O nouă gogoriță despre “geniul” rușilor: au “inventat” cică apa structurată (după ce am produs-o noi vreo 30 de ani !)

Când nu se întâmplă nimic bun la tine în curte dar simți nevoia de nițică reclamă, dai și niște cioace pe post de adevăruri. Așa este și cazul Rusiei, care prin noile oficine ale serviciilor secrete de tip Pravda (astăzi devenite în mediul online Russia Today și Vocea Rusiei), devin din ce în ce mai prezente cu “știri” ce propovăduiesc supremația “Fratelui cel mare” de la Răsărit. Aflăm deci, de la Rusia Today, că cică “Rusii au inventat apa dopanta, care sa le aduca aurul la Olimpiada“. Evident, după ce au furat ideea de la alt “mare popor” marca xerox, poporul chinez, care și-ar fi îndopat olimpicii cu această apă specială. Iată conținutul articolului:

Rusii au inventat apa dopanta, care sa le aduca aurul la Olimpiada
Cercetatorii de la un institut din Sankt Petersburg, Rusia, au gasit o metoda de a produce apa-minune pe care sportivii chinezi au baut-o la Jocurile Olimpice din 2008, rezultatele lor fiind exceptionale. 
Profesorul Konstantin Korotkov, directorul unui institut de cercetare din domeniul sportului, a gasit o cale de a produce misterioasa apa, scrie Russia Today. El si colegii sai au conceput un filtru din grafen, care poate crea asa-zisa “apa structurata”.Efectul acestui lichid asupra corpului este de a optimiza procesul metabolic din corp. Astfel, performantele atletilor cresc si ele. In plus, recuperarea se face mai repede cu 15-20% decat de obicei. Cercetatorii au testat aceasta apa pe studenti si au obtinut rezultate foarte bune.

Korotkov a spus ca va oferi toate informatiile Ministerului Sportului din Rusia. Acesta s-a declarat impresionat de rezultatele date de apa obtinuta. Ea prezinta avantajul de a nu fi considerata o substanta dopanta, nefiind interzisa de organismele internationale de profil.

Sportivii chinezi au castigat 100 de medalii la Jocurile Olimpice de la Beijing, in 2008, dintre care 51 de aur.

Jocurile Olimpice de Iarna din 2014 se vor tine in Rusia, la Soci, iar sperantele rusilor sunt mari.

comentariu rapcea.ro: chestiunea este că 90% din așa-zisele descoperiri și invenții rusești sau chinezești nu prea le aparțin respectivelor popoare ca paternitate. De fapt, așa-zisa “apă structurată” a rușilor este “apa pi” descoperită de români.
Apa săracă în deuteriu este creația „gulerelor albe“ de la Institutul Național de Cercetare pentru Tehnologii Criogenice și Izotopice, din Râmnicu Vâlcea n Foto: Gândul/Valeriu Tanasoff

 Apa săracă în deuteriu a fost inventată de români și premiată în străinătate. Un doctor din Timișoara o folosește pe bolnavii de cancer, pentru a le dubla durata de viață. NASA a studiat-o ca să o ia pe Marte. O jumătate de litru costă 15 lei și nu e medicament. Se cumpără mai mult online

Gianina M. din Lugoj ar fi trebuit să fie demult pe lumea cealaltă. La 17 ani are un cancer mai vechi. Au trecut deja trei ani, boala ei e perfect stabilă și fata trăiește ca tot omul sănătos. S-a făcut bine bând în fiecare zi “apa vie”, produsă la Râmnicu – Vâlcea de gulerele albe ale Institutului Național de Cercetare pentru Tehnologii Criogenice și Izotopice. Apă sărăcită în deuteriu, au numit-o cercetătorii; lumea i-a zis direct “apă miraculoasă”.

“De trei ani, Gianina bea numai apă din aceasta, cam un litru jumătate pe zi și nu mai folosește deloc citostatice. Mama îi prepară și supa cu apa respectivă. Nu a făcut metastază, deci practic e ca și vindecată”, ne-a spus doctorul Nicola Trăilă, șeful Clinicii de chirurgie oncologică din Spitalul Municipal Timișoara. Numai cu apa a prelungit viețile a câteva zeci de canceroși. “La cazurile avansate nu a vindecat boala, ci a dublat durata de viață. Cele mai bune rezultate au fost la cazurile incipiente, la copii și la tineri. Iar la chimioterapie taie greața, bolnavul nu mai varsă și e mai puternic. Atenție, nu este un medicament, ci doar completează medicamentația”, ne-a mai explicat doctorul Trăilă. Și el bea zilnic apă, dimineața, în ceai. Ca să aibă efect, trebuie să bei fără pauze.

Japonez îndrăgostit de apa miraculoasă: a luat 20 de tone

Există, însă, un japonez care se și îmbăiază în “apă vie” cumpărată din România. Avea un cancer esofagian și doctorii îi mai dăduseră câteva luni. Profesor universitar fiind, știa de apă. A luat avionul din Tokyo, s-a dus la Râmnicu – Vâlcea, s-a întors acasă cu promisiunea că i se pun rapid 20 de tone pe vapor. Au trecut opt ani, omul se simte ca și cum n-ar fi fost bolnav niciodată. “A ajuns cel mai înfocat fan al apei. Zice că se îmbăiază în ea fiindcă e bună pentru epidermă, ba chiar își face și sake din ea”, râde profesorul Ioan Ștefănescu, directorul institutului. Și el bea de vreo 15 ani, la cafea.

“Aproape toată lumea din secție consumă și de aia sunt toți foarte zglobii și cu poftă de viață”, zice. S-au făcut cercetări pe șoareci și pe găini; rezultatul a fost că cei adăpați cu apă vie au trăit mai mult și au fost mai sănătoși. Deuteriul este un izotop al hidrogenului considerat responsabil pentru îmbătrânire și nu numai. Cu cât ai mai puțin deuteriu în sânge, cu atât e mai bine, zic cercetătorii.

Doctorul dermatolog Ioan Nedelcu a folosit apa pe pacienții săi. A și creat o gamă de creme pentru întreținere pe bază de apă echilibrată în deuteriu. “Încetinește îmbătrânirea cutanată, e spectaculoasă. Și pentru acnee e grozavă, și pentru psoriazis. Mi-a luat patru ani să realizez această gamă, iar acum conține 19 produse diferite pe bază de apă. Produsele sunt unice, dar nu foarte cunoscute. Pentru a populariza linia este nevoie de multe sute de mii de euro, dar nu am acești bani”, spune doctorul Nedelcu.Mai demult au ajuns la institut și niște cercetători de la NASA, dornici să ia apa pe Marte, pentru “un transport de ființe vii”. Au studiat, s-au minunat, dar urmarea nimeni n-o știe. Asta s-a întâmplat după ce invenția fusese copleșită de premii și medalii, la Saloanele de la Bruxelles, Geneva, Londra și Budapesta.

Ungurii cumpără jumate din producție, japonezii – 15%

Cum s-a “născut” apa? S-a întâmplat prin anii ’80 și a avut doi “tătici”; unul este chiar directorul institutului de astăzi. Atunci ei studiau apa grea. La apa vie au ajuns fără să vrea, că intra în tehnologia de producere a apei grele. Abia după patru ani au obținut… un litru de apă săracă în deuteriu. “Primul nostru șoc: nu avea nici un element de toxicitate, nici o urmă de nenatural. Prin ’86 am obținut și brevetul, iar bolnavii au început să curgă la ușa institutului”, zice profesorul Ștefănescu.

Afacerea a început odată cu un anunț – un ungur cumpăra sute de tone de apă. “Noi ne chinuiam cu un litru… ce să facă, ăla, domne, cu sute de tone? Ne-a cumpărat o tonă, a doua și am început să ne dezvoltăm. Noi, până la el, nu știam că e atât de bună pentru sănătate. Prin 2000 exportam până la 150 de tone pe an (adică 150.000 de litri). El o cumpăra de la noi ca apă distilată, îmbuteliată sub un nume ales de el, și o vindea bolnavilor ca apă potabilă, terapeutică”. Pe sticlă nu scria unde e făcută. Când ungurul n-a mai putut plăti, directorul și-a luat alt partener. Inginerul Cristian Mladin s-a angajat să cumpere și să plătească regulat. Directorul i-a făcut și un transfer de brevet, legal, iar acum partenerul său este cel care o produce în institut și o vinde mai departe sub numele de Qlarivia. O jumate de litru costă 15 lei și conține de cinci ori mai puțin deuteriu decât apa obișnuită.

Cel mai mult o cumpără tot ungurii (40%-50%) și japonezii (10-15%). Restul se duce la românii bolnavi și la câțiva pacienți din SUA, Germania și Turcia. Însă un american a cumpărat 180 litri fără a fi bolnav, numai pentru întreținere. “Ne aflăm exact unde trebuie. Procentul vânzărilor în țară e în creștere, mergem cu pași mărunți, pentru a testa piața. Exportăm maximum 150 de tone pe an fiindcă e încă afacere la scală mică”, zice inginerul Mladin. E scumpă fiindcă se face puțină apă, iar 60% din prețul de cost e energie pură. “Una e să distribui cu furgoneta, alta cu camionul. E mai mult un hobby, deocamdată trăiesc din alte afaceri”, zice stăpânul afacerii.

Dacă respiri pe instalația de îmbuteliere, o speli opt ore

La institut, apa se produce continuu, zi și noapte, într-un turn înalt de 30 de metri care “muncește” 8.000 de ore pe an, cu cinci angajați. E ca un imens cazan: se pompează apă normală de Bistrița, urcă pe conducte până în vârf, este distilată, curățată de deuteriu și revine jos, în jet anemic, pe un furtunaș. Se pune în niște containere din plastic alb, se ozonifică, se decontaminează, apoi merge în altă parte, la instalația de îmbuteliere. Asta e ca-n filmele SF, a costat 70.000 de euro - e un soi de vitrină perfect curată, cu comandă computerizată și plină de tot soiul de țevi, furtune și orificii.
Vreo patru oameni îmbrăcați în alb, cu măști, mișună concentrați pe lângă ea.

Dacă respiră vreunul pe instalație, dacă strănută sau dacă lasă o amprentă pe anumite piese, trebuie spălată toată instalația! Iar spălarea durează opt ore. În alt birou se face analiză izotopică a apei, cu niște aparate de o “tehnologie incredibilă”; niște fire ultrasubțiri, de abia le vezi cu ochiul liber. Prin ele circulă tot felul de substanțe. Numai instalația asta a mai costat un milion de euro. Scump, dar merită. Căci “părinții” apei vii sunt siguri că invenția lor va salva multe vieți, de aici încolo.

sursa: gandul.info

  • dan

    foarte interesant articolul . din pacate multi cred mai mult in medicina alopata care vindeca simptomul si nu boala