INDIGNAREA MAIMUTEI

“Odată, o maimuță din neamul Anecdotic
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A zis :Atențiune! Sunt foarte afectată!

Tot circulă o vorbă, deloc adevărată
Că omul ar descinde din buna noastră rasă.
Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă!
Și, zău, savantul Darwin ,tot neamul ni-l jignește
Când spune cum că omul cu noi se înrudește!
Ați pomenit vreodată divorțuri printre noi?
Copii lăsați pe drumuri sau arme de război?
Am inventat, noi, cipuri și alte drăcării?
Însemne sataniste, otrăvuri, șmecherii?
Văzut-ați pe vreunul, retras în jungla deasă,
Ca să scornească arma distrugerii în masă?
Tot ce lăsăm în urmă, când mai sărbătorim,
E biodegradabil . Natura o-ngrijim .
Iar omul otrăvește, în fiecare zi,
Păduri, câmpii și ape, și zările-azurii . . .
N-avem starlete porno sau dive-travestiți,
Și , orișice s-ar zice , nu suntem troglodiți!
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali,
Drogați, lacomi de sânge sau homosexuali,
Escroci, bandiți, gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi așa prostie!
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă,
Nici teroriști, nici dogme, nici luptele de clasă . . .
Cât am bătut eu jungla, scuzați, n-am observat
În obștea maimuțească vreun cocotier privat.
Urmând calea cea bună și, evident corectă,
Adolescenții noștri părinții și-i respectă.
În ierarhia noastră, cum e firesc și drept,
Devine șef acela viteaz, agil, deștept,
Capabil viața obștei s-o țină, s-o păzească,
De rele și primejdii turma să și-o ferească.
Adesea șeful nostru își riscă mândra blană,
Ca turmei să-i găsească loc de dormit și hrană .
Pe când, priviți ! La oameni, ferească Domnul sfânt,
Șefi sunt cei fără suflet și fără de cuvânt,
Corupți, vicleni, jigodii, cu gura cât mai mare,
Nebuni după putere și după bunăstare !
De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei,
Contează doar averea și înmulțirea ei.
Nu veți vedea vreodată, cât soarele și luna,
O minte de maimuță dospind în ea minciuna.
La om, tot ce înseamnă minciună, intrigi, ură
Sunt legi de referință, a doua lui natură.
Chiar dac-aș fi silită de vreun laborator,
N-aș deveni vreun Iuda ori vreun informator . . .
Și iată înc-un lucru din lumea mea frumos:
La noi nu se întâmplă război religios,
Nici sfinte inchiziții, nici libertăți în lanțuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm prin șanțuri,
Nici ordine mondială, și nici naționalism,
Și nici vreo îndoială ce-aduce ateism . . .

E-ADEVĂRAT CĂ OMUL, ACEST BIPED, GUNOI ,
ARATĂ CA MAIMUȚA, DAR N-A DESCINS DIN NOI !”

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *