“La data de 17 martie 1934… justitia militarã, consiliul format din generali, intre acuzati fiind si generalul Gheorghe Cantacuzino Grãnicerul, gãsind acuzatiile contra Miscãrii ct si a cãpeteniilor ei lipsite de orice fundament, prin sentinta de achitare ce a pronuntat, a risipit orice ndoialã.Este ultima instantã de judecatã care a refuzat orice influentã exterioarã si a dat sentintele de achitare pentru Miscare si cãpeteniile ei, liber si in profundã cunostintã asupra adevãrului.Sentintele se nscriu in lungul sir de sentinte de achitare, pronuntate de instantele civile pe intreg cuprinsul tãrii, ca dovadã cã probele aduse incriminau mai degrabã autoritãtile de nerespectarea legilor.” – mișcarea.net

n 17 Martie 1940, “grupul de 17”, cum se numea, depune jurmntul de lupt și primele elemente se ndreapt spre Romnia. Din lips de pașapoarte, necesare pentru trecerea frontierei germane, numai șapte legionari din grupul de 17 au putut pomi spre țar. Ceilalți, cu amrciunea n suflet, au fost siliți sa renunțe la expediție. Cei șapte legionari cari s-au azvrlit din nou n primejdie au fost urmtorii: Horia Sima, Nicolae Petrașcu, Eugen Teodorescu, Ion Boian, Petre Dumitriu, Ilie Rotea și Traian Borobaru.

Planul de acțiune conceput la Berlin nu a putut fi pus n aplicare, deoarece aproape ntreg grupul a czut n minile dușmanului, nainte de a fi ptruns n Romnia, unii n Banatul srbesc, iar alții pe frontiera romn. Revoluția legionara s-a putut toții nfptui, dar n alte condiții dect cele imaginate n momentul plecrii.

Grupul de acțiune din Berlin

Acest grup s-a constituit pe baz, de adeziuni voluntare și era format din urmtorii 17 legionari: Horia Sima, Nicolae Petrașcu, Ilie Rotea, Ilie Smultea, Octavian Roșu, Traian Borobaru, Alexandru Popovici, Eugen Teodorescu, Nicolae Șeitan, Virgil Mihilescu, Ion Boian, Ion Popa, Valeriu Vințan, Iosif Vasiu, Iosif Gvgin, Ion Tolcea, Nicolae Crcea.” – Fundația George Manu

Parintele Arsenie Boca despre Miscarea Legionara

„Am fost tinut la securitate sase saptamani. Cu parintele Arsenie discutam numai cand ne gaseam singuri. Restul timpului fie ca ascultam discutiile din camera, fie ca ma duceam cu gandul departe.Intr-o zi se intampla sa ramanem amandoi in camera. Parintele Arsenie atunci imi spune: „Daca ar fi trait Capitanul ce lucruri frumoase am fi facut noi…”. Altadata imi spune: „Sa stii ca Legiunea nu va invinge pana nu se va completa numarul de legionari in cer”. Asta ar insemna sa moara toate generatiile din 1927 pana in 2000. Ar trebui sa treaca 60-80 de ani. Ar insemna sa nu mai traiasca nici un legionar din zilele noastre.„Dumnezeu va avea grija sa ramana si samanta pe pamant[/i]”, imi raspunde parintele Arsenie. A fost ultima discutie cu parintele Arsenie. Pe mine m-au luat si m-au dus la Penitenciar. M-au bagat singur intr-o celula la etajul trei, complet izolat de ceilalti legionari.

Fragment din manuscrisul lui Mircea Puscasu, fost detinut politic, legionar
, , , ,
S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *