Uniunea scriitorilor din Moldova l-a propus pe anticomunistul Paul Goma pentru Premiul Nobel pentru literatură

Scriitorul român, născut în Basarabia, Paul Goma, a fost propus la Premiul Nobel pentru literatură de către Consiliul Uniunii Scriitorilor din Moldova.

Paul Goma, propus la Premiul Nobel pentru literatură cultura

Paul Goma, propus la Premiul Nobel pentru literatură

Anunțul a fost făcut de Arcadie Suceveanu, președintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, care a ținut să accentueze căPaul Goma este un scriitorimportant, cu un nume cunoscut, transmite site-ul televiziunii de stat din cel de-al doilea stat românesc, trm.md. “Paul Goma este un Soljenițân al României, numit astfel de Eugene Ionesco, scriitor de limbă franceză originar din România. Goma a făcut disidență adevărată în regimul comunist din România, iar, ulterior, a emigrat la Paris”, accentuează președintele Uniunii Scriitorilor din Moldova.

Paul Goma este un scriitor emblematic pentru Basarabia, iar opera sa are în obiectiv Basarabia de ieri și de azi”, a mai specificat Arcadie Suceveanu. Suceveanu a confirmat că Paul Goma este informat despre faptul că este propus la Premiul Nobel. “Toate țările înaintează propuneri la Premiul Nobel către Acedemia Suedeză, dar de ce să nu credem că Paul Goma va fi ales?”, a spus Suceveanu.

Decizia Academiei Suedeze va fi luată în toamna anului 2013. Paul Goma (născut la 2 octombrie 1935) este originar din satul Mana, județul Orhei. Familia lui s-a refugiat în România în 1939, după încheierea Pactului Molotov-Ribbentrop, semnat de Germania nazistă și URSS.

În mai 1952, elev în clasa a zecea a liceului “Gheorghe Lazăr” din Sibiu, Goma a fost convocat la Securitate și reținut opt zile, după care a fost exmatriculat din toate școlile din țară, deoarece susținuse în școală cauza unor persoane anchetate și arestate sub acuzația de anticomunism. A reușit totuși să se înscrie la liceul “Radu Negru” din Făgăraș, pe care l-a absolvit în iunie 1953. În 1954 a susținut simultan examene de admitere la Universitatea din București, la filologie română, și la Institutul de literatură și critică literară “Mihai Eminescu”. A reușit la amândouă, dar a ales institutul. Din toamna anului 1955, a avut dispute la seminarii și cursuri cu profesorii Radu Florian, Tamara Gane, Mihai Gafița, Toma George Maiorescu, Mihail Novicov, urmând ca în iunie 1956 să fie “judecat” de rectoratul universității. A apărut pentru prima dată “cazul Goma”. După înfrângerea revoluției maghiare din 1956 de către trupele sovietice, în luna noiembrie a aceluiași an, Paul Gomași-a predat în semn de protest carnetul de membru UTM.

A fost arestat în noiembrie 1956, acuzat de “tentativă de organizare de manifestație ostilă”. În martie 1957, el a fost condamnat la doi ani de închisoare corecțională, pe care i-a executat la închisorile Jilava și Gherla. Ulterior, a fost trimis cu domiciliu forțat în Bărăgan, la Lătești, azi Bordușani, din județul Ialomița, unde a rămas până în 1964.

În martie 1977, a reușit să publice în revista România literară un scurt articol, “Pământ de flori”, în care se referă la urmările dezastruosului cutremur de pământ de la 4 martie 1977.

În 1977, Goma a reușit să trimită la postul Radio Europa Liberă o scrisoare deschisă în care cerea guvernului României respectarea drepturilor omului în țară. Scrisoarea a fost difuzată de postul de radio. În consecință, a fost permanent urmărit, apoi arestat și bătut de Securitate. Însă, fiind bine cunoscut în Occident și repertoriat de organizația neguvernamentală împotriva încălcării drepturilor omului Amnesty International, Goma nu mai putea fi judecat și condamnat fără a stârni proteste în străinătate.

La 20 noiembrie 1977, Goma, împreună cu soția și copilul, au fost decăzuți din calitatea de cetățeni români și expulzați în Franța. Ajunși la Paris, au cerut azil politic. Aici Goma și-a continuat lupta împotriva regimului comunist de la București și a lui Nicolae Ceaușescu. A sprijinit înființarea, în 1979, a Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR), comparabil cu sindicatul polonez liber Solidarno¶æ. Ca reacție la activitatea sa anticomunistă, a fost ținta unui atac cu colet-capcană și a unei tentative de asasinat puse la cale de regimul de la București.

Printre cărțile lui Goma se numără “Jurnal de apocrif” (1999), “Garda inversă” (1997) și “Basarabia” (2002).

În 2002, Paul Goma a publicat eseul Săptămîna roșie 28 iunie-3 iulie sau Basarabia și Evreii, în care descrie ”atrocități comise de populația neromână (în special, evrei) în timpul retragerii trupelor și administrației române din Basarabiași Bucovina, de după ultimatumurile sovietice din iunie 1940.

Paul Goma a făcut parte pentru opt zile din Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, din care a fost îndepărtat din considerentele de mai sus de către șeful comisiei, Vladimir Tismăneanu.

sursa: ziuaveche.ro

comentariu rapcea.ro: dacă s-a luat de crimele comuniștilor evrei, e clar că nu va lua nici un premiu. Precedente românești există. Amintim doar de Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei, căruia i-a fost luat pe nedrept premiul Nobel pentru revoluționara sa descoperire, de către doi… canadieni ! doar pe motiv că a scris “revoltătoarea” lucrare “Spitalul, Coranul, Talmudul, Kahalul și Francmasoneria“, unde prezintă pe larg concepțiile criminale ale jidanilor față de creștini și faptele lor.

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *