Vizită (în variantă… actualizată)

Înghesuiți în dubă, jandarmii cu cagule așteptau încordați semnalul sergentului, pentru a trece la acțiune. Stropi de sudoare li se prelingeau pe gât în atmosfera înabușitoare din spațiul prea strâmt pentru atâția oameni. Vreo doi își dregeau emoționați glasul, ca niște primadone înainte de concert, în așteptarea lansării urletului de luptă care deja îi consacrase: DESCHIDEȚI !!! CULCAT  !!! POLIȚIA !!!

În sfârșit, ultimele minute de așteptare trecură și odată cu secundarul ce atingea ora 6 a dimineții, ușile dubei zburară în lături iar cohorta de bărbați mascați țâșni spre poarta imobilului vizat: locuința lui Nuțu Cămătaru. Doi dintre mascați purtau berbecele greu, cu care aveau să spargă porțile luxoase ale domeniului regelui neâncoronat al cămătarilor. Ceilalți erau înarmați până în dinți cu puști mitralieră, pistoale la șold și cătușe, pentru imobilizare. Cu toții purtau veste antiglonț, unii chiar și căști din oțel. La instructajul la care fuseseră chemați cu noaptea în cap li  se dezvăluise în mare secret numele și locația subiectului percheziției, după ce în prealabil lăsaseră la vestiare telefoanele mobile. Șefii nu voiau să riște deconspirarea întregii acțiuni, din pricina vreunui telefon “anonim” de avertizare, cum se mai întâmplase în trecut. Percheziția din această dimineață fusese apreciată de către șefi ca fiind “cu grad de risc sporit”, fiind cunoscut faptul că persoana ce urma să fie “vizitată” deținea un arsenal bogat și era bine păzită – atât de bodyguarzi înarmați cât și de animale sălbatice – urși și lei – ce nu erau obișnuite cu intrușii.

În urma zidului de matahale ce tropăiau grăbite spre poarta reședinței cămătarului, un tinerel îmbrăcat la costum să străduia să țină pasul cu trupa. Era procurorul însărcinat să bage sub nasul locatarilor imobilizați cu fața pe covor – mandatul de percheziție.

Mascații luară cu asalt poarta grea, metalică a reședinței. În vreme ce doi dintre mascați escaladau gardul, alți doi bubuiau cu berbecele în poartă, cu lovituri  ce scoaseră în stradă curioșii din casele învecinate. “I-au călcat mascații pe cămătari !!!” murmură o voce – și vestea se întinse cu repeziciune în mahala.

Un balaoacheș din vecini scoase un telefon din buzunar, și apelând un interlocutor somnoros, îl apostrofă: “Scoală bă, că îl ciugulesc ăștia pe Nuțu !”.

 *

*          *

 Nuțu se întinse somnoros în patul cu baldachin, deranjat de gălăgia din curte. Baloo, ursul crescut de el de mic, se agita în cușcă. Și leii se foiau neliniștiți. Un fior de presimțire îl străbătu, ca o boare de aer rece. Sări din pat, și în acel moment se dezlănțui iadul. Porțile bubuiră și se deschiseră. Apoi auzi o nouă bubuitură și poarta cea mică, din spatele vilei căzu și ea. Auzi tropăituri grăbite, și de la fereastră zări în pâcla cenușie a dimineții umbre mari, ce străbăteau curtea. Alte umbre zoreau dinspre spatele casei, unde erau cuștile cu animale.

*

*          *

Sergentul pătrunse primul, urmat îndeaproape de oamenii săi. Poarta cedase ușor, ajutată din interior și de unul dintre oamenii ce sărise gardul. Se apropiau în grup compact, de vila din capătul aleii pietruite, răsuflând ușurați 

de lipsa oricărei piedici serioase. Se pregătiseră să întâlnească oameni înarmați sau animale libere, gata de atac, însă nici unul dintre aceste scenarii nu se confirmase. Până acum. Deodată, de după colțul clădirii apărură câteva siluete. Masivi, bine făcuți, și ce este mai grav, bine înarmați, ca și ei. Tensiunea urcă brusc, iar urlătorul de serviciu din echipă își făcu prompt datoria: POLIȚIA !!! CULCAT !!! Totul se desfășură cu iuțeala fulgerului. Urlete și somații din ambele direcții, încercări reciproce de imobilizare și intimidare dădură curții pentru câteva secunde, aspectul unui câmp de bătălie. Unul dintre mascați trase chiar un foc de avertisment, în aer, iar spectatorii din stradă exclamară admirativ: “Are coaie Nuțu !!! Nu se lasă el așa ușor…

 *

*          *

 Șocat, unul dintre mascații rămași de pază, lângă dubă, privea siderat la bătălia din curte. Un apel pe stație îl scoase din amorțeală: cineva solicita întăriri în zonă, chiar la adresa lor. Și nu era din echipa lui. Ca un fulger, înțelegerea situației îi lumină figura. Dădu buzna în curte, cu mâinile ridicate, urlând: “Stai șefu, că sunt tot de-ai noștri !

*

*          *

 Bărbații încleștați în luptă se ridicară de pe jos, înjurând, în vreme ce Nuțu îi privea siderat, în bustu gol, de la balcon. “Cu pula mea faceți voi aici !?” -se răsti la sergent un malac – evident, șeful grupului. “Vorbește bă frumos, că-ți rup o mână și te bat cu ea, auzi ?!”  se răsti înapoi, sergentul. “Voi să spuneți ce dreaq căutați aici la ora asta ?” se răsti sergentul.

Din spate, apăru temător și procurorul, cu mandatul de percheziție în mână. “Noi avem o percheziție de făcut”. “Păi, și noi, tot cu percheziție” răsări din celălalt grup un ochelarist slăbuț.

Cei doi procurori (căci despre ei era vorba) se priviră preț de o clipă suspicioși, apoi făcură schimb de hârtii, chinuindu-se să citească în lumina palidă a crăpatului de ziuă, conținutul mandatului celuilalt.

De la balcon, Nuțu tuși încurcat și zise: “Bă băieți, nu vreți să intrați în casă, să citiți la lumină !?” Parcă treziți din reverie, mascații din curte se buluciră spre ușa vilei, în timp ce Nuțu protesta în zadar de la etaj: “Nu spargeți ușa bă, că e deschisă !

*

*          *

 Transpirați și ușor confuzi, mascați și procurori pătrunseră în casă, în timp ce Nuțu cobora scările. “Alina, pune fă de-o cafea pentru oamenii ăștia” – urlă Nuțu comanda la slujnica ce asista blocată la puhoiul de oameni din hol. “Culcat, poliția” – încercă cu voce neconvingătoare unul din mascați, la care Nuțu dădu din mână a lehamite, apropiindu-se de cei doi procurori și luându-le din mână hârtiile: “Bănuiesc că astea e pentru mine”.

Citi cu atenție conținutul, silabisind ușor, încruntat. “Deci voi aveți mandate de la Judecătoria Sectorului 3, iar voi, ăștiălalți, de la Tribunal. Cum dreaq v-ați potrivit așa, ca ceasu rău !?

Alina, apăru cu o cafetieră și cești de cafea, pe care le rândui frumos pe masa stil Ludovic XIV din hol. Revenindu-și, cei doi șefi de mascați dădură ordine scurte, și doi câte doi, câte unul din fiecare echipă, oamenii se răspândiră în toată casa adunându-i pe toți locatarii, smulși din somn, în hol.

Procurorii începuseră să se certe, apoi, fiecare vorbi la telefon (cu șeful propriu), preț de 5 minute, purtând discuții aprinse. Reveniră la dialog, având fiecare alături pe șeful echipei, vizibil nervoși. “Deci, cum facem ?” zise ochelaristul. “Păi, facem percheziția împreună, dar separat” răspunse celălalt. “Fiecare își face procesul lui verbal, și cu asta, basta”. “Păi, și cu obiectele ce fac obiectul percheziției, cum facem !?” răspunse ochelaristul. Costumatul se scărpină gânditor în cap și întrebă “Voi ce trebuie să ridicați ?”. “Orice înscrisuri sau obiecte privind infracțiunea de cămătărie, șantaj și sechestrare de persoane” – răspunse prompt ochelaristul. “Hmm, păi… și noi la fel, dar avem în plus și trafic de ființe umane și tortură” supralicită mândru costumatul. Pleoștit, ochelaristul se retrase și sună din nou șefii. Se întoarse după două minute, hotărât: “regret, dar am ordine clare. Noi ridicăm obiectele găsite. Dacă aveți nevoie de ele, faceți o cerere la noi și se aprobă… când ne-om termina noi treaba cu ele” încheie malițios. Costumatul se roși tot, se retrase într-un colț și vorbi și el două minute la telefon, revenind hotărât: “Nu se poate ! Suntem superiori în grad, autorizația noastră e dată de tribunal, noi ridicăm obiectele găsite. Și-apoi, noi cercetăm mai multe infracțiuni.

Băi, ia nu vă mai certați” interveni și Nuțu, scărpinându-și pieptul păros. “Nu pune mâna nimeni pe nimic ! Io chem televiziunile ! Data trecută când au venit ai voștri cu percheziția, mi-au dispărut lucruri din casă” – se plânse Nuțu. Un mascat ce studia cu interes un bibelou, îl puse la loc, vizibil jenat. “După ultima percheziție, Nuțulică și-a găsit Iphone-ul la vânzare, în târgu din Vitan, cu tot cu cartela originală” se plânse iarăși Nuțu. “Ciocu mic, bă ! Suntem la percheziție, nu la povești” se răsti unul dintre șefii de mascați, dornic să închidă acest subiect sensibil.

*

*          *

 În vremea asta afară, o prezentatoare somnoroasă, ciufulită transmitea de pe trotuarul din fața casei, înconjurată de mulțimea de vecini curioși:

Asistăm în direct la acțiunea concertată a polițiștilor și procurorilor ce au descins în această dimineață la reședința lui Nuțu Cămătaru. Surse judiciare ne-au informat că acesta este cercetat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni conexe activității de cămătărie. În prezent, o echipă de procurori ridică probele ce atestă activitatea infracțională a clanului cămătarilor…

a consemnat (prin “metode specifice” umoristice ) de la fața locului, Rapcea Mihai 🙂

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *