Câteva gânduri despre Apocalipsă

 

Și-a trecut și Apocalipsa. Ca de obicei, când e Apocalipsă, unii rămân cu rafturi întregi de provizii pe 3 ani, alții cu buncăre construite, iar alții, cu averi donate diverselor biserici, având pe ei doar robele albe în care s-au pregătit să întâmpine trâmbițele Armaghedonului. Treaba nu e nouă. La anul 1000, de Sfârșitul Lumii, istoria creștinătății consemnează prima isterie în masă a Apocalipsei. Mai târziu, tot felul de profeți au adus apocalipsa la diverse perioade, majoritatea nu fără foloase personale.

Anul acesta, urmașii corciți și degenerați ai mayașilor s-au dat în spectacol pentru occidentalii avizi de senzațional, organizând spectacolul de Sfârșitul Lumii și făcând bani buni pe seama unui simplu bolovan cioplit, numit piatra de la Rosetta – așa-zisul calendar mayaș.

Este de înțeles nevoia aceasta de apocalipsă a unora, în special a occidentalilor care prin modul lor de viață desacralizat (fără sărbători religioase, fără “ruperi” ale timpului profane fără “falii” de spațiu și timp sacru care să le reânnoiască viața, existența, sensul ei și conexiunea cu Divinul), trăiesc vieți plate, monotone, dominate de atot-puternica plictiseală – demonul secolului 22.

Și la noi, gurușii autohtoni nu au ratat ocazia de a-și da cu părerea despre însemnătatea momentului apocaliptic marcat de data de 21 decembrie 2012. Un exemplu este Gregorian Bivolaru, care din îndepărtata Suiedie, trimite conferințe audio kilometrice despre extratereștrii din Consiliul Galactic ce i s-au revelat în somn, despre semnificația desenelor din lanurile de cereale și despre fotonii care și-au intensificat activitatea cu prilejul Apocalipsei mayașe, și pe care numai cei puri au șansa să îi simtă – probabil în urina de dimineață.

Dacă tot vorbim despre fotonii apocaliptici ai lui Grieg, ce încep să se manifeste din ce în ce mai puternic începând cu data de 21 decembrie și elevând ca frecvență de vibrație galaxia noastră, și odată cu ea, și Pământul – de unde și trecerea în Noua Eră, ar merita să ne punem întrebarea cum este posibil ca mii de cursanți yoga de la MISA – oameni cu studii superioare în marea lor majoritate, să “pună botul” la faze gen “accelerarea manifestărilor fotonice” în condițiile în care orice absolvent de liceu știe că fotonii sunt – “Particule elementare ale radiației electromagnetice care posedă energie și impuls și care nu pot exista în stare de repaus”, iar într-o accepțiune mai largă cuvântul foton (din grecescul phos –lumină) desemnează acea “Particulă elementară de radiație luminoasă”. Ori, până acu, nimeni nu a remarcat manifestări luminoase neobișnuite prin galaxie, și nici un institut de fizică atomică nu a raportat intensificări neobișnuite ale manifestărilor fotonice în spațiul cosmic apropiat, sau pe Pământ !

În tot acest talmeș-balmeș tragicomic, în care oamenii cred în Apocalipsă așa cum cred în rubrica meteo, doar din amuzament, pentru alungarea plictiselii, lumea se târăște înainte ca dintotdeauna, unii cu planuri de sărbători, cumpărături și cadouri, alții cu necazuri, lipsuri și suferințe.

Mulți prieteni m-au întrebat – de data asta serios, ce cred eu cu adevărat despre Apocalipsă: va fi ceva, și dacă da, când ?

Și așa am găsit de cuviință să răspund prin acest articolaș, tuturor, ca să nu mai fiu nevoit să mă repet. Din punct de vedere creștin, vestirea Sfârșitului Vremurilor și mesajul apropierii Împărăției Cerurilor – se făcea încă din vremea lui Iisus. Să nu uităm că acesta era mesajul lui Ioan Botezătorul pe vremea când l-a întâlnit pe Mântuitor.: Pocăiți-vă căci se apropie Împărăția Cerurilor. Mesajul său a fost dus mai departe însă el a avut un caracter strict personal, religios, adresat fiecăruia dintre credincioși, iar nu Omenirii în ansamblul său. Căci, Evangheliile ne-au lăsat doar o singură certitudine despre Apocalipsă, sau Vremurile din Urmă. Mântuitorul spune, fiind întrebat despre momentul venirii Apocalipsei: “Iar de ziua si de ceasul acela nimeni nu stie, nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal. Si precum a fost in zilele lui Noe, asa va fi si venirea Fiului Omului; caci precum in zilele acelea dinainte de potop oamenii mancau si beau, se insurau si se maritau… si n-au stiut pana ce a venit potopul si i-a luat pe toti, la fel va fi si venirea Fiului Omului… Privegheati, deci, ca nu stiti in care zi vine Domnul vostru, insa aceea cunoasteti ca, de-ar sti stapanul casei la ce straja din noapte vine furul, ar priveghea si n-ar lasa sa i se sparga casa. De aceea si voi fiti gata, ca in ceasul in care nu ganditi, Fiul Omului va veni” (Matei 24, 36-51). ”

Cu alte cuvinte, accentul pe chiar Iisus Hristos îl pune privitor la Apocalipsă este pe PREGĂTIREA SUFLETEASCĂ A CREȘTINULUI, iar nu iscodirea pentru aflarea zilei și ceasului când se va produce evenimentul.

Ca orice scriptură Hristică, textul evanghelic comportă ce l puțin două nivele de interpretare: unul intern, destinat credinciosului, și unul extern, adresat Lumii.

Cel interior trebuie interpretat metaforic, individual. După Evanghelie, semnele Sfârșitului sunt vizibile pretutindeni, mereu. Vedem în jurul nostru crime, secetă, războaie, răutăți, și în general, toate relele pământului. Lumea noastră trăiește într-un permanent sfârșit de lume, de mii de ani. Așa am găsit-o când am deschis ochii în ea, și probabil că la fel de rea o vom lăsa când o vom părăsi. Înțelepciunea pregătirii pentru Apocalipsă constă în pregătirea continuă a credinciosului pentru finalul acestei călătorii prin viața vremelnică, pământească, la capătul căreia fiecare îl întâlnește pe Fiul Omului, la Mica  Judecată personală. Căci momentul venirii Apocalipsei coincide în plan personal cu momentul venirii Morții (o entitate spirituală foarte palpabilă și personală) ce vine precum un fur, “în ceasul în care nu gândiți”. Acest episod epic al finalului vieții pământești se regăsește în toate tradițiile, la toate popoarele pământului, indiferent de religie. Din această perspectivă, pregătirea pentru Apocalipsă trebuie să fie pregătirea pentru Sfârșitul unei vieți în această lume: detașarea de cele lumești, prețuirea dată lucrurilor înalte, spirituale, aspirațiilor morale ale spiritului – în fruntea acestor virtuți fiind Dragostea de Dumnezeu, regina tuturor virtuților – singura alături de smerenie – capabilă să ducă la Mântuire.

Cam așa văd eu Apocalipsa…

 

Mihai Rapcea

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *