TELEVIZIUNEA – OPIUL POPOARELOR

Când vă uitați la TV, activitatea creierului se mută din emisfera stânga în cea dreaptă. De fapt, experimentele conduse de cercetatorul Herbert Krugman au arătat ca în timp ce telespectatorii se uită la televizor, emisfera dreaptă este de 2 ori mai activă decât cea stângă, o anomalie neurologică. Fluxul din stânga către dreapta produce o creștere a ceea ce este drogul natural al corpului: endorfinele, care includ beta – endorfine și enkefaline.

Endorfinele sunt identice din punct de vedere al structurii cu opiul și derivatele lui (morfina, codeina, heroina, etc.). Activitățile care eliberează endorfine (numite și peptide de tip opiu) sunt uzual formate de comportament (rar le numim dependență). Acestea includ troznirea degetelor, exercițiile intense, și orgasmul. Narcoticele externe acționează asupra acelorași receptori (receptorii opioizi) ca și endorfinele, de aceea este o diferență nesemnificativă între cele două tipuri.

De fapt, exercițiile intense, care produc așa numita “runner’s high” – o eliberare de endorfine care se revarsă în organism, pot cauza o dependență ridicată, până la punctul când “dependenții” oprindu-se brusc din exerciții suferă simptomele “retragere a narcoticului”, și anume migrene sau dureri de cap. Aceste migrene sunt cauzate de o disfuncție a receptorilor opioizi, care sunt obișnuiți cu afluxul constant de endorfine. Intr-adevăr, până și telespectatorii ocazionali trec prin simptomele de “retragere a narcoticului” dacă nu se mai uită la TV pentru o perioadă prelungită de timp.

Un articol din ziarul Eastern Province Herald (octo. 1975) din Africa de Sud descrie două experimente în care oameni din diferite medii sociale au fost rugați să nu se mai uite la televizor. Intr-un experiment, diferite familii s-au oferit ca voluntari să-și închidă televizoarele doar pentru o lună. Cea mai săracă famile a cedat după o săptămână, iar celelate au suferit de depresie, spunând că s-au simțit ca și când au “pierdut un prieten”. In celălalt experiment, 182 germani au fost de acord să-și întrerupă obiceiul de a se uita la televizor pentru un an, cu un bonus de plată adăugat. Nici unul nu a reușit să reziste dorinței mai mult de șase luni și de-a lungul perioadei, toți participanții au manifestat simptomele “de retragere a narcoticului”: anxietate crescută, frustrare și depresie. Semnele dependenței sunt peste tot în jurul nostru.

Americanul mediu se uită la televizor peste patru ore pe zi, și 49% dintre aceștia continuă să se uite cu toate că admit că o fac în exces. Aceștia sunt indicatorii clasici ai unor persoane care neagă: persoane care știu că-și fac rău, dar continuă să folosească drogul în mod exagerat. Recente studii pe cobai arată că stimulanții receptorilor opioizi determină comportamente dependente. Demonstrația este concludentă: toate opioidele creează dependență. Televizorul acționează ca un sistem high-tech de livrare a drogului, și noi toți simțim efectele lui. Intrebarea este dacă o dependență de televizor poate fi distructivă.

Răspunsul pe care-l primim de la știința modernă este un hotărât “da”. Mai întâi de toate, când vă uitați la televizor, regiunile mai înalte ale creierului (cum ar fi creierul mijlociu și neo – cortex – ul) sunt oprite, și toate activitatile sunt transferate către regiunile mai de jos ale creierului (cum ar fi sistemul limbic).

Procesele neurologice care se desfasoară în aceste regiuni nu pot fi numite exact “cognoscibile”. Creierul inferior doar stă și reacționează la mediu folosind programele de răspuns “fight or flight”. In plus, aceste regiuni are creierului inferior nu pot să facă distincție între realitate și imaginile fabricate (o funcție îndeplinită de neo – cortex), de aceea reacționează la conținutul transmisiei TV ca și cum ar fi real, secretând hormonii adecvați și așa mai departe.

Studiile au dovedit că, pe termen lung, prea multă activitate în creierul inferior determină atrofierea regiunilor creierului superior. Este interesant de observat că sistemul limbic (creierul inferior) se corelează cu circuitul de bio-supraviețuire al lui Leary/Wilson 8 (Modelul circuitului conștiinței). Acesta este circuitul nostru primar, “prezența” de bază pe care în mod normal o asociem cu conștiința. Acesta este circuitul unde recepționăm prima neurologică (orala), care ne condiționează să avansăm spre orice mediu cald, plăcut și/sau protector. Circuitul bio – supraviețuire este calea noastră incipientă, primitivă, de a trata cu realitatea.

O persoană obsedată de căutarea plăcerii fizice este probabil fixată pe acest circuit; de fapt, freud-ienii cred că o dependență de narcotice este o încercare de întoarcere în pântecele mamei. Putem deduce în mod logic că asemenea dependență are loc atunci când funcțiile creierului superior sunt anesteziate și creierul inferior recent dominant caută plăcerea cu orice cost.

Considerând acestea, televiziunea este o sabie cu două tăișuri: nu cauzează doar ca sistemul endocrin să elibereze opiurile naturale ale corpului (endorfinele), dar de asemenea concentrează activitatea neuronală în regiunile creierului inferior unde nu suntem motivați de nimic altceva în afară de căutarea plăcerii. Televiziunea produce “roboți de bio – supraviețuire” mobili, extrem de funcționali.

Cercetările lui Herbert Krugman au dovedit că privitul la televizor amorțește creierul “stâng” și lasă creierul “drept” să îndeplinească toate activitățile cognoscibile. Aceasta are unele implicații pentru efectele televiziunii asupra evoluției creierului și sănătății. De exemplu, emisfera stângă este regiunea critică pentru organizarea, analiza și judecata datelor primite. Partea dreaptă a creierului tratează datele primite în mod necritic, și nu decodează sau divide informația în părțile ei componente. Creierul “drept” procesează informația în întregul ei, determinând răspunsuri mai degrabă emoționale decât raționale (inteligente).

Nu putem trata rațional conținutul prezentat la televiziune, deoarece o parte a creierului nostru nu este operațională. Nu este prin urmare surprinzător, că oamenii rareori înțeleg ce văd la televizor, după cum a arătat și un studiu condus de cercetătorul Jacob Jacoby. Jacoby a descoperit că, din 2700 de oameni testați, 90% au înțeles greșit ce au privit la televizor cu câteva minute înainte.

Deocamdată nu există o explicație de ce se mută activitatea pe partea dreaptă a creierului atunci când ne uităm la televizor, dar știm că fenomenul nu depinde de conținut. Pentru ca un creier să înțeleagă și să comunice înțelesuri complexe, trebuie ca să fie într-o stare denumită “dezechilibru haotic”. Aceasta înseamnă că trebuie să fie un flux dinamic de comunicare între toate regiunile creierului, care facilitează înțelegerea nivelelor înalte de ordine (analizarea conceptelor…), și conduc la formarea ideilor complexe. Nivelele înalte de activitate cerebrală haotică sunt prezente în timpul exercițiilor solicitante cum ar fi cititul, scrisul, rezolvarea de ecuații matematice în gând. Nu sunt prezente atunci când te uiți la televizor. Nivelele activității creierului sunt măsurate de un electroencefalograf (EEG).

In timpul privitului la televizor, creierul pare să se încetinească până la oprire, înregistrându-se semnale scăzute ale undelor alfa pe EEG. Acestea sunt cauzate de lumina radiantă produsă de tehnologia cu raze catodice din televizor (tubul catodic). Chiar dacă citești un text pe ecranul televizorului, creierul înregistrează tot nivele scăzute de activitate. Incă o dată, indiferent de conținutul prezentat, televizorul în primul rând oprește sistemul nervos.

In completarea efectelor neurologice devastatoare (negative), televizorul poate fi nociv pentru simțul valorii personale, percepției mediului, și sănătații fizice. Sondaje recente au arătat că 75% din femeile din America cred că sunt supraponderale, ca rezultat al vizionarii de actrițe și modele slabe timp de patru ore pe zi.

Televiziunea a dat naștere în SUA și în alte părți la o “cultură a fricii”, focalizată pe senzaționalismul programelor ce conțin violență și care sunt procesate de creierul inferior/sistemul limbic. Studiile au arătat că oamenii din toate generațiile au exagerat cu mult amenințarea violenței în viața reală. Acesta nu este un șoc deoarece mintea lor nu mai poate deosebi realitatea de ficțiune în timp ce se uită la televizor.

Televiziunea este de asemenea dăunatoare pentru fizic. Obezitatea, lipsa somnului, și oprirea dezvoltării senzoriale sunt, toate, comune printre dependenții de televiziune. De aceea, sper ca am stabilit cu fermitate, că televiorul este un drog ce creează dependență, și nu este cu nimic mai bun decât opiul, heroina sau alt narcotic.

Televiziunea este la fel (și poate chiar mai mult) de nocivă pentru creier si organism ca oricare alt drog. Dar este o mare diferență. Toate celelalte droguri ridică aparent o amenințare către ordinea socială stabilită. Televiziunea, este un drog efectiv esențial pentru păstrarea infrastructurii sociale. De ce?

Deoarece determină consumatorii să arunce bani în viețile fără sens și pline de teroare pe care le trăiesc. Si pentru această spălare de creier, au fost hipnotizați folosindu-se tehnici subtile și consacrate, care, cuplate cu efectul natural al televizorului asupra undelor creierului, au facut să pară învechită îngeniozitatea celor mai ambițioși psihologi.

Psihofiziologul Thomas Mulholland a descoperit că, după doar 30 de secunde de privit la televizor, creierul începe să producă unde alfa, ce indică rate ale activității cerebrale mult scăzute (tipice stării precomatoase). Undele alfa sunt asociate cu stări receptive ale conștiinței nefocalizate. O frecvență mare a acestora nu apare, în mod normal, în stare de trezie.

De fapt, cercetările lui Mulholland sugerează că privitul la televizor este similar neural cu privitul la un zid gol. Ar trebui să observ că scopul hipnozei este de a determina stări lente ale undelor creierului. Undele alfa sunt prezente în timpul stării ușoară de hipnoză folosită de hipno-terapiști pentru „terapia prin sugestie”. Când cercetările lui Mulholland au fost publicate, au avut impact puternic asupra industriei de televiziune, cel puțin în sectorul de marketing și publicitate.

Realizând că telespectatorii intră automat într-o stare de transă când privesc la televizor, producătorii au început să producă reclame care produc stări și dispoziții emoționale inconțtiente în privitor. Scopul reclamelor nu este să apeleze raționalul sau conștientul (care de obicei este îndepărtat în timpul reclamelor) dar mai degrabă să implanteze dispoziții pe care consumatorul le va asocia cu produsul întâlnit în viața reală. Când vedem produsul expus la magazine, de exemplu, acele emoții pozitive sunt activate. Prezentarea și susținerea lor de către atleții favoriți și alte celebrități trezește aceleași asociații.

Dacă vreodată v-ați îndoit de puterea reclamelor de televiziune, păstrați aceasta în minte: reclamele au efect mai bun, dacă nu ețti atent la ele. Un dispozitiv de control al minții care creează dependență… ce și-ar putea dori mai mult un guvern sau o companie bazată pe profit? Dar lucrul cu adevărat trist despre televiziune este că transformă pe toți în zombie; nimeni nu este imun. Nu este nici un ordin înalt de „super-inteligenți” în spatele acesteia. Este produsul dorinței noastre umane de a altera nivelul nostru de cunoștiință și a scăpa din greutățile realității…

articol preluat de pe site-ul http/ro.altermedia.info Clasat în: Mass-media/Cenzura de Wes Moore, Disinformation.com Motto: The nearest analogy to the addictive power of television and the transformation of values that is wrought in the life of the heavy user is probably heroin. (Terence McKenna, Food of the Gods)

Traducere si adaptare de Bogdan Cirstea – drpro.ro

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *