“Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”. Prostia sufocă România

un articol de scris de : Marius Bâtcă - ziuaveche.ro

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”. România este sufocată de prostia celor care toarnă lături cu găleata . După ce am auzit luni seară, la două televiziuni, “știrea” cu “poezia legionară”, am început să râd cu lacrimi sau să plâng cu gura până la urechi.

“Ridică te, Gheorghe, ridică te, Ioane!”. Prostia sufocă România opinie Nici acum nu îmi dau seama. Însă, mi-a trecut. Lor nu le-a trecut și nici nu o să le treacă. Și, Doamne, cât aș vrea să îi și doară! Nu cât să se tăvălească, ci doar așa, un pic, cât o julitură sau o unghie ruptă! Da, este adevărat! Autorul, poetulRadu Gyr (Demetrescu), a fost legionarDar de ce este legionară poezia “Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”???

Pentru viziunile sale politice, Radu Gyr a făcut pușcărie în regimurile Carol al II-lea, Ion Antonescu și bolșevico-sovietic de ocupație. Radu Gyr “opteaza in tinerete pentru Miscarea Legionara si nu s-a dezis de ea pana la moarte (1975). La inceputul anului 1941 a fost numit directorul Directiei Teatrelor. In ianuarie 1941, dupa Rebeliunea Legionara, comandantul legionar Radu Gyr a fost condamnat la 12 ani inchisoare. Maresalul ii ofera poetului legionar alegerea: celula inchisorii, sau linia intai a frontului. Gyr pleaca pe front, unde isi pierde partial vederea si e reformat. In 1945 este condamnat la moarte, pedeapsa comutata ulterior in inchisoare pe viata. Este eliberat in 1956, dar, dupa doi ani, e din nou arestat si din nou condamnat la moarte. Poezia “Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane”, considerata un indemn la revolta, devine proba incrimianta la dosar. E eliberat in 1963 si continua sa scrie pana in ultima zi a vietii. In 1995, Manea Dragulin, procurorul general al Romaniei, a introdus recurs in anulare pentru “Lotul ziaristilor”, Curtea Suprema i-a reabilitat pe toti, mai putin pe Radu Gyr si pe Ion Dumitrescu. Simona Popa, fata lui Gyr, i-a adresat procurorului, prin intermediul ziarului ZIUA, un memoriu, dar nu a primit un raspuns”. (Teșu Solomovici – fragment recuperat din arhiva fostului ziar ZIUA)

Trebuie reținut de aici faptul că Radu Gyr “a fost numit directorul Direcției Teatrelor”. De ce? Pentru că, în această perioadă, la București, în România aliată a Germaniei naziste, se înființa TEATRUL EVREIESC BARAȘEUM!!! (Teșu Solomovici face o eroare în text, pentru că numirea în fruntea Direcției Teatrelor a avut loc în toamna lui 1940.)

Să vedem și ce scrie pe site-ul Teatrului Evreiesc: “O perioadă foarte grea în istoria teatrului evreiesc a fost marcată de anii dictaturii de tip nazist din timpul celui de-al doilea război mondial, când artiștii evrei nu au avut voie nici să joace în propria limbă, nici să apară pe scenele teatrelor românești. Atunci a luat ființă la București Teatrul Barașeum, ale cărui reprezentații (în majoritate, spectacole de revistă, foarte gustate de public, inclusiv de cel românesc) se desfășurau în limba română”.

Și încă una, de pe același site: “Anii dictaturii fasciste din timpul celui de-al doilea război mondial au însemnat o perioadă grea pentru artiștii evrei, care au fost lipsiți de dreptul de a juca în limba lor maternă și au fost îndepărtați de pe toate scenele românești. La începutul anilor ’40 ai secolului trecut câțiva artiști, scriitori, și muzicieni au înființat Teatrul Evreiesc Barașeum, pe scena căruia au evoluat, jucând în limba română, o seamă de cunoscuți actori evrei, printre care Alexandru Finți, Beate Fredanov, Willy Ronea, M. Bradu, N. Stroe, Mircea Crișan ș. a. În acea vreme clădirea avea două săli: una la parter, unde se jucau piesele de teatru, și o alta la etajul întâi, destinată spectacolelor de revistă”.

Concluzia: legionarul Radu Gyr și autoritățile din România, aliata Germaniei naziste, permiteau înființarea unui teatru evreiesc la București, în timp ce în restul Europei, evreii își săpau gropile comune înainte de a fi împușcați, mureau în chinuri, “respirând” gaze de eșapament, și începeau să facă interminabile cozi spre trenurile ce îi ducea spre “dușurile” și cuptoarele din lagăre.

O foarte grea perioadă pentru artiștii evrei din România!

Merită menționat și interviul următor, realizat de Radio România Actualități în 26 martie 2011 (ora 19:36), la 70 de ani de la înființarea Teatrului EvreiescBarașeum, interviu ce poate fi citit pe siteul Federației Comunităților Evreiești din Romania.

Reporter: Anul acesta, Federația Comunităților Evreiești din Româniaîmplinește 75 de ani. Primul eveniment care a marcat aniversarea a fost proiecția filmului documentar “Și s-au dus ca vântul”, realizat de Radu Gabrea și Costel Safirman. Pelicula prezentată la TeatruEvreiesc de Stat din București reamintește istoria Teatrului Barașeum, de la a cărui înființare au trecut șapte decenii. Activitatea teatrului a însemnat mult pentru cultura românească și pentru cea evreiască, spune regizorul Radu Gabrea.

Radu Gabrea: Istoria Teatrului Barașeum începe în 1941 și a durat patru ani. Acest teatru a durat patru ani.

Reporter: De ce a doar atât?

Radu Gabrea: Pentru că s-a terminat războiul și s-au schimbat lucrurile ș.a.m.d. A fost un teatru special de război.

Reporter: Ce a însemnat el pentru cultura comunității evreiești?

Radu Gabrea: Păi, a fost un lucru absolut extraordinar, într-o perioadă în care cele mai pesimiste lucruri se întâmplau și cele mai triste, a /adus/ o speranță și o bucurie extraordinară.

Reporter: Domnule Costel Safirman, unde se află acum sufletul TeatruluiBarașeum?

Costel Safirman: Prin forța împrejurărilor și a istoriei pe care cu toții am trăit-o, zidurile acestui teatru au rămas aici, chiar la TeatruBarașeum, care a devenit TeatruEvreiesc de Stat, dar sufletul Teatrului Barașeum din anii ’41-’44, din anii de război, a plecat în lume.”

Suficient (doar din surse ale comunității evreiești) despre Radu Gyr și “crima de a fi legionar”! Sau, poate ar mai merita un episod, din alte de surse. Să vedem ce afirma, în anul 1996, Dan Smântânescu, istoric, absolvent al Universității București, Facultatea de Istorie și al Institutului de paleografie și expertiză grafică al Arhivelor Statului din București (În anii ’30 a fost un apropiat al profesorului Nicolae Iorga, transcriindu-i documente medievale în calitate de secretar științific):

Eu personal vă pot spune atât: cu o zi înainte de a fi asasinat (Nicolae Iorga – n.red.), m-am întâlnit pe Calea Victoriei, colț cu bulevardul Carol – așa-i spunea – m-am întâlnit cu Radu Gyr, care era pe-atunci legionar și era directorul general al teatrelor. Și Radu Gyr mă oprește – deși era legionar, comandant legionar– și-ncepe – era un tip foarte emoțional – începe să plângă, cu lacrimi în ochi și-mi spune: “Bine că te întâlnesc, domnule Smântânescu, du-te repede la Sinaia și avertizează-l pe profesor că frații mei legionari vor să-l împuște!

Când am auzit așa, am rămas încremenit. “Da, te rog foarte mult, du-te acuma la gară, suie-te în tren!…” Atuncea, pentru că aveam și ceva bani la mine, m-am dus imediat la telefon, am telefonat acasă că plec la Sinaia pentru o zi, dar mă-ntorc a doua zi și m-am suit în tren și m-am dus pe la orele 11:00 dimineața”. [R 500/ Arhiva de Istorie Orală – Radio România. Interviu realizat de Octavian Silivestru, 18.07.1996]

Și, revenind: da, este adevărat! Radu Gyr (Demetrescu), a fost legionar. Dar de ce este legionară poezia “Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”???

Nu am vazut nici un jurnalist de la “televiziunile oripilate” să zică vreo două vorbe și despre știrea asta: “Două mari personalități ale Bisericii Ortodoxe Române (arhiereul Tit Simedrea, mitropolit al Bucovinei în perioada 1941-1945, și pictorul bisericesc George Rusu) au fost distinse post-mortem cu medalia “Șef Rabin Dr. Alexandru Șafran”, acordată de către Federația Comunităților Evreiești dinRomânia și de Fundația “Dr. Alexandru Șafran”, pentru sprijinul acordat evreilor din Bucovina în timpul Holocaustului din cel de-al Doilea Război Mondial”.

La fel cum nu am văzut pe nimeni să își rupă în direct cămașa de pe el, pentru că UDMR vrea să scoată mii de maghiari în stradă în sprijinul unei cârpe cu pretenții de steag secuiesc. Sau că senatorul României Gyorgy Frunda ne recomandă să o lăsăm “mai ușor cu statul național”. Pentru motivul că există un “numitor comun al Uniunii Europene și al împărăției Mariei Tereza”. Sper să nu fie vorba despre ló fasz!

Și, încă o dată: de ce este legionară poezia “Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”???

Este un mesaj legionar îndemnul de a prețui libertatea mai mult decât averea? Este un mesaj legionar îndemnul de a ne prețui înaintașii, lupta și sacrificiile lor pentru libertate? Este un mesaj legionar îndemnul de a conștientiza ce e sfânt pentru neamul românesc?

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,

nu pentru pătule, nu pentru pogoane,

ci pentru văzduhul tău liber de mâine,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri,

pentru cântecul tău țintuit în piroane,

pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mânia scrâșnită-n măsele,

ci ca să aduni chiuind pe tăpșane

o claie de zări și-o căciula de stele,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Așa, ca să bei libertatea din ciuturi

și-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane

și zarzării ei peste tine să-i scuturi,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Și ca să pui tot sărutul fierbinte

pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane,

pe toate ce slobode-ți ies înainte,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanțuri, pe funii!

Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!

Și sus, spre lumina din urmă-a furtunii,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Orice om inteligent, oricât de rău intenționat ar fi, indiferent de etnie sau religie, nu poate găsi nimic acuzator în această poezie. Doar proștii urlă, atunci când o aud sau o citesc!

  • Frumoasa poezie.
    P.S. Am aflat de ea din calendarul PNT pe anul 1990 (tiparit prin februarie-martie 1990) (inca nu devenise PNTCD)…