Porumbelul Creștinătății – atacat de Pescărușul Dușmanului lui Hristos

Pe 25 ianuarie, de ziua internațională a comemorării victimelor holocaustului, Papa Benedict XVI a simțit și el nevoia – împins din urmă de trendul planetar al vaietelor jidănești – să se lanseze și el într-un mesaj lacrimogen de culpabilizare a creștinilor de pe întregul mapamond – pentru suferințele hiperbolizate ale evreilor uciși în cel de-al Doilea Război Mondial.

Nu insist asupra discursului “correct politic” al Papei, traducerea acestuia o puteți citi subtitrată în acest video:

 

Ceea ce s-a petrecut însă după acest discurs, merită comentat, căci mesajul Proniei Cerești – a fost la vedere, pentru toți cei care “au avut ochi să vadă” și înțelepciune să înțeleagă.

 Ce s-a petrecut în fapt: după discurs, Papa a lansat de la fereastră mai mulți porumbei, ca simbol al păcii. Ultimul dintre porumbei a fost atacat de către un pescăruș, și a scăpat cu viață doar pentru că s-a refugiat printre pilonii de la baza clădirii pontificale.

Cei pentru care viața este supusă hazardului, nefiind decât un șir de întâmplări neprevăzute și fără nici o legătură unele cu altele, vor spune că totul a fost o întâmplare amuzantă, comică chiar – mai puțin veselă însă pentru bietul porumbel, și cu asta se vor ridica (după ce s-au împiedicat de Adevăr) și vor merge netulburați, mai departe.

Pentru Credincios însă, care vede în manifestarea fenomenală a vieții și a universului, pretutindeni și clipă de clipă, manifestarea Voinței Atotputernice a lui Dumnezeu – evenimentul respectiv nu este întâmplător, ci este în conformitate cu cuvintele profetice ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos (căci Iisus a spus: Matei 10:29-31: Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuși nici una dintre ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. )

 Tâlcuind semnificația evenimentului (eliberarea porumbelului fiind considerată drept “simbolică” chiar de către Papă !!!), putem spune că această comemorare internațională anuală a Holocaustului evreiesc are rolul și scopul unei culpabilizări colective a creștinilor și a creștinătății. Ea trebuie să ne inoculeze insidios, sentimentul de vinovăție pentru suferințele evreilor – chiar fără legătură cu tristele evenimente istorice (căci în cel de-al doilea război mondial au suferit și alte popoare, nu doar evreii).

 Cu alte cuvinte, scopul comemorărilor Holocaustului este acela de a ne “încăleca” psihologic pe noi, creștinii – fapt ce nu constituie decât un prilej de inversare a paradigmei imagologice a “poporului ales” care – așa cum l-a arătat și numele (vezi capitolul biblic Lupta lui Iacov cu Îngerul) este “cel care luptă împotriva lui Dumnezeu” – tâlcuirea cuvântului Israel (Facerea 32: 24-28).

 Din punct de vedere istoric, evreii poartă vinovăția colectivă a vărsării sângelui Sfânt al Mântuitorului Iisus Hristos (căi tot poporul iudeu a răspuns si a zis: “Sangele Lui asupra noastra si asupra copiilor nostri!” Atunci le-a eliberat pe Varava, iar pe Iisus L-a biciuit si L-a dat sa fie rastignit (Mt. 27, 17-26).) însă recent, ei au reușit să răstoarne această percepție, incriminând creștinătatea și culpabilizând-o – pentru a-și face uitată în fața Istoriei propria vinovăție – care nu se limitează la crucificarea Mântuitorului – ci a continuat de-a lungul istoriei cu multe alte agresiuni (dovezi ale urii istorice evreiești la adresa creștinismului și a creștinilor) dintre care le enumăr pe cele mai recente: paternitatea comunismului și susținerea mascată a islamizării Europei – ca factor de distrugere al civilizației creștine.

 Din această perspectivă, se cuvine să analizăm mesajul Papal prilejuit de văicărelile holocaustologilor, ca pe un mesaj direct anti-creștin, ce vine să culpabilizeze întreaga creștinătate – îngenunchind-o în fața poporului lui Israel.

 Această agresiune la adresa creștinătății – vizibilă pentru cei atenți – a fost revelată tuturor prin scena agresării porumbelului creștinătății de către pescăruș.

 De ce un pescăruș, ne putem întreba ? Nu mai există ulii, acvile și alte răpitoare la Roma ? Pronia Cerească a vrut astfel să dezvăluie oamenilor că nu oricine, ci pescărușul este cel ce atacă porumbelul, simbolul modern al păcii. Atacul pescărușului asupra unui porumbel poate părea ciudat pentru unii. Pescărușul este o pasăre acvatică, ce se hrănește îndeosebi cu pește. Însă, nu trebuie uitat că peștele a fost simbolul hristic folosit de primii creștini, ulterior locul său fiind luat de porumbel, ca simbol al Duhului Sfânt (vezi scena Botezului Domnului), dar și al nevinovăției, purității și păcii. Faptul că pescărușul ce era dușmanul neâmpăcat al peștelui (simbolul lui Hristos) atacă astăzi porumbelul – dezvăluie o cutremurătoare continuitate a urii neâmpăcate pe care jidănimea satanică o are la adresa creștinilor, urmărind distrugerea acestora.

 Trebuie spus totuși că porumbelul a scăpat de atacul furibund al pescărușului, “pentru că s-a refugiat printre pilonii de la baza clădirii pontificale”. Acesta este un alt mesaj al Divinității, și anume nu există scăpare pentru creștini IAR MESAJUL ESTE ADRESAT ÎN SPECIAL CATOLICILOR ! – în fața atacurilor și răutăților diavolești – decât prin întoarcerea la temelia Bisericii lui Hristos – care nu este și nu poate fi decât Ortodoxia.

Mihai Rapcea

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *