Culmea tupeului ! Gelu Voican Voiculescu cere Statului Român despăgubiri pentru lupta dusă de el împotriva sistemului comunist

Un păduche scârbos, un magician negru cu pretenții de ocultist semidoct, iese din nou pe fruntea palidă a Justiției, cu o cerere prin care solicită să i se recunoască caracterul politic al condamnărilor suferite pe vremea regimului comunist, și pe cale de consecință, solicită daune de la Statul Român, adică noi.

 

Alt călău care pozează în victimă, altă ploșniță învățată să traiască pe spinarea altora. Acest nomenclaturist care s-a dedulcit la bine atât în perioada comunistă dinainte de 90, cât și în regimul neo-comunist de după 90 (căci tovarășii lui Ion Iliescu din FSN erau aceleași “cadre de nădejde” din PCR și UTC), mizează să treacă neobservat în barca victimelor, în toată această degringoladă a Titanicului Românesc ce se scufundă în disperare și sărăcite, cu vajnicul lui căpitan de navă cu tot.

 

Probabil că domnul Gelu Voican Vociulescu contează pe uitarea românilor. Se gândește că 22 de ani au fost suficienți poate pentru ca el să scape de judecata Istoriei. Că poate victimele dumnealui, toți aceia pe care i-a turnat de bună voie și nesilit de nimeni la odioasa Securitate, au murit, au uitat, sau i-au iertat delațiunile care le-au adus ani grei de pușcărie politică.

 

Începând din 2 ianuarie 1990, generalul Nicolae Militaru, împreună cu Gelu Voican Voiculescu, a coordonat preluarea de către MApN a Securității, trecându-se la analizarea organigramei acesteia și la creionarea viitoarelor structuri informative ale României. Ele au avut ca bază personalul și logistica Securității. “Ca viceprim-ministru, dormea în Palatul Victoria, fără să se despartă de un pistol automat, de dosarele de la Securitatea Municipiului București (făcute cadou de securiștii pe care îi angajase) și de carnețelele sale” – spune despre Voican dl. Marius Oprea în cartea – “Moștenitorii Securității” (Ed. Humanitas, București, 2004).

 Până în martie 1990 (când a fost înființat Serviciul Român de Informații), Gelu Voican s-a ocupat de gestionarea arhivei fostei Securități.

 

Fostul ofițer de Securitate, Liviu Turcu a afirmat într-un interviu din noiembrie 2006 de la emisiunea “Marius Tucă Show” de la Antena 1, că “în faza finală e evenimentelor din decembrie 1989“, Gelu Voican Voiculescu a luat o echipă de militari înarmați “în condiții extrem de delicate și de incerte” și a pus la zid o unitate militară a Serviciului de Informații Externe, somându-i să-i dea rețeaua de informatori români din Occident. Pentru ce îi trebuiau în acele momente lui Gelu Voican, o victimă inocentă a sistemului represiv comunist, lista informatorilor români activi ? Cine i-o ceruse și de ce ?!

 

Așa s-a făcut că fostul vice-primministru al Guvernului provizoriu Petre Roman, comandant al DSS (Departamenul Securității Statului), Senator de Buzău pe listele FSN, ambasador în Tunisia și Maroc, se cere astăzi mare victimă a regimului comunist de dinainte de 89.

 

Astăzi, Geluțu nu mai face nimic. A îmbătrânit. Este doar  prim-vicepreședinte al Organizației pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO), al cărei președine, excrocul Florentin Scalețchi, infractor dovedit și condamnat penal, făcea trafic de influență pe lângă judecători și procurori. Din  2004, în lipsă de alte posturi publice disponibile pentru un securist sinecurist ca el, Gelu Voican a fost numit de președintele României Ion Iliescu membru al Colegiului Național al Institutului Revo(lovi)luției Române.

 

Gurile rele (și bine informate) spun însă că Geluțu are probleme mari: pentru că nu mai este demnitar, este în pericol de a fi evacuat din vila sa de înalt demnitar, de la RAPPS. I-a cerut ajutorul lui Iliescu, care ar vrea să îl ajute să se relanseze în funcții publice, dar îi cere să vină cu adeverință curată de la CNSAS.

 

Colac peste pupăză, în ciuda faptului că și-a “periat” dosarul de securitate de petele securiste din trecutul de informator, CNSAS i-a făcut probleme când a cerut adeverință că nu a colaborat cu Securitatea. Au mai sărit la gâtul lui și Marius Mioc și Gregorian Bivolaru, care și-a amintit de “ciripitul” subțire a lui Voican la Securitate, care i-a adus Gurului din Tărtășești o internare la Poiana Mare.

 

Până una alta, Voican a câștigat la Curtea de Apel București procesul cu Bivolaru și Marius Mioc, care i-au contestat adeverința CNSAS obținută prin intervenții la nivel înalt. Să vedem ce va fi la Înalta Curte de Casație și Justiție, dacă și acolo mai funcționează “colegialitatea” unor foști lucrători de securitate, ajunși judecători.

 

Cert este că tupeul lui Voican nu are margini. Acum, ar vrea să i se recunoască în instanță nu numai că nu a fost informator, turnător și securist – beneficiar al regimului comunist, dar că a fost chiar o victimă a acestui sistem, care a suferit condamnări cu caracter politic !

 

Așa se face că Gelu Voican Voiculescu, informatorul care l-a turnat pe Paul Goma, a introdus la data de 8 iunie 2012 la Tribunalul București, o acțiune ce face obiectul dosarului nr. 21195/3/2012 cu prim termen de judecată la data de 7.01.2013, prin care cheamă Statul Român – prin ministerul de Finanțe, pentru a i se recunoaște caracterul politic al condamnărilor suferite pe vremea lui Ceaușescu și pentru a fi despăgubit pentru asta.

 

Mă întreb dacă victimele acestui personaj funest vor sta cu mâinile în sân urmărind impasibile cum negrul devine alb ca neaua, sau vor formula cereri de intervenție în dosarul ipochimenului, pentru a-i da pe față ticăloșiile !?

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *