Ioan Ianolide despre IUDAIZAREA LUMII

IUDAIZAREA LUMII

Ioan Ianolide

Poziția pe care mă situez este pur creștină. Adevărul trebuie mărturisit spre mântuire; acum o facem cu dragoste, dar va veni ziua pedepsei.

Nu mă consider antisemit, ci iubesc poporul evreu, așa cum îl iubește Dumnezeu însuși. Doresc cu ardoare mântuirea poporului evreu.

*

Să fim perfect conștienți de puterea la care au ajuns evreii la sfârșitul acestui secol, încât procesul de iudaizare al lumii se produce astăzi atât prin comunism cât și prin capitalism.

Am zis „iudaizare” și nu „mozaizare” a lumii întrucât mozaismul este parte integrantă a spiritualității creștine și este străin iudaismului de azi, iudaism ce-și are originea în păcat și neascultare, în crima lui Cain, în vițelul de aur, în ucigașii prorocilor, în Iuda vânzătorul, în cărturarii și fariseii fățarnici, în crima lui Caiafa. E o ieșire a evreilor din harul dumnezeiesc, care s-a agravat în ultimele două milenii prin lupta împotriva Duhului Sfânt, încât iudaismul despre care vorbim și cu care suntem confruntați se caracterizează prin: satanism, minciună, ură, tiranie, materialism, ateism, senzualism, rasism, patima dominației mondiale.

Iudaismul a închis lumea în materie, în teluric, în efemer, în relativ, în trup, căci a golit-o de frumusețile, bogățiile și puterile spiritualității mozaic-creștine. Evreii lucrează cu un duh rău, căci nu acceptat ispita pe care a respins-o Hristos, și tocmai de aceea îl și urăsc, fiindcă ei nu pot pricepe modalitatea dragostei, a libertații, a adevărului date prin Duhul Sfânt, ci ei vor puterea pentru putere, materia pentru materie, viața pentru dominația lor.

Cu mijloace economice, politice și raționale au ajuns să domine lumea, căci ei dețin cheia economiei mondiale, cheia mijloacelor de informare a maselor pe glob, cheia revoluției comuniste, cheia democrațiilor occidentale, centrele tehnicii moderne, o bună parte din învățământul de pe mapamond, punctele nevralgice ale culturii și artei, ordinea în francmasonerie, spiritul în socialismul internaționalist, o înrâurire a sindicalismului, o „colorare” a umanismului și progresismului, o bună presa in neoprotestantism și destulă influență în Biserici. Toate acestea pot fi demonstrate pe bază de documente. Toate acestea dovedesc destinul excepțional pe care-l are poporul evreu.

Pierzându-și dreptul de moștenitor, pierzând legământul lui Avraam, pierzând harul dumnezeiesc, el se situează pe poziție antihristică, antiumană și satanică, poziție de pe care continua a juca un rol negativ în istorie și în procesul desăvârșirii lumii.Cutezanța lor este aproape de nebunie, căci se joacă cu satana, se luptă cu Dumnezeu, se războiesc cu toți oamenii și sunt dușmanii învederați ai lui Hristos. Energiile pe care le declanșează ei în istorie sunt atât de considerabile, încât nu pot fi explicate decât ca provenind dintr-o sursă supraumană.

Pe de o parte ei sunt fermentul revoluțiilor care bântuie lumea modernă, iar pe de altă parte sunt cei mai tenace și încăpațânați tradiționaliști: pentru ei tradiționaliști, iar pentru lume revoluționari.

Inteligența lor impresionează și strălucește, încât a generat marxismul și relativismul – dar toate sunt închistate în neant. Dumnezeul lor este Dumnezeul speculei, al speculei mentale ori politice. Gândirea lor răstălmăcește totul, căci ei văd multiplele fațete ale aceleiași probleme și au ușurința de a o folosi pe aceea care le este folositoare. De aceea ei nu exprimă niciodată adevarul, căci nu au acces la esențe ci numai la forme, nu merg la Duhul unic și sfânt, ci numai la înfățișările materiei, evenimentelor, ideilor și oamenilor, într-o dezordine anarhică pe care însă o folosesc în favoarea unicului zeu în care cred: ei înșiși.

Există până și o manieră a corectitudinii în afaceri, pe care însă o folosesc numai în măsura în care îi slujește pe ei, ca drept dovada că părăsesc societățile în declin și se oploșesc în societățile în ascendență.

Evreii de azi se închină lor înșiși ori materiei, deși în fond ei se închină lui satana, căci numai satana poate perverti atât de profund o lume. Solidaritatea dintre ei este forța victoriilor lor naționale. Ura împotriva dușmanilor lor e neîmpăcată, când subtilă, când sângeroasă, fiind ea însăși o modalitate de solidaritate între ei. Ei formează un imperiu unitar în lumea diversă și manevrează după scopurile lor. Ei vor fi întotdeauna cu cei învingători, dar vor salva pe toți evreii, indiferent de răspunderile pe care și le-au asumat.

Azi numai evreii pot impune punctul lor de vedere atât presedintelui S.U.A. cât și președintelui U.R.S.S., ca să nu mai amintim de puterile de rangul doi. Și Roosevelt, și Stalin li s-au supus. Al doilea război mondial este în mare parte opera lor. După ce au investit aproape totul în comunism, acum navighează spre capitalism.

Și-au făcut legi pentru ei, încât ei sunt tabu în lumea întreagă, le este totul permis și nimeni nu poate spune adevărul despre ei fară ca omenirea să ia foc.

Evreii sunt zeii lumii moderne. Ei se află la un pas de dominatia absolută mondială și este impresionantă forța unui popor de cinsprezece milioane de oameni.

Lumea modernă este un dezastru spiritual, moral, politic, social, militar, uman și economic, e o lume alienată, o lume descompusă, o lume ce se autonimicește fie pe cale pașnică, fie pe cale armată, e o lume-junglă, e o lume-temniță, e o lume insuportabilă de haos, nihilism și neant – pentru că este o lume fără Dumnezeu, împotriva lui Dumnezeu, fără suflet, împotriva întâietății spiritului, fără onoare, fără rușine, fără morală, o lume a minciunii, a urii, a ateismului, a materialismului, a tiraniei, a senzualismului, a rasismului, a obsesiei dominației mondiale, a nimicului, a satanei – și cu o astfel de lume nu se poate lăuda nimeni.

Dar se pare că omenirea va trece printr-o suferință cum inca n-a mai fost, necesară purificării ei, și în urma căreia se va asterne în lume o nouă spiritualitate creștină și o nouă comunitate creștină, cu mult mai aproape de Impărăția lui Dumnezeu.

„Părinții” Americii au introdus în Constituția americana o interdicție pentru guvernul american de a avea presă proprie, in acest mod fiind obligat să respecte libertatea de cuvânt a creștinilor americani.

S-a petrecut însă un fenomen neprevăzut: presa și toata mass-media (din America și din Europa) au încăput pe mâinile unui guvern la fel de tiranic ca acele guverne de care se temeau „părinții” Americii. Un mic grup de oameni s-au constituit într-o forță organizată, cu propria ei lege, cu propria ei credinta, cu propriul ei ideal și au pus mâna pe presa, economia și politica Statelor Unite.

Având în mână aceste mijloace din interior și altele asemenea pe plan mondial, acest grup minoritar poate impune opiniile sale guvernului legal din S.U.A., și deci poporului american, Această minoritate poate pune în mișcare puterea financiară din S.U.A., din Europa și din alte țări, poate angaja forțe politice din S.U.A., din Europa și din alte țări, poate răspândi ideile ce-i convin în S.U.A., în Europa și în alte țări.

Această activitate internațională este guvernată de un centru, dar dincolo de el există o conștiință politică universală a acestei minorități care, indiferent de meridianul pe care acționează, urmărește același scop. Politica acestei minorități este bolșevizarea lumii, justificată în toate felurile, cu toate subtilitățile, cu toate mijloacele, de la Roosevelt până la Kissinger[1]. Strădania lor este să-i convingă pe americani de această politică.

Mascați sub forme diverse de democrație, liberalism, umanism, progresism, afacerism,economism, consumatorism, relativism, academism, modernism, avangardism, realism, pacifism, materialism ori ateism, ei de fapt își maschează propria lor identitate și luptă să dizolve cultura și societatea bazată pe principiile și spiritualitatea creștină. Nimeni nu a reușit să călăuzească mai nefast poporul american.

Există în America o populație imensă anglo-saxonă, și totuși americanii au făcut război contra Angliei; există în America o populație de origine germanică, și totuși au făcut două războaie împotriva Germaniei; există, de asemeni, în America greci bogați ori scoțieni dârzi, dar ei nu împing politica Americii în scopuri naționale, chiar atunci când își susțin națiile lor de origine, căci ei sunt americani. Or, minoritatea de care vorbim nu vrea să fie americană, nu se supune spiritualității americane și orientează politica americană în scopuri pur naționale, căci nu se poate explica altfel eșecul politicii americane în Orientul Mijlociu și în Ierusalim.

Forțele evreiești din lumea întreagă fac politica șovină a lui Begin[2]. America și Europa, ca de altfel lumea întreagă, inclusiv Uniunea Sovietică, urmăresc o pace echitabilă în Orient, dar evreii înfruntă lumea întreagă – și n-o înfruntă cele trei milioane de evrei din Palestina, ci cele cinsprezece milioane de evrei din diaspora. Știu că sunt și evrei care nu sunt de acord cu Begin, dar poporul evreu e judecat după guvernanții care-l reprezintă, bine stiindu-se că orice popor își are guvernanții pe care îi merită.

Evreii au ajuns la o putere mondială considerabilă, dar și pe marginea unui dezastru cum încă n-au cunoscut. Procesul de iudaizare a omenirii a dus la cea mai adâncă criză spirituală și evreii nu pot împiedica revirimentul creștin, cu toate că fac eforturi disperate să i se opună.

Deși sunt beți de putere și sunt aproape de imperiul mondial, le atragem atenția să se trezească, să renunțe la ideea că sunt aleșii lui Dunnezeu să stăpânească lumea, să recunoască pierderea harului dumnezeiesc prin uciderea lui Hristos, să se supună adevărului și să intre în comunitatea de dragoste a lumii. De nu o fac, pe viitor să nu acuze pe nimeni de suferințele ce se vor abate peste ei. „Pieirea ta prin tine, Israele!“.

Numai Hristos poate fi mântuire lumii întregi și lor.

[1] Henry Kissinger – secretar de stat al Administrației Americane în timpul lui Richard Nixon și Gerald Ford (1973-1977), unul dintre oamenii politici cu rol-cheie în conflictul din Vietnam. (N. ed.)[2] Menahem Begin (1913-1992) – om politic israelian, membru al Partidului Likud, prim-ministru al Israelului între anii 1977-1983, susținător al politicii de inarmare împotriva palestinienilor. (N. ed.)

(Ioan Ianolide – Intoarcerea la Hristos)

sursa : bucovinaprofunda

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *