comentariu rapcea.ro: am decis s public un articol mai vechi primit de la dl. profesor Coja, pe tema minciunii holocaustului evreiesc din Romnia, ca un rspuns binemeritat pentru jegosul de Radu Ioanid, directorului unui institut al minciunii ce rivalizeaz cu Institutul de rescriere a Istoriei din romanul lui George Orwell, „1984”. Pe scurt, Ioanid afirm ntr-un interviu, plin de emfaz, referitor la scriitorul Paul Goma, c acesta “merita tot dispretul pentru antisemitismul primar si pentru tentativa penibila de a distorsiona tragedia evreilor romani…” n opinia scrbei de Ioanid, Paul Goma nu este dect “un antisemit notoriu si un om care a insultat sistematic memoria victimelor Holocaustului inversand victimele cu calaii“. Tot Ioanid l condamn, cu aceeași ur jidneasc cu care evreii din Ucraina și Basarabia vnau romnii, pe Paul Goma la o moarte simbolic, civic, afirmnd rspicat: “Pentru mine personal Goma e mort”. Pentru mine, și alții ca mine, care refuz splarea pe creier și rescrierea Istoriei Romnilor de politruci sovietici de genul komisarului noii corectitudini politice Radu Ioanid, Paul Goma este extrem de viu, și va rmne astfel n memoria romnilor, prin exemplul su de rezistenț anti-comunist. Comunism adus n Romnia de ctre evrei. Și pentru care nu și-au cerut nici mcar o singur dat scuze, n fața poporului romn. Și s nu se mire domnul Ioanid și coreligionarii si dac vor fi urți pretutindeni pentru minciuna pe care o impun, pentru aceast siluire a conștiințelor. Ura naște doar ur.

Holocaustul la mișto?

Holocaustul vesel?

Holocaustul la romni?

Holocaustul ca nostimad?

Holocaustul de trei parale?…

Holocaustul pris à la lgère?

Cum s-l numesc ca s se potriveasc mai bine?!

Cine nu cunoaște aceast minunat vorb? „Aici suntem la porțile Orientului, unde nimic nu este luat n serios”! Pe franțuzește, n gura celebrului Raymond Poincar: „Nous sommes ici aux portes de l’Orient, ou tout est pris à la lgère”!

Unii, cei mai mulți, vd n citatul de mai sus o evaluare lucid a defectelor neamului nostru romnesc, propriu zis un blam la adresa noastr a romnilor, un vot de nencredere dat de spiritul occidental mentalitții romnești, stilului romnesc de a tri și acționa, vecin cu neseriozitatea, inconsistența, lipsa de principialitate, nepsarea faț de rigorile legii și ale disciplinei, ale ordinii! Și cte și mai cte nu ncap sub umbrela acestui verdict: suntem un neam de oameni care lum totul à la lgère?!

Chiar și Holocaustul, evenimentul cel mai tragic din istoria lumii, cum l consider atta lume bun și bine informat, Holocaustul la care am fost obligați s lum și noi parte, noi l-am luat… l-am luat la mișto!, mi vine s zic cu aceast vorb despe care nimeni nu știe cum s-a pripșit n graiul nostru! Dar ct ne este de util!… Tot ncercm, de cteva generații s scpm de ea, dar nu reușim! Nimeni nu poate scpa de umbra sa!… Mișto-ul fiind proiecția romneasc inevitabil asupra lumii, ar putea spune cineva mai pripit s generalizeze. Prea mult n-ar greși!

Cum vine aia s iei ditamai holocaustul la mișto, s-l iei peste picior, s-l iei à la lgère?!

Am avut deseori acest sentiment, pe parcursul documentrii mele „fortuite” n materie de Holocaust petrecut n Romnia, la romni. Cci documentare se cheam s stai de vorb și cu martori oculari, participanți propriu ziși la acele evenimente și situații. Din pcate mrturiile orale, pentru care nu ai consemnarea scris, eventual sub semntur la notariat, nu prea au valoare probatorie, astfel c nu am rmas dect cu ele n suflet, n minte, toate adunndu-se sub ideea c și Holocaustul din Romnia s-a desfșurat à la roumaine, a fost pris à la lgère, n bșclie, la mișto…

Am tot cutat ecoul acestei stri de fapt n documente și nu am gsit dect dovezi indirecte, cu care nu puteam emite pretenția de a fi crezut… Iat ns c zilele faste pe care le trim, zile „speciale”, de speranț și de așteptare a bucuriei cu care retrim an de an minunea din urm cu 2012 ani, pentru mine s-au mplinit pe deplin și n modul cel mai dorit, mai așteptat: a aprut documentul! Documentul potrivit cruia mi se confirm sentimentul, ncredințarea aprioric aș zice, c romnii nu erau și nici nu au fost n stare s participe ca lumea la o treab att de serioas ca holocaustul, ca genocidul! i depșea gravitatea situației! Nu li se potrivea! Nu puteau s-o fac de-a adevratelea, ci numai de mntuial, de ochii lumii, de ochii comisarilor europeni de atunci, veniți nu de la Bruxelles, ci de la Berlin! Nicio diferenț!…

Țin unii s demonstreze cu orice preț c am participat și noi la Holocaust! Ba unii zic c aici la noi a debutat! C noi l-am inventat pe holocaust! Și dau și cifre! Cifre pe care eu oricnd le pot dovedi mincinoase sau cel puțin eronate! Și refcnd calculele care ne sunt prezentate, dar pstrnd metoda de calcul, eu oricnd pot demonstra c noi, romnii, nu am ucis (numai) 400.000 (patru sute de mii) de evrei, ci mult mai mulți, peste un milion și jumtate!… Vorbesc serios! Cine nu crede s-mi cear socoteala, explicații!

Pn atunci s prezint documentul. Este vorba de o carte, care a mplinit 13 ani de cnd a fost tiprit, și i-a mers bine pn acum, nu a vzut nimeni ct e de important! Ct pe ce s-mi scape și mie! Dar Domnul a vrut altfel și am dat de ea și am citit-o, cu oarecare nencredere, cci are un titlu care m-a fcut s o las deoparte, necitit, ani de zile: Dosarele Suferinței, aprut la Editura Bucovina viitoare, anul 1999. Iar suferințe evreiești de-alea inventate?!, mi-am zis….

Cartea are dou prți, fiecare cu autorul ei: Martori ai secolului, de Ilie Ilisei și Ocrotitorul jidanilor, scris de nsuși ocrotitorul respectiv: Ioan D. Popescu. Vom vorbi pe larg despre aceast carte ntr-o „emisune viitoare”! Deocamdat m rezum la subiect, la titlul acestor rnduri, adic la al doilea text. Și fac precizarea cea mai important: Autorului i-a fost recunoscut calitatea de cavaler al adevrului și al dreptții, al omeniei, n Israel, la Ierusalim, unde numele su este onorat și omagiat, mpreun cu copacul care a fost sdit ca semn de veșnic pomenire pentru c a fost un veritabil „drept ntre popoare”, cum se numește aceast distincție. (n parantez fie spus, bnuiesc c e vorba de o traducere infidel, ca orice traducere, cci expresia ca atare sun cam aiurea pe romnește… Cnd va fi s primesc și eu aceast distincție, mcar post mortem, probabil c o s fac o propunere de revizuire a traducerii! La nevoie, se poate face și mai devreme…)

Cu alte cuvinte, gașca de bugetivori de la Institutul de Cercetare a Holocaustului din Romnia, inclusiv colaboratorii din strintate, alde Radu Ioanid și alte pușlamale, nu mai pot strmba din nas, cu superioritate academic(!!), cum c sursa nu e demn de ncredere!

Și iat ce spune sursa, fost chestor de jandarmi la Tiraspol, pe timpul Holocaustului din Transnistria, avnd rspunderea direct pentru soarta evreilor evacuați n Transnistria și cazați n Tiraspol. Nota bene: Aceștia sunt termenii corecți: evacuați și cazați! Citez deci:

„n primvara anului 1944, odat cu precipitarea evenimentelor de pe front, am primit ordin s repatriez orfanii de ambii prinți n vrst de pn la șaisprezece ani. Cum orfanii nu aveau acte, actele se ntocmeau n baza mrturiei unor rude apropiate. Am ntocmit niște borderouri și-n dreptul fiecrui nume se adunau cte dou semnturi care atestau vrsta de pn la șaisprezece ani a orfanului care urma s fie repatriat. Și, lucru nostim (sublinierea mea – I.C.), n felul acesta aproape ntreg ghetoul a fost repatriat. Soțul atesta pentru soție și invers, tatl pentru copil, acesta pentu tat ori pentru bunic, bunicii devenind n acte… copii care mai au binișor pn la majorat.

Constituiți n convoaie, mbarcați n trenuri și nsoțiți de cte un pluton comandat de cte un subofițer destoinic, evreii s-au ntors n orașele Romniei.” (pagina 107)

Textul mai poate fi citit de cte ori vreți, este fr fisur! Adic nu poate rima nicicum cu ideea de represalii sngeroase, abuzuri inumane, bestialitate etc. Cine i cunoaște pe evrei și poate ușor imagina ct au glumit aceștia, ce mișto au fcut pe seama declarațiilor date n fața Chestorului Popescu! Ioan Popescu! Nici c se putea un nume mai potrivit pentru semnificația profund romneasc a faptelor sale: cam n aceast not s-au petrecut persecuțiile și represaliile anti-evreiești din vremea lui Antonescu. n nota de mișto n care s-a alctuit tabelul cu evreii orfani de ambii prinți pn n șaisprezece ani! Ce comedie fain s-ar putea face pe acest subiect: Lista lui Popescu! Și puse pe dou coloane: Lista lui Schindler și Lista lui Popescu! Și de comparat ce a pțit fiecare pentru criteriile aplicate n alctuirea listei!

Ideea c avem de-a face cu un caz izolat nu ține! Este clar c Ionic al nostru nu s-a temut c se va afla de stratagema sa și c o va pți! O clip nu i-a trecut prin minte c i se va cere socoteal pentru gestul su! C ncalc vreun consemn militar, scris sau nescris, sau c se va gsi cineva s-l toarne! Așadar, gestul su nu intra n contradicție cu contextul, cu atmosfera n care se tria și se supraviețuia n Transnistria!

Las pentru alt dat alte comentarii și citez mai departe, discuția cpitanului Popescu cu un evreu din alt ghetou, cel de la Berșad:

„ – Povestiți-mi mai departe!…

– Domnul cpitan Mihail reușește s ne ațțe pe unii mpotriva celorlalți, ceea ce nu-i greu n situația n care ne aflm. Este nconjurat de o clic de ticloși, toți evrei (s.n., I.C.), iar aceștia hotrsc cine și unde merge la lucru, cui i se d locuinț. Tot ei i procur cpitanului fete de treisprezece-patrusprezece ani.

Numele Mihail mi era total necunoscut. Bnuiam c este rezervist. Un ofițer activ nu s-ar fi putut preta la asemenea acte njositoare care jignesc noțiunea de om. S lovești un om nevinovat, un invalid lipsit cu totul de aprare, s-ți bați joc de un copil nseamn ceva cu totul ieșit din comun (s.n., I.C.).

Cele povestite m-au zguduit ntr-att nct, imediat, m-am prezentat la raport la generalul Iliescu. Peste cteva zile, dup o anchet serioas, cpitanul Mihai a fost arestat.” (pag. 126)

Teribil de important și aceast mrturie: Așadar și generalul Iliescu, superiorul lui Ioan D. Popescu, era tot un… drept ntre popoare! Deci cpitanul Popescu nu era un caz izolat, tovarșe Ioanid! nsuși George Alexianu, guvernatorul de temut al Transnistriei și superiorul celor doi, este prezentat de autor ca fiind din același soi de oameni-oameni!

Un caz izolat era netrebnicul de Mihail! Dar mai netrebnici dect Mihail al nostru sunt evreii noștri care au descris apoi abuzurile de la ghetoul din Berșad, svrșite de acest mizerabil, dar au omis s spun ce s-a ntmplat cu Mihail, au omis s spun despre intervenția autoritților, au omis s spun ceva despre acoliții si evrei, cu toții la un loc niște netrebnici! Iar asta rezult numai din depoziția lui Ioan Popescu. Mrturiile evreiești despre Berșad te fac s crezi c așa se petreceau lucrurile n toat Transnistria și c toți romnii erau niște persoane de teapa acestui Mihail!… Niciun evreu care s-a plns de abuzurile de la Berșad nu spune c acestea au fost curmate la intervenția energic a autoritților!… Evrei nemernici prin omisiune!

n fine, al treilea citat. Este vorba de procesul politic care i s-a intentat lui Ioan D.Popescu dup 1950. Deh, fcuse parte din jandarmeria burghezo-moșiereasc. Dup un an de detenție n condiții de exterminare, de genocid propriu-zis, ajunge și la proces. Este adus ca martor fostul director al ghetoului din Tiraspol, evreul Goltzman. Iat cteva frnturi din declarația acestuia despre șeful jamdarmilor, adic principalul regizor al infernului transnistrean:

„Venea des, n control, prin lagr. ntotdeauna discuta cu noi și ne ajuta atunci cnd avea cum s-o fac. M-a luat cu el la Guvernatorul Alexianu ca s ni se asigure hrana cu alimente pe care s le putem procura la preț oficial. Guvernatorul a aprobat.(…) Garda care ne pzea era pus, de fapt, s ne apere de cei din exterior care ar fi fost dispuși s ne fac vreun ru. (s.n. I.C.) Noi aveam bilete permanente de liber circulație prin oraș și mergeam chiar și la cinematografe. (…) A pedepsit și schimbat ntreaga gard pentru c, la un control, a gsit doi nemți n lagr. (…) A salvat de la moarte un tren cu copii orfani care veneau de la Blți pentru repatriere, iar nemții vroiau s-i extermine. Pe mulți evrei i-a ajutat s capete servicii, iar pe unul, Fux Bernard, l-a fcut director al oficiului de export.” (pag.185)

Așadar se confirm informația pe care mi-a dat-o cndva Simion Ghinea, comandant legionar și participant la rzboi n trupele de risc maxim al „sprgtorilor de cazemate”: n Transnistria, jandarmii romni i pzeau pe evrei nu ca s nu fug, nu ca s nu evadeze, ci ca s nu vin peste ei persoane „dispuse s le fac evreilor vreun ru”. Adic nemți sau ucrainieni. n mod deosebit ucrainienii i vnau pur și simplu pe evrei, localnici sau evacuați din Romnia, ca s se rzbune de rul pe care evreii comuniști l-au fcut n Ucraina. Pe seama evreilor se pune și azi moartea a zece milioane de ucrainieni, prin nfometare sistematic, n deceniul 1930.

De altfel, purtarea execrabil a evreilor din Bucovia și Basarabia n timpul celor 12 luni de ocupație sovietic – din iunie 1940 pn n iunie 1941, a fost și cauza propriu zis a evacurii lor n Transnistria. Holocaustologii specialiști n participarea romneasc la uciderea celor șase milioane de evrei trec sub tcere motivația oficial, nu ndrznesc s-o pun n discuție, s-o contrazic, s-i dovedeasc netemeinicia: „Am fost nevoit s evacuez evreii din Basarabia și Bucovina, pentru c din cauza oribilei lor purtri din timpul ocupației acestor pmnturi romnești de ctre ruși, populația era att de ndrjit mpotriva lor, nct fr aceast msur de siguranț, ar fi dat naștere la cele mai odioase pogromuri.” (Ion Antonescu, n scrisoare adresat lui H.Clejan, prietenul su evreu…)

Am fost de-a dreptul uluit s aflu din aceast carte, din primul text, al lui Ilie Ilisei, c evreii s-au purtat cu romnii mai ru dect armata de ocupație sovietic: „Pe 2 iunie 1940, primim ordin s ne regrupm la Vatra Dornei. Rmne la Cernuți doar o companie de jandarmi condus de colonelul Grosu, care ni se altur dup ocuparea Bucovinei de ctre ruși. Compania supraviețuiește mniei evreilor cernuțeni datorit tancurilor rusești de ocupație care o protejeaz. (s.n. I.C.)

– Nu pricep de ce-au vrut evreii s ne omoare! Nu pricep de unde și de ce atta ur mpotriva noastr!

Colonelul Grosu nu știe, nc, nimic despre incidentele similare de care au avut parte trupele romnești n retragere.” (pag.46)

Așadar, n retragerea din Basarabia și Bucovina, n iunie 1940, evreii au atacat romni. Pe unii i-au ucis bestial, pe alții i-au batjocorit. Știam asta. Ce nu știam este c alți romni și-au salvat viața grație „tancurilor rusești de ocupație”! Trupele sovietice, rusești, care i-au aprat pe romni de evrei n Bucovina și Basarabia!… Ce rușine!

„Nu am auzit s fi existat un singur evreu atunci, acolo, n Basarabia-Bucovina, n Sptmna Roșie (28 iunie - 3 iulie 1940), care s fi protestat verbal, necum s se opun corelegionarilor beți de ur (ur de ras, nu de clas), care s-au dedat la acte de pur bestialitate. Victime: Romnii militari n retragere, Romnii civili porniți n refugiu.” (Paul Goma, Basarabia și „Problema”) Evrei mizerabili! Buni de mpușcat! Nu de evacuat n Transnistria!…

Din pcate, dup un an, cnd administrația romneasc a revenit n Bucovina și Basarabia, nu s-a putut stabili exact care au fost evreii aceia mizerabili! Neputnd fi identificați criminalii, s-a trecut la msura logic: evacuarea tuturor evreilor! n felul acesta se putea ști c au fost evacuați și evreii trdtori, neloiali, vinovați faț de statul romn, evrei bolnavi de anti-romnism!… Evrei ne-oameni!

Au fost ns și evrei nevinovați printre cei evacuați! Poate c cei mai mulți erau evreii nevinovați! Tocmai de aceea regimul de care au avut parte n Transnistria a fost unul plin de omenie, de compasiune chiar! (…Știu bine ce vorbesc și ce sens au cuvintele omenie și compasiune!)

Așa se face c majoritatea evreilor care „evadau” din Transnistria fceau tot posibilul s ajung n …Romnia, la București mai ales, sau de unde erau. Cu cteva excepții, puține, dar spectaculoase. Cum ar fi tatl lui Norman Manea, care pleac fr probleme din Transnistria, și trece cu mari riscuri linia frontului la ruși… n urma sa, familia nu risca nimic, nu pțește nimic, nimeni nu le reproșeaz trdarea ttnelui.

Numai feciorul su, peste ani, i va lua aprarea ntr-un text confuz, numit roman, n care ne povestește, dar nu ne explic cum era posibil ca familia sa, „deportat” n Transnistria, s primeasc vizita din Romnia a unor prieteni, pe care s-i mai și gzduiasc cteva sptmni… Și n situația aceasta s-au aflat mulți evrei n Transnistria: le veneau musafiri din Țar! Unde i-au gzduit pe acei musafiri? n cocinele de porci unde se jur strmba de Sonia Palty c au locuit evreii evacuați n Transnistria?! Ce fel de deportare a fost aia? Cum ar veni s aflm c la Aiud sau la Canal veneau rudele s-și petreac week-endul alturi de cei dragi?!… Alturi de Petre Țuțea, alturi de Iuliu Maniu, de Gheorghe Brtianu… Da, a fost un holocaust n Romnia, dar asta dup august 1944… Au fost și mulți evrei n acel Holocaust, dar nu ca victime!… Ci de partea cealalt a baricadei!

 

…Cade, potrivit lui Ioan D. Popescu, și minciuna cu evreii scoși la munci istovitoare, extenuante! Antonescu i-a deportat pe evreii suspecți n Transnistria nu ca s-i pun s munceasc – cum a fost cazul lagrelor de deportare germane, ci ca s-i izoleze, s-i mpiedice s se dedea la acte de sabotaj și diversiune n favoarea inamicului sovietic. I-a lsat pe evrei s se descurce singuri! S-și gseasc de lucru, dac nu le-a plcut s stea cuminți n Romnia! Astfel c principala preocupare pentru evreii din Transnistria a fost cum s gseasc de lucru, ca s-și poat cștiga existența. Același Grotzman declar, la nceputul depoziției sale: „Printre evrei se știa c la Tiraspol (…) se poate cștiga o bucat de pine prin munc cinstit” (pag. 184)

Cum s-au descurcat evreii „prin munc cinstit” n Transnistria? Unii foarte bine. Cu ani n urm, cnd nici nu se pomenea de vreun holocaust n Transnistria, un domn ne povestea la o cafea but la Athenee Pallace cum și-a fcut el armata n Transnistria, cum a fcut avere! Fcea naveta Transnistria – București. Uniforma militar l apra de orice control, iar el venea la București cu sume mari de mrci germane „de ocupație”, valabile n teritoriile ocupate și administrate de germani. Le aducea de la evrei din Transnistria și le ducea unor evrei din București. Aceste mrci erau aceleași la Paris și la Odessa. Numai c la Odessa se procurau ușor și, via București, ajungeau n Franța, iar de acolo veneau, cumprate pe acele mrci, bijuterii, opere de art etc!… Nu l-am crezut! Dar dup 1990 a aprut confirmarea, documentul, publicat chiar de un evreu: Teodor Wexler. n volumele masive de documente privind situația evreilor din Romnia, rposatul Wexler, evreu de bun credinț, a publicat și stenograma unei discuții despre evrei ntr-o plenar a PCR ținut n 1945, 5 octombrie. Iat ce spune Vasile Luca, n deplin consens și cu ceilalți comuniști participanți la discuție, majoritatea evrei: „Și ce au fcut evreii din lagre? Au venit cu saci de ruble. Au cumprat ruble cu 5 lei și le-au vndut cu suta apoi. (…) n scurt timp au devenit milionari! (…) S-au mbrcat n uniforme rusești și au luat vitele de la țrani.” (pag. 26-28)

Așadar, de la holocaustul din Transnistria evreii se ntorc cu saci de ruble!…

Cum ar fi oare s aflm c evreii s-au ntors milionari de la Auschwitz?!… Cine ne-ar crede? Cine ne-ar mai crede c la Auschwitz a fost holocasut?!…

Iat ns c de la holocaustul din Romnia te puteai ntoarce cu „saci” de bani! Atunci cum rmne cu acest holocaust, despre care unii, n frunte cu rabinul șef Moses Rozen, au afirmat c a nceput n Romnia?! Tot ce se poate dovedi cu documente este c la noi, n Romnia, țar unde tout est pris à lgère a nceput Holocashul, chiar nainte de a se ncheia Holocaustul, caz clar, indiscutabil, de protocronism romnesc! S vedem cine ne contest și aceast prioritate mondial: Holocashul a nceput n Romnia!… Avem dovezile necesare!

n fine, c tot vorbeam mai sus de umorul evreiesc, mi-e ușor de imaginat ct s-a rs la București, n cercurile evreiești cele mai nalte, pe seama evreilor fraieri din Occident! Aceștia erau bombardați cu scrisori prin care li se cerea ajutor material, bani adic, pentru a ntreține lupta de rezistenț armat mpotriva asupririi și abuzurilor regimului dictatorial al Mareșalului! Acele scrisori vorbeau despre suferințe evreiești inimaginabile – cuvntul inimaginabil face real și credibil orice scenariu!, dar și despre faptele de vitejie ale haluțimilor, evrei tineri din formațiunile paramilitare de auto-aprare a evreilor. Poduri aruncate n aer, trenuri pline de muniție și trupe deraiate și mitraliate, depozite de carburanți transformate n torțe imense etc., etc. Aceste compoziții literare (care au premers literatura realist-socialist de dup Eliberare, cu eminenți reprezentanți evrei) au avut mare efect n Occident, de pe urma lor veneau din America sume mari, mult peste nevoile Comunitții, așa c un numr restrns de activiși sioniști și opreau partea leului din acest ajutor! Gluma a ținut chiar și dup ce autoritțile romnești au intervenit și i-au arestat pe escroci. Norocul lor c au fost arestați. Nu au apucat s fie judecați, cci a survenit 23 august eliberator din pușcrii! Așa c dup 23 August 1944 au putut pretinde c sunt victime ale regimului, lupttori anti-fasciști nenfricați! Cu pensiile și onorurile adiacente!… De data asta pltite de fraierii de romni, nu de fraierii de evrei americani!… Alte glume, alte hohote de rs n snul evreimii romnești… C și evreii sunt mari meșteri n a lua la mișto ncercrile vieții, ale istoriei!

Ce s-a mai rs și atunci cnd, tot dup 1944, au nceput evreii s fie recompensați pentru suferințele din anii de dictatur antonescian, mulți dintre ei cu diplome universitare și cu funcții intelectuale! Cei mai mulți evrei, cu Brucan n frunte, s-au vrut profesori universitari! Unul dintre ei a rmas de pomin printre ovrei: a cerut s fie numit conferențiar universitar, spre mirarea celorlalți. Dup ce și-a luat patalamaua n mn, colegii de …catedr l-au ntrebat de ce așa modest? De ce numai conferențiar?! Și ce au mai rs?! Bietul Ițic, care n viața lui nu clcase prin vreo universitate, nici mcar ca student repetent, crezuse, n ingenuitatea sa congenital, c rangul de conferențiar este cel mai mare, doar despre profesori auzi la tot pasul! Iar el nu cunoscuse niciun conferențiar, așa c i-a plcut și a ales s fie ceea ce nu nțelesese ce nseamn!… Repet: ce s-a mai rs la Comunitate pe seam acelui evreu naiv și neinformat!… Drguțul de el!…

Dar cel mai mult s-a rs totuși pe vremea lui Antonescu! Scosese Antonescu niște legi anti-semite de te cruceai! Pentru te miri ce fleac erau bieții evrei condamnați la zile ntregi de recluziune, de temniț! Uneori chiar și o sptmn! Cel mai puțin, o zi lumin, de expunere la stlpul infamiei!… E drept, la acest din urm supliciu barbar, de inspirație medieval, nu a fost supus dect un singur evreu, Alexandru Spiegel, din Hrșova! A fost acuzat – tata zicea c pe nedrept, pentru stocare de produse alimentare. Așa c la nceputul lunii Ianuarie 1941, evreul nostru și trei țrani, cu aceeași culp, au fost expuși n piața mare din Hrșova, s-i vad lumea și s-i rușineze. Seara, la lsatul ntunericului, au fost trimiși acas!… Nu se mai puteau ține bine pe picioare, cci din cauza frigului mntuiser tot ce adusese tata de mncat și mai ales de but, transformnd locul de penitența ntr-un soi de piknik, improvizat n taxiul cu care tata a venit special de la Constanța, s nu rateze așa „oportunitate” de a-și exhiba anti-semitismul, „funciar la romni”! (Am citat-o la Lya B.)

Am povestit aceast ntmplare pe site-ul meu, cu ceva vreme n urm! Ca urmare, am fost cutat s mi se povesteasc ce se mai ntmpla la Constanța pe vremea Mareșalului cnd erau arestați evreii pe capete și condamnați, care la trei zile, care chiar la o sptmn de detenție. Pușcria orașului era n plin centru, pe Tomis! Așa c era simplu pentru prietenii ovreiului sau ai ovreilor ntemnițați s se prezinte la nchisoare și s cear vorbitor cu condamnatul. Directorul nchisorii, constnțean și el, biat de oraș adic, aproba fr nicio reținere. Mai ales c pe mulți evrei i cunoștea pesonal! Le era prieten!

La vorbitor, pe vremea aceea, se putea veni și cu de-ale gurii din btrni… Așa se face c sala de vorbitor se transforma ntr-una de chef! Chef chef! Numai lutarii lipseau! Dar nu totdeauna! Cnd și cnd, printre deținuți, se mai nimerea și vreun lutar, doi! C doar prigoana antonescian i-a vizat și pe țigani! mpotriva voinței lor erau scoși din celula sordid și ntunecoas și puși s le cnte boierilor constnțeni, greci, turci, romni sau armeni, evrei! Trebuie spus c la Constanța au trit cei mai mulți evrei care s-au mpcat bine cu paharul! Nu le-a fost team c n vin se afl adevrul și l-ar putea rosti fr voia lor!… Nu aveau ce s ascund! Așa se face c evreu este cel care a rostit fraza magic „eu sunt de naționalitate constnțean!…”

Mi-nchipui și ce „mișto monstru” s-a mai fcut n cercurile evreiești și pe seama ideii, de un umor tipic evreiesc, de a se atrna nscripționarea carne cusher pe cadavrele legionarilor de care s-au folosit la nscenarea de la Abator, din ianuarie 1941… Cadavrele legionarilor, am zis! Nu ale evreilor! Evreii erau cu regia!…

n concluzie: s-au petrecut n acei ani scene și momente de omenie nlțtoare! La Constanța, la București, nu mai vorbesc n Ardeal! n Moldova, la Iași, n Basarabia și Transnistria! Unele patetice, altele, nu puține, de tot hazul! Vestitul haz de necaz romnesc! L-au simțit și evreii, chiar n timp de cumplit rzboi mondial! Puțini au fost evreii din Romnia care au avut ocazia s-l pipie ct a fost de cumplit! Privilegiul sta l-au avut numai romnii, cteva sute de mii, la Cotul Donului, n munții Tatra…

…Așadar sunt tare și definitiv suprat pe evreii nemernici, mizerabili, care au scornit basna mizerabil cu holocaustul din Romnia! i iert pentru minciunile inventate, prin care s-ar discredita pentru vecie neamul romnesc dac ar fi luate n serios! E foarte ușor de demonstrat c sunt minciuni!… Nu-i mai crede nimeni!

Dar n-am s-i iert și nici Dumnezeu s nu-i ierte pe evreii care prin propaganda uriaș și stupid dezlnțuit pe aceast tem mincinoas au mpiedicat s se afle despre momentele de excelenț uman petrecute la așa zisul holocaust, momente care au ridicat valoarea ființei umane n general, nu numai n ipostaza ei romneasc! Au mpiedicat consemnarea lor, ca momente de excelenț romneasc, de omenie rodnic, n acțiune!

La aceste momente fantastice n ordinea moral a lumii face trimitere expres chiar și Filderman, liderul evreimii, n Testamentul su: „Am fost martor al unor mișctoare scene de solidaritate și de ajutor ntre romni și evrei (s.n.) n anii de grea ncercare din timpul infernului nazist n Europa. Mareșalul Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste, care impunea msuri dure mpotriva evreilor! Aș aminti doar cteva exemple:

- Grație intervenției energice a Mareșalului Antonescu, a fost oprit deportarea (n Germania – n.n., I.C.) a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina;

- El a dat pașapoarte pașapoarte n alb, pentru a salva de teroarea nazist evreii din Ungaria, a cror viaț era n pericol;

- Grație politicii sale, bunurile evreilor au fost puse sub un regim de administrare tranzitorie, care, fcndu-le s par pierdute, le-a asigurat conservarea n scopul restituirii la momentul oportun.”

Subliniez apsat secvența „fcndu-le s par pierdute”, „s par”!…

Cum v spuneam: curat la mișto! De mntuial! Treab romneasc! Nici de un holocaust ca lumea nu am fost n stare!… Ditamai Mareșalul a ajuns „s se fac”! S joace teatru! S mimeze belirea evreilor! S mimeze holocaustul!…

Așadar mult clamata confiscare a averilor evreiești a fost fcut de sanchi! La derut! Numai pe hrtie! Ca s dea satisfacție comisarilor europeni de atunci! Ce scandal!… Ce situație penibil! Ce moment nlțtor, de excelenț romneasc!… Fr pereche n acei ani de dezumanizare mondial!

*

Din pcate, corul impostorilor și al calomniatorilor a acoperit glasul evreilor normali, al evreilor cinstiți! Nu puțini, dar totuși insuficienți, din pcate! Astfel c la șapte decenii de la acei ani de cumpn ne-am ales nu cu inventarul amplu, cuprinztor, a tot cuprinztor dac s-ar fi putut, și att de reconfortant al faptelor de solidaritate uman romneasc cu evreimea disprețuit și urgisit pe tot continentul! Cu chiu și vai au rzbit prin fortificațiile uitrii și ale ignorrii, ale minciunii, ici și colo cte o mrturie, cum sunt cele mai sus comentate. Dar celelalte, despre care avem toate motivele s credem c n-au fost puține, cine le mai recupereaz din hul uitrii?!

I-ați obligat prin teroare pe bieții oameni, evrei sau romni, s le uite! S le fac uitate, s le distrug! Abia cteva au mai rmas, salvate ca prin minune!! Slav Domnului, deși sunt puține, sunt suficiente ca s putem reconstitui adevrul! Un adevr reconstituit din cioburi! Din cioburi att de curat strlucitoare!

…De ce, domnilor evrei degenerați, activiști ai minciunii, de ce ați nesocotit dreptul nostru la adevrul integral despre omenia romneasc, a prinților noștri?! Despre faptele lor minunate?!

Chiar nu v simțiți bine n fața Omului frumos mplinit ca Om?! V deranjeaz omenia? Cumva nu v simțiți oameni?! Nu sunteți, mpreun cu noi, fiii aceluiași Dumnezeu? V indispunea buntatea noastr fr de leac, nedezmințit nici n cele mai grele clipe?! V umilea?! V complexa?! V umplea de venin?!…

Chiar țineți ca nicio fapt bun s nu rmn nepedepsit?!…

Ce mil și ce sil mi se face de voi?!…

Sictir din fața mea!, cum ar zice orice evreu din Constanța.

 

ION COJA

PS Spuneam mai sus, despre cartea de care m-am folosit, c prin titlul ei, Dosarele suferinței, nu mi-a inspirat ncredere și ani de zile, din pcate, am lsat-o neatins! Iat de ce: n 1945, imediat dup rzboi, fiecare familie de evrei din Romnia a primit o carticic, un chestionar lung, intitulat aproximativ la fel: Dosarul suferințelor unei familii evreiești, cu aproape 80 de ntrebri, privind anii de prigoan prin care au trecut evreii din Romnia. ntrebri de genul: ce bunuri materiale v-au fost confiscate? Ați fost dat afar din servici? Ct timp nu ați gsit de lucru dup ce ați fost concediat? Etc., etc. Cu privire la evreii ale cror suferințe au fost „ncununate” prin moarte, prin exterminare, nu apare ns nici mcar o singur ntrebare! La pagina 2 este o ntrebare vag despre „victimele și dispruții” din familia respectiv, iar cnd ntrebarea devine mai detaliat, aflm c prin termenul victim se refer la „arestri, maltratri, evacuri, expulzri, pagube”! De asasinate, execuții n mas sau exterminare, genocid, pogrom, nici mcar o ntrebare!

Așadar, la data cnd s-a ntocmit acest chestionar de ctre nsuși Congresul Mondial Evreiesc, conștiința colectiv evreiasc nu avea n vedere, ca suferințe extreme ndurate de evreii din Romnia, dect „arestri, maltratri, evacuri, expuzri, pagube”!… S-a adunat astfel un material documentar imens: peste 100.000 de „dosare ale suferinței evreiești”! Acest material documentar extrem de prețios nu a fost niciodat adus n discuție de susțintorii genocidului din Romnia. De ce? Probabil pentru c prin conținutul lor faptic infirm orice supoziție de genocid, de holocaust!

Mai mult, am primit informația c acest fond documentar, aflat n arhiva Federației Comunitților Evreiești din Romnia, a fost distrus!… Nu mi-a venit s cred. Drept care am cerut, n temeiul legii, s ni se dea acces liber la acest fond! Am fost plimbați cu vorba, cum c fondul se afl n reorganizare… Vom reveni cu cererea noastr apelnd la justiție! FCER este bugetat se statul romn și este obligat s ofere publicului interesat accesul la arhive.

 

Mrturia profesorului RAOUL VOLCINSCHI

 

Subsemnatul RAOUL VOLCINSCHI, domiciliat n Cluj–Napoca, profesor universitar pensionar, membru al Asociaiei Fotilor Deinui Politici din Romnia, am de fcut urmtoarea declaraie, n faa d-lui profesor Ion Coja :

Sunt originar din Cernui unde, n 1940, am trit drama evacurii familiei mele din Cernui. Eram elev la liceul Aron Pumnul i fceam parte din echipa de fotbal Drago Vod. Jucam la pitici. n Cernui erau trei echipe la care jucau tinerii evrei: Macabi, Borohov i Hasmonea. Deseori jucam romnii cu evreii, meciuri agreabile, fr nici o tensiune de natur rasist, antisemit sau antiromneasc. Ne cunoteam bine ntre noi, chiar dac eram la coli diferite i triam n cartiere diferite.

n seara zilei de 27 iunie la radio Monte Carlo, pe care familia mea l asculta cu regularitate, s-a anunat c Romnia este obligat s cedeze Basarabia i Bucovina. La radio Bucureti, ncercnd s aflm ce se ntmpl, se comenta felul cum a decurs examenul de bacalaureat al principelui Mihai… Nimic despre ultimatum ! Tata ns ne-a pus s ncepem mpachetarea lucrurilor din cas, n vederea refugierii noastre n ar. A doua zi, de diminea, tata m-a trimis s-mi scot actele colare de la liceu, care urmau s-mi fie necesare nscrierii la coal n septembrie. Drumul meu de acas pn la liceu trecea prin Piaa Unirii i prin faa Primriei. Cnd am ajuns la primrie am vzut c n strad zceau cinci cadavre de soldai romni, al cror snge se scursese n praful de pe caldarm. Civa oameni de pe margine priveau consternai i derutai. Am ntrebat ce se ntmpl, au venit deja ruii la Cernui ? Mi s-a rspuns c soldaii au fost omori „de ia” ! i mi s-a artat spre dou automobile n jurul crora se nvrteau vreo 12-15 tineri civili, narmai, unii aveau chiar dou automate, unul n mn, altul la spate i se agitau s ncap toi n maini. i cunoteam pe toi, pe unii din vedere, pe alii personal sau dup nume: Aufleger Feibi, Fisher, Abacumov, Eisinger Siegfried. Jucau fotbal n formaia de juniori a echipelor evreieti amintite. Au plecat strignd „Zum Flugplaz”!(„La aeroport !”) M–am ntors acas pe un drum ocolitor, cci se auzeau focuri de arm pe alte strzi.

n grupul amintit se afla i Sigi Bainer, pe care l cunoscusem bine cci jucasem fotbal mpreun, n cteva meciuri, ca adversari. L-am regsit pe la mijlocul anilor ’50, la securitatea din Cluj, cnd am fost anchetat i de cteva ori am fost btut mr de acest Sigi Bainer. Am ncercat s vorbesc cu el omenete, amintindu-i c ne cunoatem bine i c n-are cum s vad n mine un agent al puterilor imperialiste occidentale, cum eram acuzat. Mi-a spus de mai multe ori : „pentru trecut un monument, pentru prezent un glon !”

l mai ntlnisem de cteva ori n Cluj, fusese un mic contrabandist nainte de a se angaja la securitate, ca anchetator i btu. Cnd m-am eliberat am aflat c plecase n Israel.

Raoul Volcinschi

 

Write a comment:

*

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Shares