24 ianuarie – ziua “Micii” Uniri: Rolul Armatei în Unirea Principatelor

Armata a avut un rol foarte important în procesul de realizare a unirii celor două principate, ea fiind o forță unionistă. Mai întâi, domnul Alexandru Ioan Cuza provenea din rândurile sale. Reîntors în țară, după studiile de la Paris, Cuza, ca mulți alți tineri de vârsta sa, s-a înrolat, la 15 septembrie 1837, în armată, cu gradul de cadet (aspirant de ofițer). A rămas în cadrele ei până la 8 februarie 1840, când și-a dat demisia, din motive pe care nu le cunoaștem.

Rolul Armatei în Unirea Principatelor armata 2 Al. I. Cuza a participat la Revoluția din 1848 din Moldova, după care a trăit câțiva ani în exil. Revenit în țară a ocupat diverse funcții și s-a angajat într-o febrilă activitate unionistă. La 16 martie 1857 a fost reintegrat în oștire cu gradul de sublocotenent avansând rapid, până la gradul de maior. La 20 august 1858 a fost avansat colonel, în arma cavaleriei („colonel de lăncieri”) și numit, la 12 septembrie 1858, ajutor al hatmanului „miliției pământene” din Moldova.

Căimăcămia de trei care a condus Moldova după intrarea în vigoare aConvenției de la Paris (1858) l-a însărcinat pe Al..I.Cuza, la 23 octombrie 1858, cu „îndeplinirea tuturor îndatorilor” postului de hatman al oștirii. Practic, în momentul alegerii sale ca domn al Moldovei (5/17 ianuarie 1859), Cuza era comandantul întregii armate moldovenești. În timpul confruntărilor politice dinMoldova (în special) și din Muntenia care au precedat dubla alegere, corpul ofițeresc, deși redus numeric, s-a plasat pe poziții unioniste. Acest fapt a avut o importanță deosebită, întrucât forțele consevatoare, în frunte cu caimacamul de laIași, Nicolae Vogorâde, nu a putut utiliza armata pentru a-și atinge scopurile sale.

Mai mult, în perioada 22-24 ianuarie 1859, când Bucureștiul s-a aflat sub o adevărată revoluție, partida națională mobilizând masele pentru a-l impune peA.I.Cuza domn și la sud de Carpați, armata a adoptat aceeași atitudine favorabilă idealului unirii.

Fruntașii unioniști, înainte de a avansa  în Adunarea electivă munteană candidatura lui Cuza, l-au consulat pe generalul Barbu Vlădoianu, comandantul armatei. Răspunsul a fost prompt – oștirea îl susținea pe colonelul Al.I.Cuza ca domn și la sud de Carpați. Mulți cercetători apreciază că o atare decizie a avut o importanță aparte în realizarea dublei alegeri, Adunarea votând în unanimitate rezoluția propusă de tabăra liberală.

Entuziasmul în București, unde se strânseseră pe Dealul Mitropoliei, circa 30.000 de locuitori, un ziar  din epocă dădea cifra de 50. 000 de persoane,  dar și în întreaga țară, a fost imens. Această bucurie a fost împărtășită și de militarii de toate gradele. Maiorul Buzdugan din Roman, de exemplu, felicitându-l pe Cuza, arăta că el a fost ales pentru „patriotismul, curajul, spiritul de dreptate și de nepărtinire”.

În timpul celor șapte ani de domnie, Al.I Cuza a făcut mult pentru armată, pe care a unificat-o și a înzestrat-o în limita posibilităților vremii. El are meritul de fi  transformat vechea „miliție” într-o armată națională. De asemenea, a introdus modelul occidental, respectiv francez, în organizarea militară a noului stat. În timpul domniei sale a funcționat o misiune militară franceză, condusă de frații Lamy, iar cursul imprimat  a fost hotărâtor pentru fizionomia armatei române. Acest model occidental, cu variantele sale, francez (îndeosebi), dar și cel german, a funcționat până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Rolul Armatei în Unirea Principatelor armata 2 În cadrul măsurilor de unificare a celor două armate într-un singur organism militar, se remarcă schimbul de regimente dintre Iași și București. Regimentul de muschetari, comandat de colonelul I.Duca, a fost deplasat în Muntenia, iar Regimentul 3 linie (comandant-colonelul Culoglu) a venit la Iași. Un mare rol în procesul de unificare l-a avut tabăra de la Florești (Prahova), unde au fost dislocate unități din Moldova și Muntenia.

Pentru a înlesni omogenizarea unităților militare din cele două țări, o comisie mixtă a discutat și noile uniforme, fiind preluate în cea mai mare parte modelul francez în locul celui rusesc, predominant până atunci. Pe aceeași linie, la 14/26 iulie 1860, generalul Ioan Emanoil Florescu a fost numit  ministru de război în cabinetul de la Iași, el având deja aceiași funcție în guvernul de la București. În iulie 1861, cele două școli militare, de la Iași și București, s-au contopit formând o singură instituție de învățământ cu sediul la București. Ca un corolar al măsurilor de unificare, la 1/13 septembrie 1862, li s-au distribuit unităților armatei steaguri noi, tricolore (roșu, galben și albastru) cu deviza Honor et patria.

Cvasitotalitatea instituțiilor militare centrale s-au concentrat la București, devenit, după 24 ianuarie 1862, capitala statului român, dar Iașiul a continuat să aibă un rol destul de important. În anul 1863, teritoriul țării a fost împărțit în trei comandamente teritoriale- unul cu sediul la București, pentru trupele situate în Muntenia, altul la Craiova pentru forțele dizlocate în Oltenia, iar cel de-al treilea la Iași pentru unitățile din toată Moldova. Fiecare dintre cele  trei comandamente subordonau trupele din toate armele, comandanții de garnizoane, ofițerii fără trupă precum și cei în neactivitate.

Se poate spune că făurirea statului român modern, în 1859, a fost posibilă datorită unui complex de factori dintre care reținem situația internațională favorabilă; activitatea laborioasă, inteligentă a unei suite de lideri provenită din rândurile pașoptiștilor pentru materializarea unui proiect național, cel al unirii, al formării statului; patriotismul locuitorilor de la est și sud de Carpați și nu în ultimul rândatitudinea armatei, care a înțeles și a sprijinit doleanțele naționale. De altfel, principalul mesaj transmis de generația “Unirii celei Mici”, după expresia atât de plastică a lui B. P. Hașdeu, nouă celor de astăzi, constă tocmai în solidaritatea tuturor românilor în jurul unui proiect de anvergură națională.

sursa: ziuaveche.ro

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *