Ziaristul Eminescu despre Romania ca o prada

Nu ne aducem aminte ca in vreo epoca Romania sa fi avut in fruntea ei, ca astazi, un guvern dusman intereselor si cerintelor ei. Pentru intaia data ni se intampla ca guvernul sa reprezinte de-a dreptul strainatatea si pretentiile ei zdrobitoare”…
Am citat un pasaj dintr-un articol publicat de ziaristul Eminescu acum mai bine de un secol, in 1878. De atunci, vedem limpede, situatia nu s-a schimbat in niciun fel. Necontenit, la carma statului roman s-au aflat numai guverne alcatuite din komisari, evropeni, sau sovietici, cu totii reprezentanti ai intereselor internationale anticrestine si antiromanesti, personaje corupte, haite de nemernici si ticalosi pusi pe jaf si capatuiala.
Eminescu a practicat o publicistica in care se imbina eroismul adevarului integral cu angajamentul radical fata de misiunea si imperativele istorice ale spatiului romanesc. Investigatiile, anchetele si analizele sale de presa, atat de actuale si astazi, au iritat in asa masura clasa politica ticaloasa, au deranjat atatea interese ale liftelor straine incat intr-un final de aici i s-a tras moartea.
In urma cu exact sase ani, tot intr-o zi de 15 ianuarie, lansam o campanie de presa dedicata elucidarii circumstantelor lichidarii lui Eminescu, colegul nostru cu mult mai inteligent, mai talentat si mai curajos.
O parte a breslei jurnalistice romanesti s-a mobilizat pentru redescoperirea si proiectarea in constiinta publica a muncii de ziarist desfasurate de Mihai Eminescu. Tema lichidarii jurnalistului incomod a devenit – in cei sase ani care au trecut de atunci – cunoscuta la o scara mult mai mare decat in trecut, in mare parte datorita mediului online.
Cativa mari profesori si oameni de cultura care si-au dedicat o parte din viata adancirii “Dosarului Eminescu” au sustinut demersurile jurnalistice. S-au implicat profesorii Nae Georgescu, Teodor Codreanu, Constantin Barbu, Ilie Badescu si regretatul Mihai Ungheanu, pentru a numi doar cativa dintre cei mai cunoscuti profesori universitari care au oferit jurnalistilor linii de cercetare, documente inedite si au sustinut armatura stiintifica a materialelor de presa.
Astazi, s-a risipit – ca urmare a eforturilor profesorilor si jurnalistilor care s-au implicat in analiza “Dosarului Eminescu” o buna parte din valul de minciuni, intoxicari si dezinformari tesut de detractori veniti din tenebrele catacombelor ideologice ce au incercat sa-l impinga pe Eminescu la o periferie a istoriei si culturii romanesti.
“O tentativa demolatoare colectiva, dar care isi are originea intr-un centru ideocratic comun, si care a fortat schimbarea orizontului de receptare a lui Eminescu. Instante culturale, literare si politice cu platforma de audienta cum ar fi criticul literar si amploaiatul MAE Nicolae Manolescu, indeamna la renuntarea omologarii nationale a lui Eminescu. Dezavuare, demitizare, reconsiderare, negatie sunt noii vectori normativi ai discursului „oficial” despre Eminescu.” – scriam acum cativa ani, tot in Curentul, (http://www.curentul.ro/2009/index.php/2008123121218/Actualitate/Adevarul-despre-Eminescu-la-120-de-ani-de-la-ucidere.html) referindu-ma apoi la libarca Patapievici si urdorile centralei kominterniste a GDS-ului fondat de criminalul bolsevic Silviu Brucan (Saul Brukner), a carui sangeroasa nevasta, Sidorovici, a trimis la moarte mii de intelectuali de frunte ai Romaniei, dupa care s-a aciuit se pare in Israel ca si restul criminalilor bolsevici care au ucis, au ucis, au ucis…

Coruptia, veninul societatii romanesti

O haita de lepre, straini vesnic nesatui pusi pe furat, pe jefuit, au tot ucis elita romaneasca, au tot parazitat acest popor ce sufera de exces de toleranta la flegma. Cancerul nu este de azi de ieri si temele despre care scria Eminescu acum peste un secol sunt neschimbate in continut si astazi. Putina lume cunoaste calitatea de ziarist de investigatii, de comentator acid, cu atitudine, a lui Eminescu. Observatiile sale sunt insa cumplit de actuale si astazi: “coruptia e mijlocul cel mai lesnicios de trai in Romania. Acesta este spiritul cel rau care desface societatile romanesti si le nimiceste pan-in sfarsit; acesta este veninul care da loc la miscari sociale si la nemultumire … contribuie a destrama spiritul public, a-l face sa nu mai creaza nici in drept, nici in bine, a nu mai astepta nimic de la munca, totul de la tertip si de la apucatura…
Nimic nu e mai periculos pentru constiinta unui popor decat priveliștea coruptiei și a nulitatii recompensate….Aceasta priveliște ii ia poporului increderea in valoarea muncii si in siguranța inaintarii prin merit. Dandu-le zilnic exemplu ca, fara a sti ceva si fara a fi muncit, cineva poate ajunge bogat si om cu vaza…contagiul intelectual devine din endemic epidemic, trece de la restransul grup la grupuri din ce in ce mai numeroase de cetateni.”
|ntr-o introducere la publicistica eminesciana realizata de profesorul George Ene am gasit o parte din cazuistica marii coruptii politice si economice, denuntate in Timpul, de catre ziaristul Eminescu:
“– Atribuirea concesiunii constructiei caii ferate Roman-Galati-Braila-Buzau-Bucuresti-Pitesti-Craiova-Varciorova consortiului german Stroussberg, in conditii dezastruoase pentru statul roman, prin coruperea unor politicieni si implicarea principelui Carol I, la presiunile unor cercuri politice si financiare din Germania, grupate in jurul cancelarului Bismarck (contractul, nefinalizat, s-a soldat cu o adevarata tutela impusa de actionarii straini asupra finantelor tarii, cu estorcarea de fonduri si imixtiunea grava in treburile interne);
– Afacerea Warszawsky-Mihalescu, soldata cu favorizarea intreprinzatorului strain, cu ocazia efectuarii de rechizitii si transporturi pentru armata rusa, in detrimentul a zeci de mii de tarani;
– Neinregistrarea in documentele oficiale a sumei de opt milioane ruble, primite de la guvernul rus in timpul razboiului din 1877-1878, bani despre care s-a aflat ulterior ca urmare a unor demersuri ale cancelariei de la Petersburg;
– Favorizarea de catre ministrul Justitiei, D. Geani, a antreprenorilor Schönfeld si Fieldermann in obtinerea, din partea statului roman, a unei despagubiri de un milion de lei pentru pretinse daune;
– Coruperea unor magistrati romani de catre concesionarul Ward, concomitent cu exercitarea de influente externe, prin care strainul a obtinut restituirea unei garantii de 300.000 franci, confiscate legal de autoritati;
– Rascumpararea, prin intermediul fostului diplomat englez E. Grant, cumnat al lui C.A. Rosetti, a caii ferate Cernavoda-Constanta, in regim de supraevaluare (saisprezece milioane fata de pretul initial de noua milioane lei), in conditiile in care politicianul indeplinea functia de ministru de Interne;
– Incheierea unei conventii dezavantajoase intre E. Costinescu, senator si director in B.N.R., si bancherul J. Landau privind rascumpararea unui tronson feroviar, in urma caruia statul roman a fost obligat la plata a peste trei milioane de franci de catre Curtea Suprema Comerciala din Lipsca;
– Deturnarea a 83.000 franci de catre un functionar al Ministerului de Finante (George Bilcescu, fratele directorului Bancii Nationale), care a fost achitat sub motiv ca era numit provizoriu in functie si ca in aceasta situatie nu era necesara depunerea de garantii financiare;
– Castigarea, prin manopere frauduloase de catre deputatul Gr. Eliad a concesiunii constructiei cheiului Braila si cedarea ulterioara a afacerii catre Societatea Financiara care, nerespectand proiectul si calitatea materialelor de constructie prevazute, a compromis lucrarea, pagubind statul roman cu circa 1.780.000 lei (nu a fost incasata nici garantia de 930.000 lei, convenita cu antreprenorul, din cauza unor aranjamente politice);
– Specularea averii statului la bursa, prin cumpararea de actiuni, in regim de supraevaluare (de trei ori fata de valoarea pe piata de capital);
– Incheierea de catre senatorul g-ral Gh. Slaniceanu a unor contracte oneroase cu intreprinzatorul E. Rosenthal, privind aprovizionarea armatei cu furnituri si furaje pentru unitati din Dobrogea (trimis in fata inaltei Curti de Casatie si Justitie, politicianul a fost achitat la interventia prim-ministrului);
– Perfectarea de catre ministeriatul Ghica-Mavrogheni a unui imprumut dezavantajos de la firma Oppenheim, pentru plata datoriei externe a Romaniei, din 31.610.510 franci primindu-se efectiv 18.500.000 franci.”
Coruptia aparatului politic parazitar nu s-a diminuat de atunci, dimpotriva, capusele s-au inmultit. Ziaristi ca Eminescu, care sa-si asume raspicat rostirea adevarului despre cei ajunsi la putere nu prea se gasesc astazi.
Nu cu multa vreme inainte de a fi lichidat, Eminescu isi facea un sumar amar al muncii sale de jurnalist, ce seamana pana la identitate cu sumarul vietilor noastre de jurnalisti, de acum. A unora dintre ziaristi. Din pacate nu avem nimic nou de adaugat, nespus inca de Eminescu: “… poporul se zbate fara putere, jumulit si esploatat intr-un mod neomenos de catre o tagma de oameni fara merit, fara stiinta, fara caracter, fara patrie chiar”…

George Roncea

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *