lui Vosganian, unde pe parcursul a trei pagini se reiterează toate teoriile inventate de comuniști despre Mișcarea Legionară și se concluzionează că, cu toate că legionarii de frunte (Gyr, Motru, Crainic, Țutea, Cioran, Eliade, Vulcănescu, Stăniloaie, Ionescu, Noica, Bernea) sunt cei care stau la baza dreptei românești, mișcarea din care au făcut ei parte nu a fost una autentică de dreapta.

Dreptacii lui Băsescu: ICCD și Noua Republică

În aceste zile Partidul Democrat Liberal, urmaș direct al FSN-ului și frate de sânge cu PSD-ul, își trăiește ultimele clipe. Cu președintele Traian Băsescu suspendat și cu doar două săptămâni până la referendumul popular care va consfinți demiterea lui Băsescu, organizațiile de rezervă au început să iasă la iveală, ca alternative (evident!) de dreapta, apărătoare ale democrației, tradiției și cum spuneam, panaceul universal, soluția la tot ce este rău în România.

Este poate stupid să analizăm cu seriozitate cum oameni ai sistemului, de genul fostului PNL-ist și șef al SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, critică sistemul. Este de-a dreptul halucinant cu unii încă se angajează la dezbateri serioase despre bunele intenții ale copiilor de trupă ai lui Băsescu, fie că se numesc Ungureanu, Preda, Neamțu, Macovei sau Paleologu.

Prima dintre aceste organizații care doresc să monopolizeze sceba politică de dreapta este Inițiativa Civică de Centru Dreapta. Condusă de Mihai Răzvan Ungureanu, fost UTC-ist de frunte și director al Serviciului de Informații Externe, fost premier, a fost fondată de Monica Macovei, Cristian Preda și Ioan Stanomir în 6 iulie 2012, cu doar o săptămână înainte. Pregătită în presă în jurul persoanei lui Ungureanu, despre care se vorbea tot mai mult ca un viitor președinte al României, Ințiativa a reușit până acum doar să asigure suport în cămăși albe președintelui suspendat Băsescu, la manifestațiile cu activiști organizate înainte de referendum.

“Scopul Inițiativei Civice de Centru Dreapta este acela de a se constitui într-o platformă flexibilă a societății civile în baza căreia sunt așteptați să se exprime toți cetățenii ale căror valori și principii despre societate, economie și viață politică sunt apropiate dreptei europene. “

Adică un fel de agora pentru toată lumea. Care promovază profesionalismul și blamează clientela politică, după ce soția lui Ungureanu a fost descoperită ca partener de afaceri la OMV, unde încasează sute de mii de euro pe an, compania austriacă OMV fiind pe lista companiilor pe care SIE-ul lui Ungureanu trebuia să le țină sub supraveghere. “În politica internă, vrem să fie răsplătite meritul și competența, seriozitatea și profesionalismul. Fiindcă ne-am săturat de improvizații și de traseism, de baroni locali și de clienți politici!”

Noua Republică. O altă platformă civică de dreapta devenită partid, fondată de Mihail Neamțu, care de asemenea funcționează ca ONG de suport al lui Traian Băsescu. Fondată în 2011 ca un ONG, Noua Republică a devenit partid în anul 2012 fără vreun efort notabil, în sensul vreunei campanii de strângeri de semnături. Liderul acestui partid este Mihail Neamțu, un eseist și teolog din Arad, prezent la toate dezbaterile televizate, un autointitulat om de dreapta și istoric, caracterizat de o agresivitate nespecifică vârstei sale de doar 34 de ani. Promovat multă vreme de Hotnews, Idei in Dialog, Dilema Veche și Revista 22, adică de toate publicațiile patronate indirect de pupilii lui Traian Băsescu cu dâre de finanțare din partea lui George Soroș, Mihail Neamțu este cu siguranță planul B pentru Băsescu, planul A fiind MR Ungureanu. Crezul Politic al lui Neamțu, un eseu plin de îndemnuri puerile care se aseamănă izbitor de mult cu manifestul lui Ungureanu, pare a fi doar o încercare a anului 2012 de a reitera modul în care s-a format UFD, însă cu oameni mai puțini inteligenți și cu siguranță mai puțin culți. Mihail Neamțu, pe care îl putem considera doar un sfertodoct trimis la muncă de Basescu, nu are nici alura și nici flerul politic pentru a duce la bun sfârști această manevră de dreapta adresată unui popor român care nu mai crede în ideologii și nici nu îi mai pasă de simbolurile politice fine ce aduc a Piața Universității (a se vedea cămășile albe).

Dar cum rămâne cu naționaliștii români, adevărații dreptaci? Ultimul episod, partea II, va fi publicat în această săptămână. Noua Dreapta, Totul pentru Țară, Alianța Națională și MISA, toate dezvăluirile pe care nu le știați le veți afla doar pe NapocaNews.ro!

comentariu rapcea.ro: așteptăm cu interes “dezvăluirile” promise. Dacă ele vor fi la fel de bine documentate și corecte precum cele referitoare la celelalte personaje portretizate în articolele preluate până în prezent, nu vom putea decât să apreciem valoarea lor. Sper însă ca demersul publicistic al lui George Bara să nu ocolească și actuala Asociație Noua Dreaptă, conducerea acesteia și afilierile cu diferite forțe subterane (după modelul din prezentul articol), ca să nu avem motive de a acuza de partizanat pe autorul articolului.

George Bara – NapocaNews

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *