Diversiunea kgb-istă “Noii Golani” – “Acțiunea 2012” – partea I-a

Și a trecut și Marșul Unirii…

Mi-am spus că trebuie să îmi fac puțin timp pentru a puncta pe un subiect controversat și delicat totodată: chestiunea unirii Basarabiei cu România și acțiunile în favoarea ideii unioniste.

Ca o clarificare, s-a dovedit că nici unul dintre partidele importante (cu reprezentanță semnificativă în Parlamentul ambelor țări românești) nu s-a manifestat – măcar principial – în favoarea Unirii. Deci, la nivel politic, acolo unde lucrurile ar trebui în primul rând să se miște, nu se întâmplă nimic. Asta dovedește că politica din ambele țări surori este infestată și controlată de comuniști, slugi prea-plecate și umile ale Rusiei.

Pe de altă parte, ideea Unirii a încăput pe mâini dubioase, steagul reântregirii teritoriale a României fiind fluturat astăzi de indivizi suspecți din așa-zisa societate civilă românească, care pot fi bănuiți de orice altceva în afară de bune intenții și patriotism.

Concret, în ultimii 3 ani s-a acumulat un întreg pomelnic de acțiuni gălăgioase ale unui grupuscul autointitulat Noii Golani, aluzie la continuitatea Vechilor Golani din 1990 din piața Universității, de unde se revendică actualul grup. Filiația aceasta are o noimă pentru cei care cunosc istoricul Noilor Golani.

Oficial, grupul Noii Golani împreună cu liderul lor, George Simion, par că provin din galeriile de fotbal. În realitate, respectivii tineri au fost “desemnați” ca grup de sprijin al dubioșilor de la asociația 21 decembrie 1989, conduși de și mai dubiosul Teodor Mărieș. 

Undeva, un plan al lui Silviu Brucan din 90 propunea ca membrii asociațiilor de revoluționari constituite în țară să constituie un soi de “grup de veghe” gata oricând să apere la nevoie “flacăra democrației” originale a lui Ion Iliescu, așa cum au apărat-o și minerii veniți în 13-15 iunie 1990 și cu ocazia celorlalte mineriade. Ideea era ca “oamenii de bine” să fie oricând gata să răspundă comenzilor și apelurilor președintelui zâmbăreț. Însă, mineritul s-a dus de râpă, iar așa-zișii revoluționari, dedulciți la scutiri de impozite, terenuri și spații comerciale moca și pensii de lux, nu mai săreau să își apere decât propriile interese.

Așa a apărut GDS-ul – împroprietărit cu patrimoniul fostului UTC (Valentin Ceaușescu), în care voci ale unor așa-ziși “contestatari anti-comuniști” dovediți ulterior ca informatori ai securității sau securiști de bine, făceau figurație pe post de apărători ai proaspetei democrații, furnizându-ne țeapa Convenției Democrate. 

 Atunci, cum să facă să transfere “spiritul revoluției” iliesciene către generația următoare, gata să răspundă comenzilor sovietice ?

Așa au apărut Noii Golani, conduși de tânărul student George Simion, ghidonați din umbră de Teodor Mărieș, președintele Asociației 21 decembrie 1989.

Pentru cei care nu cunosc personajul, trebuie să spunem și câteva cuvinte despre Teodor Mărieș. Individul a fost zice-se la revoluție în București, deși unii zic că nu era. Cert este că a fost la mineriadă. A fost în fruntea celor care au atacat televiziunea, fiind și condamnat penal pentru asta. În dimineața când au intrat minerii în Piața Universității, martorii spun că s-a retras cu puțin timp înainte de venirea acestora… de parcă știa:

Doru Mărieș a fost liderul unei fantomatice organizații – Alianța Poporului – în timpul desfășurării manifestației din Piața Universității, din 1990, care promova constant un mesaj al confruntării violente. Considerat un provocator aflat în slujba Poliției și a organelor FSN, Teodor Mărieș a fost izolat de către studenți, fondatorii Pieței Universității. Organizatorii Pieței Universității l-au suspectat de la bun început pe Mărieș și gruparea sa că au misiuni diversioniste. Un fost șef al UM 0215, colonelul Florin Calapod, a avut o misiune-cheie în acea perioadă. Rolul brigăzii sale a fost compromiterea mesajului Pieței Universității – nonviolent și pașnic, prin instaurarea unui spirit autarhic și anarhic și prin inițierea unor acțiuni provocatoare de către organizații infiltrate de securiștii săi.

În timpul manifestației din Piața Universității, rolul jucat de Mărieș a fost, cum altfel, tot unul diversionist, acesta încercånd prin toate mijloacele determinarea unor acțiuni violente ale demonstranților împotriva puterii, oferind astfel pretextul mult așteptat al represiunii. Represiunea a avut loc în data de 13 iunie, iar noaptea, înainte de intervenția în forță a poliției împotriva greviștilor foamei, Mărieș și-a stråns rapid catrafusele și a dispărut.
În „Evenimentul Zilei“ din data de 13.06.2007, un articol dedicat represiunii din iunie 1990 adună mai multe mărturii de la personaje prinse în våltoarea evenimentelor. Numele lui Mărieș apare bine conturat, în contextul acțiunilor provocatoare de care avea nevoie regimul Iliescu ca să poată justifica reprimarea sångeroasă a Pieței Universității.
Mărturisea Ene Viorel, actual președinte al AVMR, pentru „EVZ“: „Către sfårșitul lunii mai, din Piață se retrăseseră oficial toate formațiunile protestatare, rămăseseră doar cei 20 de greviști ai foamei și vreo 200 de susținători de-ai lor, a căror insistență îl deranja pe Iliescu. Ca să pună capăt protestelor, conducerea țării a decis să anihileze opoziția. În våltoarea evenimentelor, puțini s-au gåndit că violențele poliției și ale sindicaliștilor simpatizanți FSN ar putea face parte dintr-un plan bine pus la punct. Marian Munteanu „mirosise“ diversiunea. După scena cu incendierea autobuzelor, în Piață mai rămăseseră grupuri răzlețe de persoane. „Unii spuneau «hai la poliție!», hai încolo, hai încolo“, își amintește Ene. „Într-unul dintre grupuri era Doru Mărieș – l-am descoperit apoi că era pe statul de plată la «Doi ș‘un sfert» – și a zis «Hai la Televiziune!»“. Era în jur de ora 17.00, cånd Marian Munteanu, proaspăt eliberat din arestul poliției, îi îndemna pe oameni, de la balconul Universității, să nu plece nicăieri, că sunt tot felul de diversiuni. Totuși, un grup s-a dus la Televiziune și au găsit-o proaspăt devastată, povestește Viorel Ene. „Le-o luaseră înainte alții – s-au dat jos din dube, au spart geamuri, au distrus, apoi a venit grupul lui Mărieș. Au mai aruncat și ei cu pietre, au strigat împotriva lui Iliescu și apoi au început arestările“.
Președintele Asociației BARICADA INTER 1989, Ion Iofciu, fondator al Asociației 21 Decembrie, scria recent despre impostura care a adus indivizi ca Mărieș în fruntea unei organizații cu care nu a avut absolut nimic de-a face. Acesta nota că „de la 9 februarie 1990, ziua în care a fost semnat actul de naștere al Asociației «21 DECEMBRIE», cu primul ei președinte, Rece Traian… au trecut 20 de ani, într-o lume gåndită și clădită pe fals și impostură, și astăzi te cuprinde disperarea cånd vezi că Asociația celor care au fluturat steagul libertății la baricada de la Inter, a răniților și invalizilor, a arestaților și torturaților, adică a celor care au supraviețuit celui mai cumplit măcel, a intrat pe måna unei camarile greu de acceptat și imposibil de înțeles!
Cine este așa-zisul președinte care-i conduce? Un impostor pe nume Mărieș, revoluționarul invizibil din 21 decembrie și provocatorul din timpul Pieței Universității, incitator la violență și distrugeri în 13 iunie 1990 și condamnat prin sentință definitivă la închisoare! Nu peste mult timp, se va confirma rolul acestui impostor susținut din umbră de fostul procuror Voinea Dan (revoluționar cu merite deosebite pentru rechizitoriul nesemnat de la Tårgoviște)“. Acest material ne-a fost remis la începutul anului, în februarie 2010. Iată că s-a confirmat previziunea fostului fondator la Asociației 21 Decembrie, cu privire la utilizarea diversionistă a toxinei Mărieș de către structuri tenebroase
.” (Ziarul Curentul – 2010)

În spiritul mentorului lor din umbră (Mărieș), Noii Golani s-au evidențiat prin acțiuni publice gălăgioase, fumigene mediatice și confruntări cu jandarmii – tocmai în scopul de a căpăta notorietate ca “luptători” pentru libertate. Un alt bec aprins de Securitate pentru a atrage fluturii cu veleități naționaliste… de parcă nu ajungea Noua Dreaptă…

Evident, acțiunile lor făceau parte din categoria celor provocatoare, menite să provoace “îngrijorare”  și mai ales reacții concrete, de partea cealaltă a baricadei…

În memoriul adresat AMBASADEI REPUBLICII MOLDOVA LA BUCUREȘTI – Lidia GUȚU din partea Asociației Noua Dreaptă (la data de 3.03.2009), atrăgeam atenția asupra diversiunii ce poartă numele de Noii Golani:

Iată un fragment al memoriului:

Considerăm că autoritățile moldovenești trebuie să discearnă și să se informeze temeinic înainte de luarea unor astfel de măsuri (interdicția de circulație între cele două țări – din acea perioadă), și să nu cadă în capcana unor manipulări grosolane cum este cea creată prin intermediul grupusculului autointitulat “Noii Golani” – organizație inspirată și susținută din umbră din fostul spațiu ex-sovietic, și care urmărește în realitate doar periclitarea relațiilor dintre românii din cele două state surori.

Prin convocarea de Vineri, 20 martie, a ambasadorului României în Republica Moldova, Filip Teodorescu, chemat la Ministerul moldovean de Externe, unde i s-a cerut să transmită MAE de la București să nu admită “deplasarea în masă a cetățenilor români în Republica Moldova în ajunul parlamentarelor din 5 aprilie, pentru participarea la acțiuni electorale” nu faceți decât să dovediți slăbiciune și teamă față de un deznodământ istoric inevitabil: acceptarea realității existenței unui singur popor separat de către dictatura comunistă în două state artificiale.

Motivarea abuzurilor autorităților moldovenești și a măsurilor ilegale luate împotriva cetățenilor români “în scopul prevenirii eventualelor implicări ale cetățenilor români în acțiuni provocatoare, ce ar putea avea drept scop destabilizarea situației interne din Republica Moldova” – conform comunicatului acestora, nu face decât să ne confirme bănuiala că s-a dorit chiar din partea oficialilor de la Chișinău o inflamare artificială a bunelor relații dintre românii de pe cele două maluri ale Prutului, reacția autorităților moldovenești fiind dind în mod evident disproporționată.

Atragem atenția că grupusculul autointitulat „Noii Golani” nu reprezintă vocea societății civile românești, iar declarațiile iresponsabile ale acestora nu trebuie luate în considerație, fiind necesară o consultare mai strânsă pe viitor, cu reprezentanții Ministerului de Externe Român, pentru clarificarea în timp cât mai scurt a unor astfel de încercări de manipulare și învrăjbire.

Apreciem că preluarea unor astfel de mesaje singulare, anti-românești în finalitatea lor, vă pune în postura de paznic neo-comunist a unui zid artificial ce desparte frații români de pe ambele maluri ale Prutului.

Va urma…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *