Ucraina, putere nucleară, tremură de frica nălucilor românilor masacrați în urmă cu 72 de ani

Astazi s-au împlinit 72 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă, localitate de pe valea Siretului, din Bucovina, locul uneia dintre multele și sângeroasele crime abjecte pe care le-a cunoscut pământul României, plin de oasele și sângele martirilor români.

În 1940, România a fost forțată să cedeze Uniunii Sovietice un teritoriu cu peste trei milioane de locuitori, în urma ultimatumului primit în luna iunie a aceluiași an.Imediat ce administrația și armata română au fost evacuate, trupele din Armata Roșie și agenții NKVD au ocupat teritoriul românesc și a început măcelul sistematic.

Mulți dintre românii care au încercat să fugă peste granița, către România, au fost uciși. Bunica mea, – Dumnezeu să o odihnească! – se număra printre refugiații romani din Cernăuți, fugind către România cu mama mea de mână, atunci o copilă de câțiva anișori. Întreaga mea copilărie a fost marcată de relatările cumplitelor evenimente prin care au trecut mama și bunica mea pe parcursul fugii printre haitele barbarilor komisari bolșevici ai Armatei Roșii, istorii povestite de bunica mea pe când eram mic.

Urmașii URSS și ai kominterniștilor doresc să pună capac definitiv până și memoriei acelor teribile masacre, doresc să ucidă până și amintirea ticăloșiilor săvârșite împotriva românilor.
În poiana de la Varnița, în nordul Bucovinei ocupate de URSS, aproape de punctul numit la Fântâna Albă, de Înviere, în duminică de Paște din data de 1 aprilie 1941, peste 3000 de români, locuitori ai satelor de pe valea Siretului, care se îndreptau cu un steag alb, cu prapori și icoane spre noile granițe ale țării, au fost secerați de mitralierele sovietice.
Sute de săteni au murit pe loc sau au fost grav răniți. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriștii haholi și spintecați cu sabia iar răniții au fost legați de cozile cailor și târâți în gropi comune, unde au fost îngropați, unii fiind în viață încă: bătrâni, femei, copii, sugari – vii, morți sau muribunzi. Două zile și două nopți s-a mișcat pământul în acele gropi, până ce toți și-au dat duhul.
Cei ce au putut să fugă în noapte prin pădure au fost arestați zilele următoare de agenții NKVD din Hliboca (Adâncata) și după torturi înfiorătoare, au fost duși în cimitirul evreiesc din orășel și aruncați de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat var nestins, pentru a fi topite până și oasele morților. Alții au fost duși la Cernăuți unde li s-a înscenat un proces demonstrativ de “dușmani ai ordinii sovietice” și 22 dintre ei au primit pedepse grele după ce au fost torturați din ordinul mareșalului Jucov (prezent personal la fața locului pentru a da o lecție clară românilor). Culmea și mareșalul Jucov a avut până la urma parte de blestemul celor pe care i-a omorât personal deoarece Stalin Djugasvili l-a ucis și pe el după numai câțiva ani. În întreaga Basarabie s-a așternut crunta teroare a komisarilor bolșevici și valuri, valuri de români au fost ridicați, de la copil în fașă la străbunic de 90 de ani și porniți pe drumul fără întoarcere al Siberiei și Kazahstanului.

Represiune, tortura, teroare bolșevică – cuvinte tabu în dicționarul ucrainean
Subiectul masacrului de la Fântâna Albă ca și orice mențiune a terorii bolșevice care a dus la exterminarea a sute de mii de români basarebani au fost considerate teme tabu până în anii ’90 dar și după. Autoritățile sovietice și ulterior cele ucrainene interziceau orice referire la măcelul de la Fântâna Albă sau orice fel de încercare de comemorare a celor uciși.
Nici după așa zisa perestroika autoritățile din Rusia nu au recunoscut responsabilitatea genocidului de la Fântâna Albă, un adevărat Katyn românesc. Abia după anul 2000, autoritățile ucrainene au permis oficierea unui parastas pentru odihna românilor exterminați sălbatic.
În 2011 Parlamentul României a reușit să voteze cu mari chinuri o lege care stabilește ziua de 1 aprilie drept Ziua Națională în memoria românilor-victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilorși ale Foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei, Ținutul Herței și întreaga Basarabie. Tot în 2011 un grup de tineri bucovineni și basarabeni au desfășurat un pelerinaj la locul măcelului și au depus flori pe locurile unde au căzut jertfa miile de romani. Blogul tinerilor din Cernăuți unde erau afișate fotografiile de la comemorare a dispărut între timp. Anul acesta un alt grup de tineri romani basarabeni s-au îndreptat către Fântâna Alba, pentru a comemora pios morții noștri.
Ucraina însă a blocat și interzis acum accesul celor câtorva tineri romani, blogeri basarabeni, care intenționau să participe la comemorarea miilor de romani măcelăriți de sovietici. Motivul interdicției – ucrainenii sunt terorizați de spaima că  nălucile celor uciși de ei se vor transfera în sufletele și inimile romanilor care i-ar putea vreodată trage la răspundere. Deși deocamdată Ucraina e putere nucleară, totuși temerile ce îi încearcă pe ucraineni sunt atât de mari încât consideră o primejdie mortală pantru securitatea lor națională prezența câtorva tineri la comemorarea masacrelor săvârșite de ei.
Printre tinerii basarabeni care s-au ales cu interdicția de a mai călca pe teritoriul Ucrainei în următorii 5 ani, interdicție dictată de SVR – serviciul de securitate ucrainean, un urmaș al KGB-ului rusesc, se numără și Vlad Durnea un consilier parlamentar al deputatului PDL Eugen Tomac. Ar fi fost mai mult decât amuzantă însă o situație imaginară în care însuși Eugen Tomac s-ar fi deplasat în locul consilierului său la comemorarea de la Fântâna Alba, deoarece acesta este născut în fostul județ Ismail, din sudul Basarabiei, chiar în localitatea Babele (fostă General Al. Averescu) unde s-a născut mareșalul Averescu, zonă aflată în ghearele Ucrainei, și are cetățenie ucraineană la bază, cea românească fiind obținută ulterior, în perioada studiilor făcute în România. Oare serviciile de securitate ucrainene i-ar fi respins și acestuia intrarea pe teritoriul Ucrainei pe următorii 5 ani?
Ceea ce este însă cu adevărat amuzant până peste poate este faptul că pe fond atât ucrainenii cât și PDL-ul au rezonat la maximum si la unison pe tema masacrului de la Fântâna Albă, grupul parlamentar PDL respingând inițial, în 2011, când se împlineau fix 70 de ani de la masacru, proiectul de lege inițiat de un deputat din Parlamentul României, basarabean la origine, Tudor Panțaru.
Diabolică concidenta face ca persoana direct responsabilă de efortul PDL de a respinge proiectul de lege menționat să fie nici mai mult nici mai puțin decât un urmaș direct al unor komisari bolșevici care au ucis, au ucis, au ucis… Vladimir Tismăneanu personal, omul de casă al lui Virgil Măgureanu, autor al unor libidinoase omagii aduse lui Ion Iliescu, alt criminal cu mâinile roșii de sânge de roman, s-a făcut luntre și punte pentru a bloca alegerea unei zile speciale de comemorare a românilor masacrați la Fântâna Alba. Basarabeni măcelăriți de colegii de muncă ai tatatului și ai mamei sale, cadre NKVD.
Condamnarea comunismului, efectuată cu mult fast demagogic de Traian Băsescu, n-a fost nimic altceva decât o afacere profitabilă tocmai pentru gauleierii sistemului bolșevic, așezați în funcții. Mai mult, tocmai aceștia au instituit o grilă de lectură falsificantă și mincinoasă cu privire la originile comunismului încercând din răsputeri anihilarea Memoriei – întocmai ce încearcă și acum, în continuare, autoritățile ucrainene. Asta spune mult despre cine cui aparține pe aici pe la noi…

Sursa: http://www.curentul.ro/2013/index.php/2013040285042/Actualitate/Ucraina-putere-nucleara-tremura-de-frica-nalucilor-romanilor-masacrati-acum-72-de-ani.html

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *