Pascal Bruckner, scriitor: „Planeta nu are nevoie să fie salvată, ne-a precedat și ne va supraviețui“

INTERVIU Scriitorul francez Pascal Bruckner și-a lansat la Târgul de Carte Gaudeamus volumul „Fanaticii Apocalipsei”, apărut la Editura Trei, ocazie cu care am stat de vorbă cu el despre Apocalipsă și despre nou-apăruta religie, ecologia.

 

„Adevărul”: De ce credeți că subiectul Apocalipsei apare în discursul umanității?

Pascal Bruckner: Umanității îi place să se gândească la originile sale și la sfârșit. În Biblie și în tradiția iudeo-creștină, Apocalipsa nu e sfârșitul lumii, ci răscumpărarea și transfigurarea ei: răii sunt pedepsiți și drepții, recompensați.

De ce oamenii au voluptatea să vorbească despre Apocalipsă – mai ales acum? Vedem montată o mică Apocalipsă în fiecare seară, la jurnalele TV…

Voluptatea catastrofei, mai ales în mass-media, vine din nefericirea de care am scăpat: așezați comod în fotoliu, privim la dezastrele care-i lovesc pe alții și acest haos revalorizează, prin contrast, liniștea noastră. Compasiunii pentru acei bărbați și femei care suferă i se adaugă satisfacția noastră secretă că nu suntem în situația lor.

În cartea dumneavoastră, „Fanaticii Apocalipsei”, vă referiți la o nouă religie, ecologia. De ce a fost nevoie să fie creată această religie?

Ecologia este ultima mare ideologie politică, cea care contabilizează costurile dezvoltării și ale progresului. A fost sacralizată – cum s-a întâmplat, la vremea lor, cu fascismul și comunismul. E o religie profană care vede natura și Pământul ca divinități și face din copaci, plante și animale niște obiecte cvasi-sacre, uneori mai importante decât ființele umane.

Religiile se bazează pe mituri. Este încălzirea globală un mit?

Încălzirea globală există, nu contest efectele care se fac simțite deja peste tot. Dar față de acest fenomen putem să avem două atitudini: ori să facem totul pentru a-l împiedica, chiar dacă asta înseamnă privațiuni, preamărirea regresului, sfârșitul industrializării etc., ori să luăm act de existența sa și să anticipăm consecințele negative construind diguri, protejând insulele, regândind habitatul urban, agricultura, transportul. Aceasta din urmă e atitudinea pragmatică ce refuză nebunia și panica și încearcă să găsească soluția pentru o problemă precisă.

Ce-i animă pe acești ecologiști?

Ecologiștii radicali – a se face distincția de ecologiștii inteligenți – funcționează pe baza fricii, a spaimei, a terorii pe care le răspândesc peste tot. Sunt foarte activi în America de Nord și în Europa Occidentală. Sunt copiii răsfățați ai progresului care vor să nesocotească reușitele noastre și fac mofturi la realizările societății. Și-ar dori să revenim la marea simplitate primitivă, la un mod de viață neo-rural în care Mama Natură nu a fost „violată” de știință și de tehnică. Denunț acest proiect retrograd care ar avea drept consecință aruncarea noastră cu o sută sau cu două sute de ani în urmă. De altfel, dacă mass-media le cântă în strună acestor ecologiști, nu același lucru se întâmplă cu publicul francez, care le-a acordat doar 2% la ultimele alegeri prezidențiale. Trebuie reinventată ecologia, care e rătăcită de douăzeci de ani într-un discurs catastrofist, și să se facă pace între dezvoltarea industrială și respectul față de mediu, cele două să devină compatibile. Aceasta este marea provocare a secolului nostru.

Lumea trebuie salvată?

Planeta nu are nevoie să fie salvată, ne-a precedat și ne va supraviețui. Umanitatea este cea căreia îi trebuie create cele mai bune condiții posibile, în fața marilor provocări care ne așteaptă: să hrănim nouă miliarde de oameni până în 2050, să le asigurăm un nivel de viață decent, să le venim de hac bolilor groaznice, să școlarizăm tinerele generații, să evităm pe cât posibil conflictele sângeroase, să promovăm peste tot idealurile democratice. În orice caz, umanitatea noastră nu se bazează pe natură, de aceea nu am încetat, de apariția speciei noastre, să violăm ciclurile naturale prin cunoaștere, prin abilitățile noastre, prin munca pe care o facem. Natura nu este nici bună, nici rea: ea este indiferentă. Noi ne sprijinim pe ea pentru a o deturna și a construi o lume pe măsura noastră. ;

Umanitatea noastră nu se bazează pe natură, de aceea nu am încetat, de apariția speciei noastre, să violăm ciclurile naturale prin cunoaștere, prin abilitățile noastre, prin munca pe care o facem.

Trebuie reinventată ecologia, care e rătăcită de douăzeci de ani într-un discurs catastrofist.

 

În volumul său, Pascal Bruckner este de părere că unii sunt atât de preocupați să salveze lumea, încât grija lor s-a transformat în fanatism. Ecologia a devenit o ideologie globală, o religie – cu preoții, templele și vocabularul ei demn de un nou catehism al catastrofei.

sursa: adevarul.ro

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *