Unionista Vitalia Pavlicenco: Românii au dreptul să fie împreună, la fel ca și germanii!

Un lucru aparte mi-a atras atenția, în biografia conaționalei Vitalia Pavlicenco. Cursurile sale în Germania, la Centrul European pentru Studii de Securitate “George C. Marshall”. Un institut axat pe un brainstorming organizat, în care este cultivată complementaritatea cursanților din state ex-socialiste și ex-sovietice. Aceștia fiind – cu tact și inteligență – deprinși la un dialog multinațional necesar, argumentat și constructiv, prin care mutațiile geopolitice, pe continentul european și arealurile limitrofe sunt privite prioritar pragmatic. Ca vicepreședinte al Asociației “George C. Marshall” România am inițiat un dialog cu o compatrioată care nu doar crede în necesitatea istorică a reîntregirii naționale, dar are și un discurs cu forța unei cascade, precum aceea de la Niagara.

Unionista Vitalia Pavlicenco: Românii au dreptul să fie împreună, la fel ca și germanii! intalnirile zv

Conaționala Pavlicenco la Marșul Unirii de la București, din anul 2012

Nu prea sunt fericită, într-o societate încă neliberă

– Care este motivația personală că militați, cu atâta ardoare, pentru reunirea landului din stânga Prutului cu Patria-Mamă?

-Sunt acum în Germania, la fiică-mea, unde profit, iată, de oportunitatea, pe care mi-ați oferit-o, prin a-mi solicita un interviu. Adică în Germania, unde cuvântul land este adecvat. Germania și-aunificat landurile, trebuie și noi, românii, să ne unificăm județele, într-o Românie mare și puternică, unită și prosperă. Dar dacă veți citi un articol al meu, adunat cu greu în suflet și postat acum câțiva ani pe http://www.pavlicenco.md/2009/01/20/in-cautarea-parintilor%E2%80%A6/, la fel ca și alte articole de pe blogul meu, pe care îl administrez de cinci ani, mi-ați înțelege motivația personală, de care mă întrebați. Am crescut fără tată, ucis de regimul comunist. Și pe mama a ucis-o medicina sovietică. Viața mea a fost plină de absența tatălui, cum spunea, în aproximativ acest spirit, scriitoarea română Ileana Vulpescu, în “Arta Conversației”. Însă nu există familie de români în Basarabiacare să nu aibă motivația ca, într-o bună zi, să ridice capul și să spună “Ajunge!” după atâta umilință, nelibertate, neidentitate națională și suferința în suflet, cât a suportat. Dacă ar fi mai multă libertate în societatea noastră românească din stânga Prutului, va asigur că lumea ar fi alta, însă oamenii tac și rabdă toate formalitățile și etapele până își redobândesc cetățenia romană, speră să nu moară de foame și pleacă unde îi duc ochii pentru a-și hrăni familia, având dreptul la circulație liberă. Mama m-a educat curajoasă, deschisă, principială și luptătoare pentru dreptate. Asta fac mereu, în presă, în politică, asta voi face cât voi mai trăi. Am fost cinci ani membru al delegației asociate a Republicii Moldova în Adunarea Parlamentară a NATO, unde am luat mereu cuvântul, apărând interesul național al celui de-Al Doilea Stat Românesc. Am fost invitată de trei ori la studii de Centrul European pentru Studii de Securitate “George C.Marshall”, unde, iarăși, am învățat a fi liberă. Tocmai de aceea nu prea sunt fericită într-o societate încă neliberă, însă părinții, bunicii mei, intelectuali și oameni culți, cu studii – odată cu soarta lor, pe care nu o pot uita și care m-a marcat, mi-au transmis și răspunderea pentru a lupta și a obține ceea ce nu au putut ei.

O construcție serioasă

-Cât de reprezentativ este Consiliul Unirii pentru dinamizarea procesului reîntregirii naționale?

-Fac parte din Consiliul Unirii deputații care au constituit Consiliul Național al Unirii din parlamentari de pe ambele maluri ale Prutului, un număr de români simpli, și nu doar, din teritoriile istorice și din comunitățile românești de peste hotare. Desigur, rămâne un imperativ organizarea acestui număr de oameni, am și făcut-o, într-o anume măsură, însă o mare dificultate e lipsa mijloacelor pentru a susține activitatea stafului. Ne-am mai descurcat cumva, dar știați, probabil, că înRepublica Moldova e greu să găsești suport logistic pentru partide, mișcări sau ONG-uri ce optează pentru Unirea cu România. Mai mult – acest obiectiv politic – era interzis să apară în Statutele organizațiilor noncomerciale. Spun asta ca să încerc să răspund – a câta oară – la o întrebare ce ne-a tot frământat în anul creării Consiliului Unirii: “Era bine să ne pornim cu ce avem, dar, mai ales, cu ce nu avem, cu ce putem și cu ce nu putem la acest drum sau trebuia să așteptăm – nu știu până când – să le avem pe toate și, apoi, să lansăm o construcție unionistă serioasă?”

Manifestul Unioniștilor

Unionista Vitalia Pavlicenco: Românii au dreptul să fie împreună, la fel ca și germanii! intalnirile zv

Vitalia Pavlicenco crede într-o Românie mare și puternică, unită și prosperă.

– Vi se fac unele reproșuri…

-Da. De pildă: 1. De ce v-ați pornit la un asemenea drum dacă nu ați avut cu ce? 2. Veți rezista în fața atacurilor antiunioniste din toate părțile? 3. Veți fi în stare să reacționați corect la încercările de a vă confisca efortul, învinuindu-vă că nu sunteți “cei chemați” și nici “cei mai indicați” să vă asumați mesajulunionist, care “nu vă e pe putere” și, mai degrabă, “îl veți compromite”? Acestea au fost sfidările conștientizate de la bun început de noi, personal, am bănuit că va cădea în mare parte pe mine răspunderea pentru propulsarea initiativei propuse de Anatolie Revenco, medic, vicepreședinte al PNL, și Ștefan Maimescu, fost deputat în primul Parlament, unul dintre fondatorii Consiliului Național al Unirii format în 1991, în frunte cu Mircea Druc, purtând și cu ex-premierul discuții înainte de a ne decide. Acum judecați: în anul 2012, când s-au împlinit 200 de ani de ocupație ruso-sovietică, noi, unioniștii, pentru a consemna tragicul eveniment, am organizat nouă Marșuri ale Unirii, inclusiv acțiuni de tot felul, începând cu 24 ianuarie și încheind cu 1 decembrie. Este un început. Oricum, nu putem ignora ieșirea, de două ori, a zeci mii de persoane în stradă la Chișinău și 4.000 – la București -, care, în memoria victimelor celor două sute de ani de blestem, au redat demnitatea nu doarromânilor de pe ambele maluri de Prut, dar și celor din comunitățile românești, care au aderat la Platforma unionistă Consiliul Unirii. Plus editarea unei cărți privind crimele din cele două secole de ocupație, scrisă de istoricul Anton Moraru sub egida CU, oferirea unui număr mare de conferințe de presă, inclusiv la București, la Hanul lui Manuc, în care am prezentat viziunile unioniștilor asupra multor evenimente, date, fenomene, sugerând un program de comemorare oficială a tristei date.

La sfârșitul anului 2012, membri activi ai Consiliului Unirii au lansat Manifestul Unioniștilor, în care au expus viziunea asupra modalității de înfăptuire a Unirii. Acum, aș spune astfel – noi am făcut ce am putut, ne-a sprijinit cine a dorit, ne-a fost extrem de greu și ne va mai fi, dar idealul Unirii este al tuturor, să ne unim eforturile și să fim mai mulți, mai puternici, mai curajoși și mai uniți. Ceea ce menționez, in mod special, este conjugarea eforturilor tinerei generații, în special din Platforma civică “Acțiunea-2012”, cu membrii CU, având mulți oameni cu experiența și durerea vieții și a istoriei, a practicilor atroce, suportate de destinul nostru nedrept. Loc pentru acțiuni e pentru fiecare, oricine poate sugera și realiza câte ceva, cel puțin noi, unioniștii, am reușit să impunem subiectul Unirii în spațiu public, ceea ce nu a mai fost până acum în R.Moldova. De asemenea, un succes mare al justiției și al nostru, al întregii societăți, este recunoașterea legalității opțiunii pentru Unire și al pledării, prin metode pașnice pentru aceasta, prin câștigul obținut în toamna anului 2012 în instanță de national-liberalii care și-au ținut congresul al treilea pe 3 decembrie 2011, au adoptat un Statut unionist, a cărui înregistrare a fost respinsă de Ministerul Justiției. Ei, iată, pentru prima oară pe acest pământ românesc, după ocupația din 1940, e voie ca, într-un document politic, Statut și Program ale PNL, partid istoric ce a înfăptuit și Marile Uniri, să figureze obiectivul unionist. Tocmai de aceea am putut lansa procesul de unificare a forțelor unioniste, a românilor ce își doresc Unirea și am avut un an plin, activ, al Consiliului Unirii, în care am ridicat sus de tot capul, spunând că ne dorim un stat românesc unitar, puternic, european, așa cum au procedat germanii.

Mă întrebați de “dinamizare”, eu mă gândesc, de fapt, că procesul de avansare spre reîntregirea neamului românesc are nevoie de o „dinamitare” psihologico-emoțională, ce are toată șansa să se producă. Și încă ceva. Tinerii din Platforma civică “Acțiunea-2012”, organizând mai aproape toate manifestările împreună cu noi, au adunat semnăturile a peste 600 de candidați în recentele alegeri din România pe “Pactul pentru Basarabia”, optând pentru Unire. Avem deja un partid unionist în Parlament, la București, – PPDD, semnatar al Consiliului Unirii.

Sperăm, în anul 2014, să devină parlamentar și PNL din Republica Moldova. Deci, lucrurile se mișcă, iar în privința reprezentativității – noi știm, cum spunea și Ambasadorul României la Chișinău, că unioniști sunt foarte mulți. Domnia sa s-a declarat unionist, pentru că vrea să ajungă R.Moldova în UE, numai că fărăUnirea cu România acolo, noi singuri, degrabă nu ajungem.

Acționați de parcă sunteți deja uniți cu România”

-Care sunt mutațiile pozitive, în viața societății din stânga Milcovului de azi – Prutul -, dacă faceți o comparație între cum arăta aceeași entitate statală, în 1989, sub stăpânire sovietică, și cum evoluează azi Republica Moldova, cu o conducere declarată pro-europeană?

-UE ne-a sprijinit constant, numai că nu a obținut prin acest sprijin să ne democratizăm. Pentru un răspuns convingător, aș invoca exemplul Țărilor Baltice, care, precum știți, sunt membre ale spațiului euratlantic. Sunt convinsă că și noi puteam deveni stat-membru al NATO, însă acum avem această șansă prin Unirea cu România. Sigur, nici nu putem spune că nu s-a schimbat nimic.

Lucrurile evoluează, numai că nu așa cum ar fi trebuit, dacă vorbim de pregătirea pentru integrarea europeană. Două cauze ar explica tergiversările și ritmul inadecvat al schimbărilor în Republica Moldova– una e societatea dezbinată, decalajul fiind adâncit prin cei 14 ani de guvernări antieuropene, antiromânești și antidemocratice, din cei 21 de „independență”. A doua e lipsa de coeziune socială și politică pentru obiectivul european, lucru propus public de mine în anul 2001, când fariseii comuniști, cică, “optau” pentru vectorul european al statului. Atunci am inițiat discuții legate de reeditarea, în Al Doilea Stat Românesc, a Declarației de la Snagov, din România, când toate forțele politice au semnat-o pentru a-și conjuga eforturile pe demersul euratlantic. Însă s-a demonstrat, foarte repede, fariseismul comuniștilor, Occidentului i-a căzut pelicula de pe ochi și … am ajuns cel mai sărac stat din Europa, care mai discută și astăzi la ce mal să ancoreze – la Est sau la Vest…

În plan național, unele lucruri s-au pierdut, altele renasc. Mă gândesc la activitatea a doar doi adevărați români – editorul Anatol Vidrașcu și violonistul Nicolae Botgros, ambii și cu ordine ale Statului Român, cărora le-a fost remis odată cu cel remis mie – Ordinul Național al României ”Pentru Merit în Grad de Comandor”. Ei au succese extraordinare în domeniile lor pe întreg spațiulromânesc, deținând locurile de top. Deci, sunt adevărați patrioți români, care acționează cum spunea Mircea Druc – “existați și acționați de parcă sunteți deja uniți cu România”. Dar cea mai mare speranță este tânăra generație a societății, fapt demonstrat și pe 7 aprilie 2009, ca și prin prezența masivă a tinerilor la acțiunile unioniste din acest an.

Una gândim, alta spunem și a treia fumăm

-Din perspectiva raportării publice a liderilor Alianței pentru Integrare Europeană, la relația dezirabilă dintre București și Chișinău, care ar trebui să fie marcată de fraternitate, ce ne puteți spune despre adevăratele viziuni ale ex-președintelui republicii, Mihai Ghimpu, președintelui Parlamentului, Marian Lupu și premierului Vladimir Filat?

-E și mult, e și puțin de spus. Noi avem mereu o problemă, care e similară celei de la București – una gândim, alta spunem și a treia fumăm. Numai că la București și înRomânia nu se mai pune problema orientării strategice a statului, în timp ce, în cazul Republicii Moldova, se mai discută încotro mergem, perspectivă din care ar și trebui să îi analizăm pe cei ce ne conduc. În acest sens, părerea mea este că nu avem lideri politici în Parlament neșantajabili. Iar șantajabilitatea guvernanților e cea mai mare problemă pentru viitorul Republicii Moldova. Legat de Mihai Ghimpu, împreună fiind, în anii 90, și membri ai aceleiași formațiuni politice – Partidul Forțelor Democratice, cred că el este român, deși se laudă că nu are cetățenie – eu o am din 1992, mai devreme nu s-a putut -, însă Ghimpu s-a relansat în politică mai curând prin nepotul său, tânărul Dorin Chirtoacă, despre care nu vom discuta acum legat de faptul dacă el conduce sau nu conduce ca un liberal capitala celui de-al doilea stat românesc. Însă, așa s-a întâmplat că, în R.Moldova, politicienii de dreapta nu au reușit să înfrunte forțele antiromânești și antiunioniste, care au fost ajutate să se perpetueze la putere după proclamarea Independenței și, când ajung, și românii, puțin la putere, își pierd verticalitatea, demnitatea, principialitatea și românismul, ca să nu fie striviți și eliminați de ceilalți.

Cu toții, declarându-e forțe fals europene, neagă, de fapt, libertatea de exprimare, plaralismul politic, se consideră zei și dumnezei, știind „ce este astăzi bine și ce nu”, se apucă să critice unionismul. Deci, în practică, nu sunt europeni. Toți împreună, deveniți “forțe fals centriste”, se opun apropierii prea mari de România, vor tratate de frontieră și alte tratate, se opun acțiunilor publice proromânești, punând Unirea în sicriu și învinuindu-i pe promotorii ei de KGB-ism, când colaboraționiști în perioada sovietică par a fi fost exact cei ajunși în Parlament. Este adevărat că Puterea corupe și strică, în contextul nostru stricăciunea însemnând abdicarea de la românism, transformându-l în afacere bănească și electorală. Tocmai de aceea am fost și continuăm să fim criticați de toți, inclusiv de cei din Parlament, ca și de toți business-unioniștii, care au profitat și tocat 21 de ani banii poporului român, dar s-au temut să promoveze curajos un obiectivunionist – ca să vezi „încă nu e timpul!” Poate din cauza că e un obiectiv politic și invidiază că îl promovează alții, poate că e mai bine “să fii în treabă, într-un proces continuu aducător de bani”, decât să se închidă robinetul. Și aici spun încă următoarele – noi, Consiliul Unirii, am cooperat în anul care a plecat cu Platforma Civică „Acțiunea-2012”, formată, în special, de tineri sinceri și ambițioși. Apoi, noi, unioniștii, nu am luat niciodată bani publici din România sau fonduri europene, iar ceea ce am reușit să facem a fost grație eforturilor noastre și ale unor oameni cu durere, pentru că nu suntem încă uniți.

Unirea cu România nu este o alternativă a integrării europene

Unionista Vitalia Pavlicenco: Românii au dreptul să fie împreună, la fel ca și germanii! intalnirile zv

Soarele, pentru toți românii, de la București răsare

– Cât privește pe Filat și Lupu?

– Marian Lupu nu știe ce limbă vorbim în Republica Moldova, deși are și studii făcute, dar și nași în România, iar actualul premier nu poate – pe puțin spus – opri contrabanda la frontiera cu România, care compromite ambele state, contrabandă care merge mai bine decât cooperarea în multe domenii. Poate nu știați, dar la frontiera cu România, unde a fost scoasă sîrma ghimpată, se plantează – dacă nu s–a și încheiat plantarea, că a fost o mare mobililzare și o știm de la niște fete practicante la grăniceri, care erau puse să facă asta, – niște arbuști foarte spinoși, ca să te înghimpi și să nu mai vrei să o treci. Iar maica Rusia s-a și oferit să livreze sisteme de pază a frontierei mai abitir decât sârma bolșevico-sovietică.

Noi, Consiliul Unirii, am fost la Iași și am salutat prima ședință a celor două Guvene pe care noi le numim „românești”. Dar Unirea cu România nu este o alternativă a integrării europene! Este însăși această integrare accelerată, adică rapidă, în condiții de securitate sub umbrela NATO, fapt ce va impune retragerea militară a armatei sovietice de ocupație, care ne ține și azi în căpăstrul nelibertății. Iar cei trei conducători nominalizați de dumneavoastră repetă refrenul comuniștilor, cu integrarea europeană, când, de fapt, se gândesc și se tot tem de Moscova. Pentru Filat, liderul rus Putin fiind declarat ca idol! Europa este prezentă în mesaje pentru a se putea toca banii europeni. Constantin Tănase, unul dintre liderii de opinie de la Chișinău, reitera recent că adevărații eurointegriști înRepublica Moldova sunt unioniștii.

Ceilalți doar vorbesc de Uniunea Europeană, știind bine că acolo nu vor putea controla justiția și fura bunul public. Precum declară, de șase ani, PNL și, acum,Consiliul Unirii – Unirea cu România, dincolo de restabilirea adevărului istoric, prin lichidarea consecințelor Pactului criminal Ribbentrop-Molotov, ar însemna imediata înscriere a basarabenilor în circuitul euroatlantic, la fel cum s-a întâmplat în cazul Germaniei de Est. Dar niciun conducător de azi al RepubliciiMoldova nu acceptă adevărul din Istoria Românilor, pe care Bucureștiul îl știe, nu își dorește România în rol de avocat pentru UE, nici ajutorul României pentru accelerarea pregătirilor de integrarea europeană, nu dorește să valorifice expertizaromânească din perioada preaderării și asta pentru că sunt conectați direct sau indirect la Kremlin, fapt acoperit cu “pragmatismul proeuropean”. Eu am avut întâlniri, în toamna anului 2012, la Comisia Europeană de la Bruxelles și am ajuns la concluzia că totul e în puterea noastră, trebuie doar, simplu, să nu mai furăm, să oprim corupția, să ne reînfrățim cu românii noștri, să rezistăm presiunilor și șantajului rusesc, împreună cu România, care e bogată și are descoperite și zăcăminte enorme, apoi să convingem Vestul că noi suntem un popor unit, european, civilizat. Conducătorii postcomuniști de la Chișinău nu știu, din cauza fricii de Rusia, ce s-a întâmplat pe 28 iunie 1940, pe 22 iunie 1941, pe 9 mai 1945 sau mai devreme, nici pe 23-24 august 1944.

Orfanul Europei

-În ce măsură Mișcarea Unionistă poate, în mod realist, nu doar declarativ, ca să susțină “revenirea la normalitate, la valorile general-umane și naționale, la coeziunea civică”?

-Dacă plecăm de la ideea că România este membră a spațiului euratlantic, unde se pledează – mutatis mutandum – pentru asemenea valori, atunci nu e greu de imaginat că Mișcarea Unionistă dorește ca toți românii să fie împreună, revenind la normalitatea la care au revenit germanii, împreună rezistând și în fața presiunilor din partea comunității europene asupra statelor naționale – că nu putem nega nici acest fapt. Coeziunea civică, națională lipsesc la români și pentru că nu sunt reîntregiți ca popor. Orice s-ar spune despre lipsa de parale perfecte între reunificarea germană și cea dorită, românească, ea există ca drept implicit al poporului, este prevăzută în Constituția Republicii Moldova, iar acum ar urma să fie introdusă în Constituția României, așa cum a făcut și Germania. Noi am propus recent formulările constituționale, urmează să vedem ce spune clasa poliică din dreapta Prutului privind completarea textului Legii Fundamentale cu posibilitatea “redobindirii suveranității politice și teritoriale asupra provinciilor/ pământurilor rupte de la Statul Român de către Puteri străine”, cu prevederea obligatorie ca “schimbarea compoziției unor teritorii românești, prin deportarea băștinașilor si colonizarea acestuia, de către reprezentanții statului străin, care le-a ocupat, constituie crima de genocid si se pedepsește ca si crimele comise impotriva umanității”.

În Republica Moldova, ca să revin mai concret la întrebarea la care răspund, o Mișcare unionistă încă nu este constituită așa cum ne dorim și cum ar fi normal să fie în spațiul românesc. Cu toate acestea, cred, spre asta mergem, pentru că, în stânga Prutului, lucrurile merg tot mai prost, statul este unul problemă, fără perspectivă europeană, riscând să rămână orfanul Europei, dacă nu va dori să acosteze la limanul românesc, de unde acest teritoriu multpătimit a fost rupt cu forța. Nimic din ce a fost lipit cu forța nu rămâne așa! Și nimic din ce a fost dezlipit cu forța nu rămâne la fel. Întrebarea pusă conține și adverbul “declarativ”, numai că el este inadecvat. Îl folosesc aplicat nouă cei care, probabil, nu au apucat să ia cunoștință de toate demersurile, declarațiile, dar și de acțiunile concrete ale Consiliului Unirii, menite să promoveze – prin componentele ce și-au conjugat eforturile – valorile naționale și să consemneze cei două sute de ani de ocupație ruso-sovietică.

Întrebarea e – cum era în Republica Moldova, dacă nu o făceam noi – inclusiv rezistând în situația când eram împroșcați cu pietre, roșii, petarde, sticle cu apă, ouă etc. de către forțele promoscovite? Nu cred că era mai bine. Au participat, de exemplu, la acțiunea de la 13 mai circa 10 mii de români și reprezentanți ai altor naționalități, de pe ambele maluri ale Prutului, personalități verticale ale curentuluiunionist, reprezentanți ai administrațiilor publice din ambele state, inclusiv miniștri, președinți de consilii județene, iar mai târziu – și miniștri, deputați, politicieni, ziariști, lideri de opinie, nu mai spun de românii simpli, care vin tot mai mulți la asemenea demersuri prin Marșuri stradale. Pe site-ul www.consiliul-unirii.rosunt expuse și alte acțiuni, iar una dintre ultimele este Manifestul Unioniștilor, de circa 100 de pagini, unde sunt formulate argumentele și reproduși parametrii cu decalajele de dezvoltare a celor două state, ca și căile de sincronizare și omogenizare a spațiului românesc în toate domeniile. Era bine să fie publicat peste tot acest document-studiu-tratat, ca să nu amintesc faptul că toate acțiunile sunt făcute pe cont propriu, cu banii noștri, care nu sunt deloc mulți. Acum – cui ar trebui oare să adresăm întrebările legate de “concret-declarativ” – celor de la Putere, pe ambele maluri de Prut, care activează din impozitele contribuabililor, sau nouă, celor din Consiliul Unirii, care cheltuim salariile și pensiile noastre, căutând cu greu donații?

Rămânem suspendați între două lumi

-Cine ar fi în măsură să întocmească și apoi să acționeze pentru materializarea doritului Plan de Modernizare și Dezvoltare, numit sugestiv, de dvs., “Planul Marshall”?

Consiliul Unirii este o Platformă pe care se pot întâlni cei ce cred în ideal și în coordonatorii care fac azi – să recunoaștem – un sacrificiu. Sigur, oricine poate avea pretenții privind o mai bună organizare și s-ar putea să aibă dreptate, numai că prima întrebare a fiecăruia ar fi bine să fie “dar ce pot face eu ca să ajut, să sprijin, să sugerez, să pun umărul, să contribui?” Avem acest Manifest al Unioniștilor, avem alte declarații, propuneri, sugestii pentru legislatori, pentru guvernanți, scrisori cu propuneri concrete de modificare a legislației electorale, expediate tuturor instituțiilor de Putere din Romnia. Am adresat un Apel și Guvernelor lumii, am remis acest document și la Bruxelles, explicând că este în interesul comunității euratlantice ca România să fie întregită. Europa pompează fonduri în RepublicaMoldova, însă, neavând o poziție fermă din cauza dependenței de hidrocarburile rusești, nu ne pot apăra în fața Rusiei și rămânem suspendați între două lumi, între două civilizații. Destinul românilor din stânga Prutului, cum spunea și istoricul, academicianul Alexandru Moșanu, membru al Consiliului Unirii, depinde în mare măsură de România. Este Patria noastră, mama noastră și trebuie să le explice partenerilor americani și europeni că românii au dreptul să fie împreună, la fel ca și germanii, că este de ajuns cât ocupanții sovietici și ruși își bat joc de basarabeni, că vocația acestora este europeană și că toți românii pot și trebuie să fie liberi! Sigur, există problema transnistreană, o zonă aflată sub ocupația directă a armatei rusești și a pretinselor forțe de pace, însă și aici e nevoie de sprijinul Vestului, care trebuie sensibilizat de România și prietenii ei europeni mai apropiați. Teritoriul aflat sub ocupația regmului separatist de la Tiraspol, sprijinit și finanțat de Rusia, poate și trebuie, conform hotărârilor Parlamentului de la Chișinău, să fie demilitarizat, decriminalizat și democratizat, dar până atunci să treacă sub control vestic sau ruso-vestic, după care să decidă oamenii cu cine vor să fie – cu lumea civilizată sau cu lumea barbară.

De luat exemplul german și de văzut ce este adaptabil

– Care sunt principalele repere ale scenariului reîntregirii naționale, așa cum le vedeți dvs?

-Dacă mi-am asumat, alături de alți colegi, povara coordonării acțiunilor de sensibilizare a românilor, a factorilor Puterii de la București și Chișinău asupra dezideratului nestrămutat al reîntregirii neamului românesc, asta nu înseamnă că noi am fi Dumnezei să le știm pe toate. Probabil, trebuie luat precedentul de la 27 martie 1918, analizat ce a fost bun și ce a fost mai puțin reușit, apoi de luat exemplul german și de văzut ce este adaptabil, apoi luat Manifestul Unioniștilor, unde sunt arătați pașii de avansare spre omogenizarea și sincronizarea tuturor compartimentelor vieții social-economice, urmare a voinței politice. Este extrem de importantă poziția partenerilor europeni, care ar putea aplica acest Plan Marshall, inclusiv pentru Transnistria. România are o experiență uriașă de asimilare a fondurilor europene, asta trebuie făcut și în stânga Prutului. Până atunci avem nevoie de posturi de televiziune libere, care să dezbată nestingherit subiectul căii de salvare a romanilor basarabeni și a cetățenilor de alte etnii din RepublicaMoldova, calea optimă fiind reîntregirea neamului.

După care nu doar societatea civilă, dar specialiști, experți, români și străini, pot fi atrași în pregătirea și elaborarea mecanismului și a etapelor concrete de transformare a celor două state în unul singur. În încheiere, vreau să mulțumesc cotidianului ZIUAVECHE.RO pentru oportunitatea de a acorda acest interviu.

– Mulțumindu-vă pentru receptivitatea cu care ați răspuns la întrebări țin totuși să precizez că, în general, vocile publice de la Chișinău, care tot invocă pericolul militar rus, pentru a justifica propriile lașități, în procesul de accelerare a reîntregirii naționale inevitabile, omit, din neștiință, sau cu rea voință, două lucruri. De la Summitul NATO de la Lisabona, din 19-20 noiembrie 2010, Președinția Rusiei, reprezentată acolo și atunci de Dmitri Medvedev, a luat la cunoștință de protecția landului de peste Prut, asumată de NATO, pe plan militar, până la Nistru.

Apoi, amplasarea viitoare a scutului american anti-rachetă, la frontiera răsăriteană a celei mai puternice alianțe politico-militare a lumii este motivul pentru care Departamentul de Stat și Pentagonul au o conduită clară – dar programat clasificată “cu vizibilitate minimă” – privind stabilitatea strategică a NATO, în raport cu Comunitatea Statelor aparent Independente, în care, momentan, se mai află și Basarabia istorică. Vocea Americii, în mutațiile geopolitice viitoare, din această parte a lumii, nu va putea fi ignorată.

 sursa: ziuaveche

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *