O doamna plecata in SUA a fost in vizita la Cascada Niagara…
Acolopentru a nu isi uda pantofii, i-au fost date niste sandaleimpermeabile…
Lasfarsitulvizitei, o pancart o anunta ca poate dona acele sandale popoarelor nevoiase…
Cred ca poza din atasament spune destule…
Oricum, ne putemmandri cuceva: SUNTEM PRIMII PE LISTA (vezi poza)…

n Europa de Vest nu se cunoaste istoria Romniei si cei care o viziteaza acum vãd sãrãcia materialã de astãzi, si nicidecum milenara ei bogãtie culturalã si spiritualã. In plus, propaganda maghiarã din SUA se bazeazã pe milioanele de dolari ale D-lui Soros, care finanteazã edituri si opinii la Bucuresti, n timp ce n Elvetia am auzit de la un doctor n istorie (la Geneva, n iunie 1999) cã Transilvania a apãrut n secolul XIII si de la un ambasador francez n Romnia (la Lausanne, n noiembrie 1998) cã poporul romn a dispãrut timp de 1000 de ani ca sã reaparã, ca prin miracol, n secolul XIV !


Cu toate acestea, nimeni nu mentioneazã cã cea mai veche scriere din Europa a fost atestatã arheologic in 1961, tot n Transilvania, in satul Tãrtãria, pe rul Mures, n judetul Alba, de cãtre Profesorul Nicolae Vlassa, de la Universitatea din Cluj. n afarã de Romnia, Tãblitele de la Tãrtãria, datate 4.700 .e.n., au fãcut ocolul lumii anglo-saxone (Colin Renfrew, Marija Gimbutas) si au creat dezbateri aprinse pe tot globul. Desi romnii stiau sã scrie acum 7000 de ani, acest detaliu esential nu este nici n ziua de azi, dupã mai mult de 40 de ani, cunoscut publicului romnesc si nu apare n manualele de istorie.

Ce ne spun specialistii din Romnia ? n 1998 s-a publicat « Istoria Romniei » (Editura Enciclopedicã , Bucuresti) de cãtre un colectiv academic sub conducerea unei « autoritãti n materie », Prof. dr. Mihai Bãrbulescu, culmea culmilor, de la aceeasi Universitate (din Cluj), care nu spune ca Profesorul Vlassa a descoperit Tãblitele. La pagina 15 a acestui impresionant volum, Tãblitele de la Tãrtãria sunt mentionate cu semnul ntrebãrii ntr-o foarte scurtã frazã, fãrã nici un comentariu: « ntr-o groapã de cult de la Tãrtãria, s-au gãsit (…) trei tablete de lut acoperite cu semne incizate (scriere ?), cu analogii n Mesopotamia.»

Dar Dl. Bãrbulescu nu-si aduce aminte oare cã scrierea proto-sumerianã apare cu 1000 de ani mai trziu si cã cea cicladicã, proto-greacã, dupã 3000 de ani ? El a uitat cã metalurgia n Europa apare tot n Transilvania, n jur de 3500 .e.n. ? Cã tracii sunt primul mare popor indo-european care intrã n Europa tot n jur de 3500 .e.n., cu mai mult de douã milenii nainte ca celtii, etruscii, romanii, germanii, sau slavii sã aparã pe harta Europei ? Si cã tracii ocupau tot teritoriul intre Muntii Ural si Tatra de la est la vest si de la Marea Balticã la Dunãre si Marea Neagrã de la nord la sud ?

De asemenea, si n acelasi context, nici un specialist n istoria Romniei nu atrage atentia asupra altui “detaliu” primordial, si anume cã limba traco-dacicã este cu mii de ani anterioarã latinei (care apare abia n secolul VI .e.n.) si cã, n consecintã, limba romnã nu se trage din latinã, pentru cã, desi din aceeasi familie, existã istoric naintea latinei, deci este o limbã proto-latinã. Latina se formeazã din etruscã si greacã, care, desi amndouã indo-europene, sunt scrise cu un alfabet fenician, rãspndit n lumea mediteranã a epocii. n plus, estruscii ei nsisi erau o bransã a celtilor, coborti n sudul Alpilor n jur de 1200 .e.n. La rndul lor, celtii erau o bransã a tracilor care migrau spre vestul Europei, si erau numiti ca atare, adicã traco-iliri pnã n secolul VI .e.n., cnd se deplaseazã din Noricum (Austria) spre Alpii elvetieni, unde se numesc helveti.

Attea detalii ignorate despre originea, continuitatea, si nsãsi existenta poporului romn dau de gndit. Cine schimbã si interpreteazã istoria Romniei?

n mozaicul de limbi si popoare de pe harta Europei, singurii care au o continuitate de 9000 de ani pe acelasi teritoriu, si o scriere de 7000 de ani, sunt romnii de azi. Transilvania nu a fost maghiarã si nici nu putea fi cnd strãmosii maghiarilor de azi locuiau n nordul Mongoliei, sursã turco-finicã nu numai a ungurilor, dar si a bulgarilor (care nãvãlesc n Romnia si n teritoriile Bizantine din sudul Dunãrii n secolul VI), a turcilor si a finlandezilor din zilele noastre. Hunii pãtrund n Europa pnã la Paris, Roma si Constantinopole sub Atila n secolul V, dar se retrag spre Ural pnã n secolul IX, cnd nãvãlesc din nou n Panonia, teritoriu ocupat la acea datã de daci liberi (80%) amestecati cu slavi (20%).

Poporul si limba dacã sunt deci cu mult mai vechi dect poporul roman si limba latinã, dar cele douã limbi erau foarte asemãnãtoare, si de aceea asimilarea s-a fãcut att de repede, n cteva secole. Ovidiu, poet roman exilat la Tomis pe malul Mãrii Negre, nu numai cã a nvãtat daca imediat, dar n sase luni scria deja versuri n limba lui Zalmoxis ! Invadarea Daciei, de fapt a unui coridor spre Muntii Apuseni, a avut ca scop precis aurul pe care mpãratul Traian (de origine ibericã) le-a dus la Roma ca sã refacã tezaurul golit al Imperiului. Peste mai mult de 1000 de ani, dupã cãderea Constantinopolului sub turci n 1453, tributul plãtit sultanilor otomani va fi tot n aur, n formã de “techini”. Si tot n aur se plãtesc n ziua de astãzi anumite interese n Romnia, dupã ce tezaurul national de 80 tone-aur a fost vndut de Ceausescu la licitatie n Zrich si cumpãrat de Banca Angliei.
Cele cateva milioane de romni din afara Romniei nteleg si simt acum, mai bine ca niciodatã, sensul versurilor transilvane “Muntii nostri aur poartã, Noi cersim din poartã-n poartã!”

n aceeasi ordine de idei, Imperiul Bizantin, care a durat mai mult de 1.000 de ani (330-1453), n timp ce Europa de Vest dormea sub jugul Bisericii Romane si a analfabetismului, este complet necunoscut pe aceste meleaguri. Cultura si civilizatia europeanã si-au mutat centrul de la Roma la Constantinopole n 330, cnd Bizantul devine capitala Imperiului Roman. Desi se studiazã istoria si limba Greciei antice, Imperiul Bizantin este nu numai complet ignorat n istoria Europei, dar chiar considerat “barbar” si “incult”. Nici un istoric elvetian nu a fost capabil sã-mi dea un singur nume de scriitor Bizantin, nici mãcar Ana Comnena !

Nimeni nu cunoaste aici cultura si civilizatia Bizantinã, religia ortodoxã (“ortodox” este n limbile occidentale un termen peiorativ), si cu att mai putin istoria si traditia romnã. Faptul, esential, cã analfabetismul nu exista n Bizant, dar exista n Europa de Vest n aceeasi perioadã este si mai necunoscut. Academiile “pãgne” (socratice, pitagorice, orfice, druidice, etc.) au fost toate nchise n secolul VI, iar cnd n cele din urmã universitãtile au nceput sã aparã n Occident n secolul XIII (Oxford, Cambridge, Padova) ele erau controlate de Biserica Romanã si studiau teologia. Numai cãlugãrii si clericii stiau carte, se mbogãteau prin exproprierea de pãmnturi n favoarea mnãstirilor, si luau puterea n toate tãrile vestice, prin misionarism si prozelitism la nceput (prin teroare si Inchizitie mai trziu), pnã n secolul XI, cnd ultimul tinut liber, al vikingilor din Scandinavia, cade sub puterea Romei Papale.

Renasterea italianã apare ca o consecintã clarã si directã a cãderii Constantinopolui (1453), cu emigrarea n masã a savantilor Bizantini cãtre Italia. De exemplu, numai Cosimo de Medici primeste 5000 de savanti exilati din Bizant ntr-un singur an la Florenta, acolo unde n curnd vor scrie Petrarca, Dante si Boccacio, si unde vor picta Michelangelo si Leonardo da Vinci.

ntre timp, cultura Bizantinã este pãstratã si cultivatã n tãrile Romne (de exemplu la Putna), care nu numai cã si pãstreazã autonomia fatã de Imperiul Otoman, plãtind-o n aur – ca de obicei -, dar voevozii romni trimit anual aur n Grecia pentru a sustine mnãstirile ortodoxe (de exemplu la Muntele Athos).

n Occident, o scurtã istorie a Romniei apare n 1943, scrisã de Mircea Eliade n englezã la Lisabona si publicatã la Madrid (“The Romanians, a Concise History”, Stylos, Madrid, 1943), si republicatã peste alti 50 de ani n Romnia (“The Romanians, a Concise History”, Roza Vnturilor, Bucuresti, 1992). n timp ce prima istorie serioasã a Bizantului apare, tot n englezã, de abia n 1988 (Lord John Julius Norwich, “A Short History of Byzantium”, Penguin Books, London, 1988, 1991, 1995, 1997). Cu toatã bunãvointa lui de a reabilita “misterioasa” istorie a uitatului Imperiu Bizantin, din nefericire nici mãcar Lord John Julius, de la Universitatea din Oxford, n-a avut acces la texte Bizantine, pentru simplul motiv cã nu stie greaca, nici veche nici nouã.

n final, se pune ntrebarea de ce nouã milenii, atestate arheologic, de civilizatie nentreruptã pe teritoriul Romniei sunt ignorate nu numai n Europa de Vest dar si n Romnia ? Cu ce se ocupã istoricii romni ? Si reprezentantii Romniei peste hotare? Cine promoveazã cultura milenarã a Romniei ? Dacã dentistii, si nu profesorii de romnã, vor sã facã scoli n romnã la Geneva, sã nu ne mirãm dacã profesorii vor deschide n curnd cabinete dentare n acelasi oras.*

n 1996, cnd am fost la Bucuresti pentru a face cercetãri n mitologia tracicã la Academia Romnã, spre uimirea mea, mi s-a pus ntrebarea de ce mã intereseazã tracii si dacii, cnd acesta era subiectul de predilectie a lui Ceausescu**, fapt pentru care subiectul trebuie acum total ignorat. La rndul meu, mã ntreb ce conteazã 50 de ani de comunism n comparatie cu cele 9 milenii de istorie romneascã ?

Prof. dr. Maria-Luminita Roll, Universitatea din Edinburgh, Academic Consultant in European Mytholgy

 

sursa: adevaruldespredaci.ro

,
S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *