Exist o viziune particular asupra existenței, care vede viața și intrarea n viaț a individului ca pe un șir de cataclisme și mici nenorociri ce șocheaz pas cu pas indivdul. De la naștere și pn la moarte suntem supuși agresiunii factorilor externi. Cldur-frig, ntuneric-lumin, plcere-durere, liniște-glgie, toate aceste extreme ale mijloacelor noastre de percepție ne relativizeaz și subiectivizeaz experiențele.

Citeam undeva c nevestele actorilor John Travolta și Tom Cruise au nscut n tcere, fr a avea voie s țipe la naștere, potrivit dogmei scientologice, pentru a diminua ct mai mult șocul venirii pe lume asupra nou nscutului și a nu i provoca acestuia traume psihice.

Efectul invaziv al Exteriorului asupra individualitții se traduce la nivel fizic printr-o stare de contracție, care la nivel emoțional ia forma fricii. Frica apare din limitarea noastr ca indivizi n raport cu necunoscutul dinafara noastr, perceput ca un potențial agresor. Nu s-a inventat nc un vaccin pentru fric, ns ea poate fi diminuat prin adaptare la factorii externi și prin educație.

Pentru omul modern, “corect politic”, care refuz adevrurile elementare printr-o simpl schimbare a denumirii acestora(exemple sunt destule: țiganii sunt rromi, ciorile/negrii sunt oameni de culoare, furciunile statului se numesc impozite, hoțiile bancherilor se numesc credite, etc.) FRICA dobndește numele de “stress”. Auzim mereu n mass media c stress-ul face victime, mbolnvește și chiar omoar uneori, iar oamenii sunt nvțați s și reduc stressul (caracterizat prin ncordare). Oamenii se consum, sunt STRESAȚI și accept aceast stare ca pe un titlu de glorie, cci asta nseamn c au responsabilitți și obligații, duc greul lumii pe umeri, deci trebuie respectați pentru asta.

Cu alte cuvinte, am cosmetizat FRICA, mascnd-o sub cuvntul STRESS și fcnd din ea un titlu de glorie, ratnd n acest fel șansa de a identifica adevratele cauze ale fricii și antidotul lor.

Adevrul este c ne-am nscut și ne trim viețile noastre de vite cuvnttoare ntr-un țarc aurit, cu gratii din FRIC, pe care nici nu le mai conștientizm, așa de tare ne-am obișnuit cu ele. Iar aceast fric ne roade tcut, precum un cancer, ne suge vlaga, viața din noi, ne obosește, ne mbolnvește, ne macin și ne termin prematur.

Arhitecții din umbr ai societții cultiv frica prin toate mijloacele (filme de groaz, atentate, insecuritate economic și social) și o exhib la maxim, ca pe un mijloc eficace de control al populației.

S dau și cteva exemple, cțiva indicatori comuni ai fricii din societatea noastr de papițoi de consum:

- PARCAGII. Cum a aprut aceast specie de țigani vnturtori din mini, care nu muncesc nimic, doar pzesc doi metri ptrați de trotuar – de parc i-a pus cineva stpni pe bucata aia de SPAȚIU PUBLIC ?! Este cel mai bun exemplu de produs al unei societți bolnave de fric. Acești parcagii se hrnesc din frica noastr, a tuturor celor care le dm bani “s aib grij de mașin”. Cci asta face parcagiul; flutur frenetic din mini cnd vede o mașin, o ndrum chipurile pe locul de parcare pzit de el, de parc e proprietatea lui, și pe care l-ai fi remarcat oricum și tu, și se milogește de tine s i dai și lui “de o cafea”. n locurile “bune”, cum ar fi cele din zonele unor cluburi sau baruri de noapte, acești parcagii devin chiar obraznici, vocifernd dac le dai prea puțin. Iar tu, de fric s nu ți gsești mașina zgriat sau cu ștergtoarele ndoite, le dai bani PENTRU NIMIC. Eu am dezvoltat o reacție instinctiv de respingere faț de orice tehnic de manipulare prin fric, și reacționez violent, mai ales n cazul parcagiilor.

- Controlul fizic la intrarea n instituții, aeroporturi, etc. Am fost
șocat s vd ct de ușor se conformeaz oamenii unor ordine de control umilitoare, n care sunt percheziționați mai ru dect infractorii, cu orice ocazie. n categoria asta intr și comportamentul umil n fața oricrui gen de autoritate, fie c e vorba de polițist, fie c vorbim de funcționarul de la ghișeu, care și primește șpaga doar pentru a-și face treaba pe care este oricum pltit s o fac.

- Vorbitul la telefon. Sunt unii care se cac pe ei de fric (literalmente) s mai vorbeasc la telefon, de teama interceptrilor și a dosarelor penale ce se pot instrumenta pe baza unor convorbiri telefonice interpretate aiurea. Sunt chiar mari avocați care nu vorbesc la telefonul mobil din aceast cauz. Interpelndu-l pe unul dintre aceștia, cu privire la aceast team paranoic de autoritți, a fcut remarca paradoxal c “pe vremea lui Ceaușescu era mai mult libertate de exprimare dect acum” ! Mi s fie, chiar așa ?! De-aia or fi zcut prin pușcrii un Paul Goma sau un Petre Țuțea !? De prea mult libertate ?

Aș mai putea enumera cu exemple: frica de pericolul zilei de mine, frica de șefii de la serviciu, frica de bnci, frica de singurtate, frica de lips de rețea (nomofobia) frica de… libertate, ns nchei aici, revoltat de inversarea valorilor din societatea noastr “modern”, care inoculeaz oamenilor, de mici, FRICA, o fric insidioas, mascat n STRESS, ce constituie fundamentul mecanismului de control al populației.

Mihai Rapcea

,
S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *