De ani de zile, bat n lung și n lat țara, cu mașina, pe șoselele patriei. Poveștile de viaț ale clienților m poart de colo colo n provincie, la procese sau instituții publice unde trebuie s le rezolv problemele. mi place meseria mea, pentru c n fiecare zi nvț sau ntlnesc ceva nou. De la chestiuni de profesie și pn la poveștile de viaț ale oamenilor cu care intru n contact, viața nu nceteaz s m surprind. Un btrn mi spunea odat c putem alege s nvțm la școala vieții n dou feluri: din experiențele proprii, sau/și din experiențele altora. Evident, e neplcut s “dai cu capul de pragul de sus pentru a-l vedea pe cel de jos”, iar n materie de experiențe negative, am considerat ntotdeauna c este mai bine s tragi nvțminte din suferințele altora, dect s le repeți prostește greșelile. Tot acel btrn mi spunea, htru c – chiar și așa, oamenii se mpart n dou categorii: unii nu nvaț deloc iar alții, niciodat – pentru c sfaturile bune sunt date ca s nu fie urmate.

Tocmai de aceea, ascult cu atenție și rbdare poveștile clienților mei, care uneori nu se rezum doar la chestiunile juridice, ci și la istorii de viaț personal care i-au adus n contextul respectiv – iar eu trag propriile mele concluzii și nvțminte – ce nu au uneori nici o legtur cu mandatul ncredințat mie ca avocat, ci doar mi mbogțesc lista istoriilor posibile și erorilor de evitat.

Aceast manier de a asculta oamenii constituie pentru mine o veritabil cale de aprofundare a unei nțelegeri ct mai adnci și cuprinztoare asupra vieții – pentru c uneori mi ofer o perspectiv de ansamblu și unele concluzii surprinztoare…

De aceea, mi-am format un bun obicei de a asculta oamenii, fr grab, deschis, cu o curiozitate liniștit, care ndeamn la vorb. E drept nu ascult pe oricine. Evit cronofagii, palavragii și fantasmagoricii care sunt n stare s ți nșire palavre o zi ntreag, fr s ți spun practic mai nimic. Ador ns poveștile de viaț, poveștile reale, din alte epoci, ale btrnilor cu memorie proaspt. Se cunoaște din medicin c la btrnețe, memoria de lung durat este re-activat – uneori mai intens dect la tinerețe, printr-un miracol chimic – al crui rol numai natura l cunoaște. Probabil c Dumnezeu a dat omului o ultim șans, prin acest dar al rememorrii vii trecutului, de a medita asupra lecțiilor nvțate, pentru a trage concluzii și nvțminte. Btrnii (exceptndu-i pe cei cu alzheimer) sunt capabili s și aminteasc, n cele mai mici detalii, evenimente petrecute n urm cu multe decenii, fcnd deliciul asculttorilor prin prospețimea evocrilor. Nu odat, m-am delectat cu astfel de istorii, mai vesele sau mai triste – ns toate purtnd parfumul epocilor demult apuse – și care au marele dar de a te face s conștientizezi contextul unei generații – prin detașarea de momentul prezent. “Foamea” de istorii personale te “ncarc” cu experiențele povestitorului, cci n momentul n care povestitorul și povestește experiența proprie, ceva din el, din nțelegerea și viața lui, ți se transfer ție, asculttorului receptiv, printr-un soi de transfuzie psihic, dincolo de cuvinte. Deci, cum spuneam, sunt un mare “consumator” de poveștii vii, și nu preget s le caut atunci cnd am ocazia. Fie c este un cltor, vecinul din compartimentul de tren, fie un oarecare, la o coad – dornic de sporovial ca s i mai treac timpul – eu i ascult, absorbind precum o gaur neagr, tcut, toate frecvențele pe care pot ei emite. mi place s mi exersez de asemenea studiul fizionomiei, pe care l asociez intuitiv cu poveștile de viaț ale respectivilor, ncercnd s le “citesc” viitorul posibil, așa cum un cititor de crți ncearc s intuiasc sfrșitul unui roman, doar citindu-l pe srite, pn la jumtate.

ns, unele povești, rare ce e drept, sunt att de stranii sau de șocante, prin absurdul și ciudțenia lor, c nici nu prea știi ce s crezi, dar-mi-te s nveți ceva din ele.

Iat un exemplu: m deplasam cu mașina, zilele trecute, pe drumul ce leag Autostrada Soarelui de Clrași. Soarele timid ncerca s alunge vltucii de ceaț ce adstau nc la marginea șoselei, ngițind contuturile cmpiilor și satelor pe care le strbteam. Era dimineaț și mnam vioi, dornic s ajung la timp la un proces. La ieșirea dintr-un sat, la marginea drumului, o siluet feminin mbrobodit mi face semn s opresc. Trag dreapta, cci sunt n timp, nu m grbesc. De obicei, nu prea iau autostopiști, mai ales brbați. Poveștile de viaț ale altora, pțiți, m-au convins c e bine s lași caritatea deoparte, n favoarea siguranței personale. Prea multe jafuri – datorate srciei și disperrii din mediul rural. ns uneori, am așa, un impuls de moment, o intuiție fulgertoare, care m stpnește – și de obicei nu regret alegerea fcut. Un astfel de impuls m-a determinat s opresc și acum. Femeia urc n dreapta mea și apuc s o vd mai bine. Cam la 35-40 de ani, cu chipul tras de oboseal. Tcut. M roag s o duc cteva localitți mai ncolo. ncuviințez tcut și pornesc. Se caut n geant – și intuiesc c e vorba de banii de autostop. O opresc cu un gest și i spun: eu nu v-am luat cu mine pentru bani, ci ca s am cu cine discuta, s mi țineți de urt. Se oprește din cutat, mi mulțumește, apoi se așterne un moment de tcere, stnjenitoare. Sparg gheața rapid și i spun c vin din București, cu treab la Clrași. ncurajat, mi spune și ea c locuiește n satul de unde am luat-o, și merge la fratele ei, la 3 sate distanț. O ntreb cum mai e viața pe la ei, la sat, cum au trecut iarna, iar ea, ncepe ușor ușor, s și spun povestea halucinant de care pomeneam mai devreme. S-a cstorit de tnr, cu un brbat cu 10 ani mai mare dect ea. S-au luat din dragoste, ns dup cstorie, el a nceput s bea tot mai mult. O acuza c l nseal cu alții mai tineri, iar noaptea, cnd venea de la crcium, o snopea n btaie. A trit astfel, resemnat, ani buni lng el, pn iarna trecut, cnd ntr-o noapte, el n-a mai ajuns acas. L-au gsit vecinii, spre dimineaț, mort, nghețat bocn ntr-un șanț, n drum spre cas. L-a plns, dar mortul de la groap nu se mai ntoarce. La trei zile dup nmormntare, pe la miezul nopții, aude poarta scrțind, pași n curte. Iese afar dar nu vede pe nimeni. n noaptea aia a visat c i venise brbatul acas, i ceruse de mncare și i-a dat o palm peste faț c s-a moșmondit prea tare cu nclzitul ciorbei. Dimineața cnd s-a trezit, a vzut n oglind c avea o mare vntaie pe faț, n locul unde visase c primise palma. Speriat, a mers la preotul din sat, care a venit și a fcut sfeștanie n cas. Apoi i-a dat de poman lucrurile și a mai mprțit și pe la vecini de-ale gurii,

spre pomenirea mortului și liniștirea lui. Dar degeaba, la cteva zile dup, n plin noapte iar aude pași, ns acum ușa se deschide și Vasile, soțul ei, intr n cas, o ia de pr și o d cu capul de pereți, njurnd-o, exact dup obiceiul lui cnd venea beat nopțile de la crcium. Terorizat, fuge la vecini, se ntorc mai mulți, dar nu gsesc pe nimeni. Doar urmele ei, și urme de bocanci brbtești, care se pierdeau n zpad spre marginea satului, n direcția cimitirului. N-am apucat s aflu mai multe, cci am ajuns la destinație. mi face semn s opresc, mimulțumește și coboar. n treact, observ urma de vntaie aproape vindecat din colțul ochiului, și un fior rece mi urc pe șira spinrii. Pornesc mai departe, pndind cu coada ochiului formele vagi, nedeslușite, pe care imaginația mea rscolit le ntrezrește la marginea drumului, n ceața ce nghite n fuioare șoseaua n urma mea.

 

CategoryUncategorized
Tags
Write a comment:

*

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Shares