Conferință despre Nicolae Paulescu luni 12.11.2012 orele 17 la Sala Dalles

Luni 12 noiembrie 2012 orele 17 va avea loc la Sala Dalles din București o conferință având ca subiect personalitatea marelui patriot român, savantul Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei. Intrarea este liberă.

La 90 de ani de la prima folosire clinică a insulinei, majoritatea articolelor despre diabet îi citează pe specialiștii canadieni ca unici descoperitori ai substanței. Însă lumea medicală știe că profesorul Nicolae Paulescu și-a publicat cercetările cu aproape doi ani înainte de decernarea Nobelului.

În 1921, profesorul Nicolae Paulescu anunța descoperirea insulinei în revista belgiană „Archives Internationales de Physiologie“. Pancreina, cum o numea el, provoca scăderea glicemiei, dar și a corpilor cetonici și a ureei în sângele câinilor care sufereau de diabet. La distanță de doi ani, medicul Frederick Grant Banting și biochimistul John J.R. Macleod de la Universitatea din Toronto primeau Nobelul în fiziologie și medicină pentru aceeași descoperire. Însă, spre deosebire de profesorul Paulescu, canadienii au fost propuși Comisiei Nobel pentru această distincție. Cu alte cuvinte, pe Nicolae Paulescu nu l-a nominalizat niciunul dintre oamenii de știință care au primit invitații în acest sens din partea Institutului Nobel.

Informația apare în monografia „Polemica Paulescu: Știință, Politică, Memorie“ (editura Curtea Veche) scrisă de prof. dr. Constantin Ionescu-Târgoviște, Directorul Institutului Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice „Prof. Dr. N. Paulescu“ din București, și de istoricul Horia Bozdoghină.

Pașii descoperirii

Nu se poate pune problema că medicul român nu și-ar fi popularizat lucrarea, el păstrând legătura cu mediul academic francez, pe care îl cunoștea încă din perioada studiilor (Nicolae Paulescu a studiat medicina la Paris și a profesat ca asistent-chirurg la Spitalul Notre-Dame du Perpetuél Secours).

– În 1916, Paulescu a obținut un extras apos de pancreas care, injectat unui câine cu diabet, a dus la scăderea glucozei în sânge. După primul război mondial, și-a reluat cercetările și a reușit să izoleze hormonul pancreatic antidiabetic, pe care l-a denumit pancreină.
– În perioada apilie – iunie 1921, a publicat patru articole despre aceste descoperiri la Paris, prin intermediul Secției Române a Societății de Biologie.
– O lucrare mai amplă pe această temă a fost trimisă în iunie revistei Archives Internationales de Physiologie din Liege, Belgia și publicată în numărul din august din același an.
– Metoda folosită de Paulescu pentru a izola extrasul pancreatic era similară celei descrise de biochimistul american Israel Simon Kleiner în două articole, publicate în 1915 și 1919 în Journal of Biological Chemistry. Nu se știe dacă Paulescu avea cunoștință de lucrarea cercetătorului evreu, cert este că nu îl menționează ca referință bibliografică.
1922 - Nicolae Paulescu și-a patentat descoperirea la Ministerul Industriei și Comerțului. Pancreina nu a fost folosită pentru uz uman în intervalul scurs până la decernarea premiului Nobel.
1922 - canadienii Banting, Macleod, James Collip și Charles Best publică lucrarea cu care primii doi vor câștiga Nobelul (ulterior au împărțit banii împreună cu Collip și cu Best). Lucrarea analiza și efectele folosirii insulinei asupra omului -  prima injectare a insulinei la om datează din 11 ianuarie 1922.

Pro și contra Paulescu

În discursul de primire a premiului Nobel, Banting și Macleod au recunoscut contribuția lui Paulescu în descoperirea insulinei. Printre primii oameni de știință care-au încercat să corecteze  „greșeala istorică“ comisă împotriva lui Paulescu a fost profesorul scoțian Ian Murray, vicepreședintele Asociației Britanice de Diabet și membru fondator al Federației Internaționale de Diabet. “Distinsul om de știință român Paulesco a primit insuficientă recunoaștere. La momentul la care echipa din Toronto își începea cercetările, el reușise deja să extragă hormonul antidiabetic din pancreas și să-i demonstreze eficacitatea în reducerea glicemiei la câinii diabetici“, scria el în 1971 în Journal of the History of Medicine and Allied Sciences:

Au fost și voci care au considerat exagerată toată polemica. Monografia scrisă de prof. dr. Constantin Ionescu-Târgoviște îl citează pe profesorul Michael Bliss din Toronto: „Echipa canadiană a reușit să depășească cu mult lucrările izolaților săi precursori – Zuelzer în Germania, Paulescu în România, Kleiner în Statele Unite – care au trebuit să lucreze în condiții primitive și care nu au reușit să convingă pe nimeni că ocazionalele lor succese în scăderea zahărului din sânge constituiau o descoperire clară și importantă.“

Cât a contat antisemitismul

Nicolae Paulescu era recunoscut pentru atacurile sale virulente împotriva evreilor. În 1922, înființa, împreună cu A.C. Cuza, Uniunea Națională Creștină, al doilea partid din Europa care a adoptat zvastica drept simbolul său oficial. A publicat cărți, broșuri, articole care atrăgeau atenția asupra pericolului evreiesc și franc-masonic (în 1913 – „Fiziologia filozofică: spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Franc-Masoneria“, în 1928 – „Degenerarea rasei jidănești“). Omul de știință care cunoștea la perfecție franceza, latina și greaca veche a scris despre inferioritatea biologică a nației evreiești, din punctul de vedere al medicului: „se știe că creerul Jidanilor are o greutate cu mult mai mică decât cel al Arienilor“, citează monografia „Polemica Paulescu“.

Decizia din 2003 a autorităților pariziene de-a inaugura bustul profesorului în fața spitalului Hôtel Dieu a fost întâmpinată cu proteste din partea organizațiilor evreiești. Din scrisoarea trimisă de Centrul „Simon Wiesenthal“ ministrului francez al sănătății și ambasadorului României la Paris: „Dacă în 1923, Comitetul Nobel a judecat întreaga persoană a laureatului (n.r.: în original „persona“, care este și un termen din psihologia lui Jung), atunci la fel trebuie să procedeze și Hôtel Dieu în 2003 și să concluzioneze că brutala inumanitate a lui Paulescu îi anulează orice merit științific.“

Nicolae Cajal, membru al academiei Române de Științe și președintele Federației Comunităților Evreiești din România între 1994 și 2004, considera că trebuie făcută o deosebire între meritele științifice și punctele de vedere personale.

300 de milioane de diabetici

Diabetul este o boală metabolică ce duce la creșterea nivelului de glucoză în sânge. Cel de tip I apare din cauză că pancreasul nu poate produce insulină, iar cel de tip II pentru că celulele nu reacționează la insulină. În România sunt declarați peste 600.000 de bolnavi de diabet.

resurse: adevărul.ro