Numele și puterea lor secretă

 Ieri meditam asupra înțelesului profund al puterii NUMELUI, răspunzând din 2 în două minute la telefoanele de felicitare de ziua numelor sfinților arhangheli Mihail și Gabriel.

Mă uimește mecanicitatea și formalismul oamenilor, modul în care înțeleg să trăiască la suprafața lucrurilor, impasibili și lipsiți de orice curiozitate față de modul în care fac ceea ce fac în mod obișnuit. De ce purtăm nume ?  Ce simbolizează ele ? De unde vine “moda” de a purta un nume ? De ce avem zile speciale în care sărbătorim anumite nume și ce simbolizează ele de fapt în realitate ?

Oare câți dintre noi și-au pus aceste întrebări, încercând să zgârie cu ele suprafața aparențelor, în vreme ce dădeau sms-uri, mesaje pe facebook sau telefoane de felicitare astăzi, celor ce poartă numele de Mihai-Mihaela sau Gabriel-Gabriela ?!

Ce serbăm de fapt ? Numele sau Persoana ? Persoana care poartă numele, pe care o felicităm, sau arhetipul, ființa primordială (înger, arhanghel, Putere) desemnată cu acel nume ?

Unii vor răspunde că desigur, serbăm omul ce poartă acel nume. I-a venit ziua numelui, a sfântului din calendar, și ar fi o mojicie din partea noastră să nu îl serbăm, precum ziua de naștere, de obicei cu urarea SĂ NE TRĂIEȘTI CU NUMELE.

Și totuși, de ce este așa de important NUMELE și de ce are el o sărbătoare a lui, specială, distinctă de data nașterii !?

Eu cred că răspunsul îl găsim în textul Genezei, din Vechiul Testament. Unul dintre cele mai fascinante și misterioase texte ale Umanității este Geneza, prima carte a Vechiului Testament. Textul genezei, ermetic și metafizic în fiecare cuvânt al său, surprinde prin actualitatea sa, dovada supremă a Revelației și marca definitorie a oricărui text sacru, autentic.

În Geneză, Capitolul II- 19 se spune: ” Și Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; așa ca toate ființele vii să se numească precum le va numi Adam.

Mai departe, în Capitolul II- 20 se spune: ” Și a pus Adam nume tuturor animalelor și tuturor păsărilor cerului și tuturor fiarelor sălbatice;…”

De ce a trebuit să dea Adam nume tuturor ființelor vii, animale, păsări, fiare sălbatice ?

 Eu cred că răspunsul îl găsim în Capitolul I- 26: ” Și a zis Dumnezeu: “Să facem om după chipul și după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peștii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietățile ce se târăsc pe pământ și tot pământul!”

Numele reprezintă în doctrina platoniciană nomosul, conceptul filosofic conform căruia din Logosul Divin emană substanța lucrurilor mai întâi în formă ideatică, reprezentată de NUME, care apoi devine obiect, ființă sau lucru concret, în materialitatea lui. Acest principiu își are transpunerea în practică în Cabală, precum și în formele de magie simpatetică derivate din magia caldeeană și asiro-babiloniană (vezi lucrările lui Mircea Eliade – despre Alchimie Asiro-Babiloniană), dar și în alte tradiții de pe alte continente (incași, amerindieni – vezi studiile lui Sir James Frazier despre textele biblice și monumentala lucrare Creanga de Aur), fapt ce întărește ideea PRINCIPIULUI CORESPONDENȚEI enunțate de Hermes Trismegistos în tabla de Smarald: ” Ce este sus este precum ceea ce este jos si ceea ce este jos este precum ceea ce este sus, pentru a intregi miracolul Totului.

Cu alte cuvinte, fiecărei ființe, fenomen sau obiect existent în Univers îi corespunde la nivel conceptual un arhetip, un principiu, o “umbră”. Sau mai degrabă – potrivit doctrinei platoniciene, lucrurile, obiectele și ființele vizibile sunt “umbra” sau efectul  material (proiecția în lumea fizică), perceptibil în lumea noastră fizică, a arhetipurilor – ideilor lui Dumnezeu.

Asta presupune ca procesul de NUMIRE (acordare a unui nume) să producă două efecte esențiale:

-          la nivel simbolic, prin acordarea NUMELUI, fenomenul, ființa sau lucrul respectiv intră în sfera Universului – ca și concept al unei ordini Divine opuse principiului entropiei (haosului, necreatului). Cum s-ar spune, orice ar putea nominaliza omul (sau imagina), ia naștere deja la nivel conceptual și devine posibil (realizabil), fiind adus în sfera Cunoașterii.

-          La nivel magic, NUMIREA lucrului/ființei/fenomenului acordă celui ce o denumește putere asupra acestuia, “stăpânirea” pe care Creatorul o dă lui Adam asupra lumii manifestate prin CUVÂNT. Așa se explică faptul că inițiatul în Cabală, care primește numele secrete și sigiliile “oștirilor cerești” capătă stăpânire asupra acestora prin procedeul evocării/invocării lor. În folclorul ancestral, la toate popoarele, există povești cu eroul care învinge demonul, supunândul prin aflarea numelui său secret. În tradițiile românești, copilul atins de rău (deochi) este “vândut” pe fereastră și i se schimbă numele, pentru ca răul să îi piardă urma. Botezul, și în general schimbarea numelui chiar la persoane mature, când acestea se dedică vieții spirituale (intrare în monahism, etc.), semnifică schimbarea fundamentală la nivel conceptual, a individului respectiv. Schimbarea numelui are puterea de a schimba profund individul, la nivel de esență, căci persoana, în materialitatea ei, nu este altceva decât proiecția arhetipală a Logosului Creator sub forma ideatică a unui principiu arhetipal, la fel cum lumina unei lanterne este vizibilă ca un cerc de lumină pe o pânză pe care este proiectată.

Revenind la obiceiul sărbătoririi numelor de naștere, putem spune că el este un moment sacru, în care (potrivit lui Mircea Eliade), continuumul spațio-temporal profan este “rupt”, fiind recreeată legătura cu momentul magic, princeps, al Sacrului – ca origine. Slujbele religioase din biserica ortodoxă creștină au acest rol, de a “reânnoda” prin evocare, și rugăciune legătura pierdută cu îngerii, sfinții și Divinitatea.

Purtarea unui nume – în mod conștient, presupune ca purtătorul să fie precum un vas ce conștientizează lichidul pe care îl poartă. Vin sau apă, nu este indiferentă calitatea și tipul, căci ea desemnează anumite calități și predispoziții asupra purtătorului.

Spre exemplu, numele de Mihai, toată lumea știe că vine de la Arhanghelul Mihail.

Arhanghelul Mihail (ebraică מִיכָאֵל; greacă Μιχαήλ; latină Michael sau Míchaël;arabă ميخائيلMīkhā’īl) este un arhanghel în învățăturile creștine, evreiești și islamice.

În ebraică, Mihail înseamnă „Cine este ca Dumnezeu?” (mi-care, ke-ca, El-divinitate), care este interpretată în mod tradițional ca o întrebare retorică: „Cine este ca Dumnezeu?” (la care se așteaptă un răspuns negativ), pentru a sugera faptul că nimeni nu este ca Dumnezeu. În acest fel, Mihail este reinterpretat ca un simbol de umilință în fața lui Dumnezeu. Numele acesta poate reprezenta o întrebare sau o provocare sau chiar o replică la provocarea altcuiva… „Mihail” (Apoc. 12,7) apare în directă opoziție cu Balaurul, cu „Lucifer” care a cutezat să fie ca Dumnezeu în onoare și autoritate (Isaia 14,14).

„Arhanghel” – este un cuvânt compus din Arche și anghelos (Arche = „Conducător, Comandant, Cel mai mare, Cel mai înălțat”; anghelos = „Mesager, Sol, Înger”) și se traduce prin „Comandantul îngerilor”, „Cel mai mare Mesager”. Cuvântul apare doar de două ori în întreaga Biblie, o dată fiind legat de „Mihail” (Iuda 9), iar altă dată de „Domnul Hristos” (1 Tes. 4,16). Contrar credinței populare, Biblia nu acordă lui Gabriel sau altcuiva acest titlu de Arhanghel.

Acordarea unui nume de sfânt sau de înger unei persoane, o “leagă” pe aceasta de sfântul sau îngerul respectiv în același fel în care ideile și principiile ideatice, arhetipale, sunt indisolubil legate de manifestările lor vizibile, fizice. De multe ori purtăm inconștienți un nume fără a-i cunoaște semnificația, “încărcătura” sa magică, legătura cu principiul arhetipal desemnat prin acel cuvânt. Conștientizarea puterii și semnificației numelui pe care îl purtăm ne poate canaliza viața și destinul pe făgașul său divin, ne poate ajuta să ne descoperim și să ne împlinim menirea, scopul pentru care am venit pe acest pământ. Felicitările primite de ziua numelui ar trebui să fie NU PRILEJ DE BEȚII ȘI PETRECERI, ci momente în care redescoperim și conștientizăm, plini de bucurie, puterea numelui purtat în lume, și legătura cu ceea ce reprezintă acesta. 

Mihai Rapcea

  • CR

    Clar ca nu te mai sun, nu-ti m scriu pe fb felicitari :)))

  • Pentru ca nu i-ai elogiat pe marii arhangheli ai neamului romanesc MIHAI VITEAZU SI MIHAI EMINESCU … si alti iti dedic urmatoarea melodie. http://www.youtube.com/watch?v=boB2kubIZGU

  • ene viorel

    Trebuie sa-l intelegeti pe Mihai!El este putin bolnav de cateva zile si este internat.
    Insanatosire grabnica.

  • Poti chiar sa caracterizezi un om dupa nume si zona unde locuieste, fara sa il cunosti, cu o precizie de ~80%, de aceea este foarte important ce nume pui copiilor si mediul din care ei o sa se inspire cand o sa inceapa competitia cu celelalte persoane pe care le cheama la fel.

    Chiar si la exorcizari, este foarte important NUMELE, pentru ca este podul intre realitate si spiritualitate, la nume nu raspunde trupul ci sufletul.

    Iar acest lucru il poate testa oricine, oamenii reactioneaza altfel cand sunt apelati cu numele mic, fata de numele de familie (care in general e deranjant ca nu reprezinta originalul/individul).

  • Gigel

    Domnule Ene, vreti sa faca alde “Tepes” infarct de bucurie la auzul acestor stiri?

    De-abia asteapta unii stiri din astea ca sa jubileze pe seama modului in care in opinia lor l-ar lovi astfel pe MR karma negativa, pedeapsa divina si alte chestii din astea.

    In ce ma priveste insa pe mine personal, vreau sa repet si eu urarea dumneavoastra de “insanatosire grabnica!” adresata lui Mihai Rapcea.

  • MR

    sa nu se bucure. fiind in convalescenta, am mai mult timp pentru scris :)))

  • Gura voastra adevar graieste. Oare am urcat in astral de am comandat o dedicatie pentru MR .Pentru unii e (para)normal pentru mine e ceva NORMAL.Incurcate/nebanuite sunt caile DOMNULUI. DOAMNE AJUTA.