Un text dificil, care m chinuie precum chinuie (probabil) nașterea, femeia lehuz. Dar pe care trebuie s l “scot”, cci nu l mai pot ține, așa cum nu poți ține rul s curg la vale (așa era cnd l-am nceput, nainte de anul nou). Veșnicul catharsis, scriitura purificatoare, care m obiectiveaz și elibereaz totodat de frmntrile și cutrile subterane ale creaturii din subsolul meu. Am avut cam 6 luni de suferinț… cumplit – cu mici și nesemnificative intermitențe, ca un bec ce plpie, pe cale s se sting. Nu mai auzeam muzica, ritmul, devenisem afon. mi pierdusem bucuria, plcerea contactului cu muzica de tango. Sursa mea de redescoperire, de bucurie, de rennoire. Cum s-a petrecut asta, nu pot spune, cci nu știu. Nu pot da vina pe goana prin lume, pe munc, pe lipsa de timp. Un fenomen aproape mistic. Precum Sfntul care a simțit ani la rnd, prezența Divinitții, iar apoi, dintro dat, a pierdut acel ceva care i ddea sens cutrii.

Pentru mine, balul de anul acesta a fost un fiasco aproape total. Parc eram martorul unui spectacol ce nu se mai termina. Sentimentul de ne-implicare pe care l-am trit mi-a dat un gust amar, de falsificare, de mimare a bucuriei, și plcerii de a dansa tango. Știam oamenii, mental nțelegam c unii dintre ei chiar se bucur, simt și triesc ceea ce danseaz, dar nstrinarea din mine i bnuia pe toți de falsitate, de butaforia și imitarea unor vremuri și locuri aparținnd unui alt spațiu cultural. Cuvinte dure, cuvinte ngrozitoare, ce strivesc brutal corola de minuni al lumii. Pn unde poți merge cu sinceritatea ?

Cu mici sincope de grație, reușesc s mai dansez tango doar la cursuri, atunci cnd – prea atent s exersez corect ceea ce ni se pred, cunosc scurte momente de detașare. Probabil c nu aș fi publicat acest material neterminat, dac nu m-ar fi provocat un anume prieten, cu un comentariu belicos.

Sunt prea obosit și surmenat ca s mai am remușcri pentru chiulul de la cursul de azi. Lunea este ntotdeauna o zi grea, iar cea de azi, n mod special. Fr a rmne undeva n urm, n trecutul meu, tangoul – muzic și dans, trebuie s și aștepte rndul ntr-o existenț mult prea aglomerat și suficient de complicat.

Cu gndul la o excursie la Paris, spun cu nduf: Je ne pas rien; pas de tango...

Mihai Rapcea

CategoryUncategorized
Tags
Write a comment:

*

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Shares