Un alt Wikileaks – OFFSHORELEAKS: Documente secrete dezvăluie afacerile ascunse ale politicienilor, mafioților și magnaților de pe întregul glob, din mai mult de 170 de țări

 

Zeci de jurnaliști au căutat prin milioane de documente mii de nume pentru a produce investigația ICIJ în lumea secretă a industriei off-shore

 

de Gerard Ryle, Marina Walker Guevara, Michael Hudson, Nicky Hager, Duncan Campbell și Ștefan Cândea

 

O captură de 2,5 milioane de documente a dezvăluit secretele a mai mult de 120.000 de societăți și fonduri off-shore, expunând afaceri ascunse ale politicienilor, mafioților și ale magnaților de pe întreg globul.

 

Documentele secrete obținute de International Consortium for Investigative Journalismdezvăluie numele din spatele firmelor și fondurilor private din Insulele Virgine Britanice, Insulele Cook și alte paradisuri fiscale.

 

Documentele includ medici, dentiști, fermieri din Grecia, dar și familii și parteneri ale dictatorilor, escroci de pe Wall Street, miliardari din Europa de Est și Indonezia, directori executivi ai corporațiilor de stat ruse, traficanți internaționali de arme și o firmă paravan pe care Uniunea Europeană a catalogat-o ca fiind implicată în programul nuclear al Iranului.

 

Documentele scurse oferă fapte și cifre cum ar fi transferuri de bani, date de înregistrare a firmelor, legături dintre firme și persoane, date care ilustrează cum secretul financiar din paradisurile fiscale s-a răspândit agresiv în lume, permițând celor bogați și celor bine ancorați să se sustragă de la plata taxelor, alimentând corupția și problemele economice atât în țările bogate, cât și în cele sărace. Documentele detaliază proprietățile firmelor și persoanelor din mai mult de 170 de țări și teritorii.

 

Stocul de documente reprezintă cel mai mare depozit de informații confidențiale legate de industria off-shore obținut vreodată de o organizație media. Cantitatea de documente, măsurată în gigabiți, este de peste 160 de ori mai mare decât documentele Departamentului de Stat American publicate de WikiLeaks în 2010.

 

Pentru a analiza documentele, ICIJ a colaborat cu reporteri de la The Guardian, BBC, Le Monde, Süddeutsche Zeitung și NDR, Washington Post, Canadian Broadcasting Corporation (CBC) și alte 31 de organizații media partenere din lume.

 

86 de jurnaliști din 46 de state au luat la puricat datele informatice și au examinat emailurile, registrele contabile și alte documente care acopereau aproape 30 de ani.

 

„Nu am văzut niciodată așa ceva. Lumea ascunsă a fost în sfârșit expusă”, a declarat Arthur Cockfield, profesor de drept și expert în taxe de la Queen University din Canada, care s-a uitat peste câteva dintre documente în timpul unui interviu la CBC. El a mai spus că documentele îi amintesc de o scenă din filmul clasic Vrăjitorul din Oz în care „trăgeau cortina și vedeai vrăjitorul operând mașina secretă”.

 

 

Mafioți și oligarhi

 

Transferurile de bani în străinătate, legale sau ilegale, personale sau ale firmelor, pot distruge economii și pot asmuți națiuni unele împotriva altora. Criza economică continuă a Europei a alimentat dezastrul financiar al Greciei accentuat și de înșelătoriile fiscale din străinătate, dar și de căderea sistemului bancar din micul paradis fiscal din Cipru unde lichiditățile băncilor locale au fost umflate de valuri de bani din Rusia.

 

Organizațiile care luptă împotriva corupției spun că secretul off-shore subminează legea și forțează cetățenii normali să plătească taxe mai mari pentru suplinirea taxelor care dispar spre zonele off-shore. Stolen Asset Recovery Initiative, o inițiativă a Băncii Mondiale și a ONU, estimează că transferurile de bani în străinătate pe plan mondial provenite din infracțiuni financiare se estimează a fi între 1.000 și 1.600 de miliarde de dolari în fiecare an.

 

Investigația ICIJ care a durat 15 luni a descoperit că pe lângă tranzacții perfect legale, secretomania și lipsa de supraveghere a industriei off-shore permit prosperarea fraudelor, evaziunilor fiscale și a corupției politice.

 

Proprietarii identificați în documentele off-shore sunt:

 

 Persoane sau firme legate de Afacerea Magnitsky din Rusia, un scandal de fraudă fiscală care a tensionat relațiile ruso-americane și a dus la interdicția pentru americani de a adopta copii din Rusia

 Un intermediar venezuelean acuzat că a folosit entități off-shore pentru a finanța un joc piramidal internațional, pâlnia prin care 30 de milioane de dolari au ajuns sub formă de mită la un oficial guvernamental din Venezuela

 Un magnat care a câștigat miliarde de dolari din contracte publice în timpul boom-ului din construcții impus de Ilham Aliyev, președintele Azerbaijanului, magnat care a servit ca director a mai multor firme off-shore secrete deținute de fiicele președintelui

 Un miliardar indonezian apropiat de dictatorul Suharto care a îmbogățit elitele în ultimii zece ani ai dictaturii sale

 

De asemenea, documentele oferă posibile noi indicii legate de infracțiuni și de ascundere a banilor, ca follow-up pentru articole sau anchete mai vechi. După ce a auzit că ICIJ a identificat-o pe Maria Imelda Marcos Manotoc, cea mai în vârstă dintre fiicele fostului dictator din Filipine Ferdinand Marcos, ca beneficiară a unui fond fiduciar din BVI, oficialii filipinezi au declarat că sunt doritori să afle dacă vreun bun din acest fond este parte a averii de 5 miliarde de dolari pe care tatăl ei a acumulat-o prin corupție.

Manotoc, care este guvernator al unei provincii din Filipine, a refuzat să răspundă întrebărilor jurnaliștilor pe această temă.

 

 

Bogăție conectată politic

Documentele obținute de ICIJ fac lumină în tacticile zilnice pe care firmele care înregistrează companii și fonduri în paradisuri fiscale le folosesc pentru a ascunde acționarii.

 

Tony Merchant, unul dintre avocații de top din Canada, a făcut un pas mai departe pentru a menține confidențial fondul din Insulele Cook pe care l-a alimentat cu mai mult de un milion de dolari în 1998, arată documentele obținute.

 

Într-un document pe care trebuia să-l completeze pentru autoritățile fiscale din Canada, Merchant a scris „nu” atunci când a fost întrebat în 1999 dacă deține bunuri în valoare de peste 100.000 de dolari în străinătate, arată datele unei instanțe judecătorești.

 

Între 2002 și 2009, el a achitat taxe pentru a-și menține fondul prin depunerea de mii de dolari cash în cecuri de călătorie îndesate în plicuri, în loc să transfere banii, ceea ce ar fi fost ușor de depistat, se arată în documentele firmei care îi oferea servicii off-shore și avea în încredințare fondul său.

 

Un document avertiza șefii companiei că Merchant „va face infarct” dacă vor încerca să-l contacteze pe fax.

 

Este neclar dacă Pana Merchant, soția sa, senator canadian a declarat în formularele anuale financiare acest fond. Conform legii, ea trebuia să declare anual către Comisia de etică a Senatului că este beneficiara unui astfel de fond, dar informația aceasta este confidențială.

 

Merchant a refuzat să facă orice comentariu.

 

Alte nume importante identificate în documentele off-shore sunt soția vicepremierului rus Igor Shuvalov și doi directori importanți ai Gazprom, gigantul rus producător de gaz deținut de guvernul de la Moscova. Documentele arată că soția lui Shuvalov și oficialii Gazprom dețin acțiuni în firme din Insulele Virgine Britanice. Toți trei au refuzat să comenteze.

 

Alt nume este cel al baronesei Carmen Thyssen-Bornemisza, faimoasă ca protectoare a artelor, care a fost identificată în documente folosind o firmă din Insulele Cook pentru a cumpăra opere de artă, cum a fost cazul tabloului „Moară de apă la Gennep” a lui Van Gogh,  în cadrul licitațiilor organizate de case precum Sotheby și Christie.

 

Avocatul baronesei a recunoscut că ea are beneficii financiare din taxe prin faptul că este acționară la un off-shore, dar a subliniat că folosește paradisurile fiscale în special pentru ca îi oferă „flexibilitate maximă” atunci când transportă opere de artă dintr-o țară în alta.

 

Printre cei 4.000 de americani al căror nume apare în documentele CTL se numără Denise Rich, o cantautoare nominalizată la Grammy, al cărei soț s-a aflat în centrul scandalului de grațiere izbucnit la încheierea mandatului lui Bill Clinton.

 

O investigație a Congresului american a arătat că Rich, care a strâns fonduri electorale de milioane de dolari pentru politicienii democrați, a jucat un rol major în campania prin care l-a convins pe Clinton să-l grațieze pe fostul ei soț, Marc Rich, un afacerist din domeniul petrolului care era arestat în Statele Unite pentru evaziune fiscală și crimă organizată.

 

Documentele obținute de ICIJ arată că ea avea 144 de milioane de dolari într-un fond din Insulele Cook. Bunurile din fond includeau un iacht numit Lady Joy. Aici Rich își distra musafirii, celebrități, și aduna fonduri pentru caritate.

 

Rich a renunțat la cetățenia americană în 2011, are cetățenie austriacă și a refuzat să răspundă întrebărilor legate de fondul off-shore.

 

Un alt nume celebru care apare în documente și care a renunțat la cetățenia americană este un membru al dinastiei Mellon, care a pus pe picioare companii precum Gulf Oil și Mellon Bank. James R. Mellon – autor de cărți despre Abraham Lincoln și despre patriarhul familiei, Thomas Mellon – a folosit patru companii din BVI și Lichtenstein pentru a tranzacționa acțiuni și a transfera zeci de milioane de dolari între conturi bancare off-shore pe care le controla.

 

Ca multi alți jucători off-shore, Mellon pare să fi luat măsuri să se distanțeze de interesele sale din paradisurile fiscale. De multe ori a folosit terți ca directori sau asociați interpuși, o unealtă legală pe care mulți proprietari de societăți off-shore o folosesc pentru a-și păstra anonimatul.

 

Contactat în Italia unde trăiește o parte din an, Mellon a declarat ICIJ că în trecut a deținut o mulțime de entități off-shore, dar  că le-a lichidat pe toate. El a adăugat că le-a folosit pentru avantaje fiscale și din motive juridice, sfătuit de avocatul său. “Dar nu am încălcat niciodată legea fiscală”, a declarat el.

 

Cât despre utilizarea directorilor interpuși, Mellon a precizat că acesta este modul în care societățile sunt înființate și a adăugat că este foarte util pentru persoane ca el care călătoresc mult să aibă pe cineva care să se ocupe de afaceri. “Tocmai am auzit de un candidat prezidențial care are o mulțime de bani în Insulele Cayman”, a declarat Mellon, acum cetățean britanic, făcând aluzie la Mitt Romney. “Nu toți cei care dețin societăți off-shore sunt escroci”, a încheiat el.

 

 

Amploarea off-shore

 

Obscuritatea lumii off-shore face dificil de urmărit traseele financiare. Într-un studiu făcut de James S. Henry, fost economist-șef al McKinsey & Company, se estimează că averea ascunsă în paradisurile fiscale este între 21.000 și 32.000 de miliarde, aproape echivalentul a economiilor Statelor Unite și Japoniei laolaltă.

 

Chiar dacă economia mondială s-a poticnit, industria off-shore a continuat să crească, spune Henry, care este membru în conducerea Tax Justice Network, un grup internațional de cercetare care pledează împotriva paradisurilor fiscale.

 

Cercetările lui Henry arată că valoarea bunurilor manageriate de primele 50 de bănci private din lume, care adesea folosesc paradisuri fiscale pentru a-și ajuta clienții să-și mențină „valoarea netă”, a crescut de la 5.400 de miliarde de dolari în 2005 la mai mult de 12.000 de miliarde în 2010.

 

Henry și alți critici argumentează că secretomania off-shore are un efect coroziv asupra guvernelor și sistemelor legislative, permițând oficialilor corupți să devasteze avuția publică și asigură acoperire pentru traficanții de persoane, mafioți, braconieri de lux și alte tipuri de infracțiuni.

 

Apărătorii off-shore spun că majoritatea proprietarilor sunt impicați în afaceri legale. Centrele off-shore, explică ei, permit firmelor și persoanelor să-și diversifice investițiile, strâng alianțe comerciale transfrontaliere și fac afaceri într-o zonă prietenoasă care evită regulile dificile și birocrația din lumea fiscală normală.

 

„Totul este mult mai axat spre afaceri. Dacă nu ești onest, poți profita într-o manieră negativă, dar dacă ești onest poți profita într-o manieră pozitivă”, a spus David Marchant, editorulOffshoreAlert, un ziar online.

 

Mare parte a articolelor ICIJ sunt axate pe două firme off-shore: Portcullis TrustNet din Singapore și Commonwealth Trust Limited (CTL) din Insulele Virgine Britanice – BVI, firme care au ajutat zeci de mii de persoane să înființeze entități off-shore și conturi bancare greu de depistat.

 

Autoritățile din BVI au descoperit că între 2003 și 2008 CTL a încălcat în mod repetat legislația pentru combaterea spălării banilor din insulă prin faptul că nu verifica și înregistra trecutul și identitatea clienților. „Această firmă în special avea în interiorul ei probleme sistemice legate de spălarea banilor”, a declarat anul trecut un oficial din cadrul Comisiei pentru Servicii Financiare din BVI.

 

Documentele arată că CTL a înființat 31 de firme în 2006 pentru o persoană identificată în Marea Britanie, conform datelor unui tribunal, ca fiind paravan pentru Mukhtar Ablyazov, un magnat bancher din Kazahstan care a fost acuzat că a furat 5 miliarde de dolari din una dintre cele mai mari bănci ale fostei republici sovietice. Ablyazov a negat orice faptă ilegală.

 

Thomas Ward, un canadian care este unul dintre cei doi fondatori, în anul 1994, ai CTL și a continuat să lucreze drept consultant pentru firmă, a declarat că procedurile de investigare a clienților sunt conforme cu standardele industriei off-shore din BVI, dar nici o măsură de verificare nu poate asigura că firme ca CTL nu vor fi „trase pe sfoară de clienți necinstiți” sau să încheie afaceri cu „cineva care pare, cu tot istoricul verificării, a fi onest”, dar ”ulterior se dovedește că a făcut ceva oneros”.

 

“Este dăunător, deși poate la îndemână, să demonizăm CTL ca fiind de departe cea mai mare problemă din această industrie. Mai degrabă cred că problemele CTL au fost direct proporționale cu cota sa de piață”, a fost răspunsul lui Ward la întrebările legate de CTL.

 

În urma analizei documentelor TrustNet, ICIJ a identificat 30 de americani, clienți ai firmei, acuzați de infracțiuni financiare, spălare de bani și alte nereguli fiscale. Printre acestea se află Paul Bilzerian, fostul titan de pe Wall Street, care a fost condamnat pentru evaziune fiscală și încălcare a legislației bursiere în 1989, dar și Raj Rajaratnam, un miliardar manager al unui fond de investiții care a fost și el condamnat la închisoare în 2011 într-unul dintre cele mai mari scandaluri cu secrete bursiere din istoria Statelor Unite.

 

TrustNet a refuzat să răspundă întrebărilor jurnaliștilor.

 

 

Lista Neagră

 

Documentele obținute de ICIJ arată cum angajații firmelor off-shore își ajută clienții să conceapă structuri financiare elaborate care se întind pe toate continentele. De exemplu, un oficial guvernamental thailandez are legături cu un dictator african folosind TrustNet din Singapore pentru a înființa o firmă secretă în BVI.

 

Oficialul Nalinee „Joy” Taveesin este în prezent reprezentanta comerțului internațional thailandez. Ea a fost șefa de cabinet a premierului Yingluck Shinawatra până anul trecut când a părăsit acest post.

 

 

Taveesin și-a înființat firma din BVI în august 2008, la șapte luni după ce a fost numită consultant al ministrului thailandez al Comerțului și cu trei luni înainte ca Trezoreria Statelor Unite să o introducă pe lista neagră a „prietenilor” dictatorului Robert Mugabe din Zimbabwe.

 

Trezoreria i-a înghețat bunurile din Statele Unite și a acuzat-o că „în secret susține practicile financiare ale unuia dintre cele mai corupte regimuri din Africa” prin traficul de pietre prețioase și alte afaceri care se fac în numele soției lui Mugabe și a altor oameni influenți din Zimbabwe.

 

Taveesin a declarat că relația ei cu familia Mugabe este „strict socială” și că includerea pe lista neagră s-a făcut pe principiul vinovat prin asociere. Prin secretarul ei, Taveesin a negat categoric că ar avea o firmă în BVI. ICIJ a verificat acționariatul folosind datele TrustNet care demonstrează că ea și fratele său sunt acționari la o firmă din BVI care are ca adresă principală o adresă din Bangkok folosită pentru afacerile ei din Thailanda.

 

Datele obținute de ICIJ dezvăluie și o firmă secretă deținută de Muller Conrad „Billy” Rautenbach, un om de afaceri din Zimbabwe care a fost introdus pe lista neagră în același timp cu Taveesin și care are legături cu regimul Mugabe. Trezoreria americană a precizat că Rautenbach a ajutat la organizarea unui proiect minier major în Zimbabwe de pe urma căruia „a beneficiat un număr mic de înalți oficiali corupți”.

 

Când CTL a înființat în 2006 firma lui Rautenbach, acesta era deja un fugar, fiind căutat pentru acuzații de fraudă în Africa de Sud. S-a renunțat la acuzațiile aduse lui personal, dar firma sud-africană pe care o controla a pledat vinovat, conform codului penal, și a plătit o amendă de aproape 4 milioane de dolari.

 

Rautenbach a respins acuzațiile autorităților americane, pretinzând ca acestea fac „erori legale și faptice importante” când introduc oamenii pe lista neagră, a precizat avocatul său, Ian Small Smith. Acesta a spus că firma lui Rautenbach din BVI a fost înființată „ca un vehicul special pentru investiții în Moscova” și că respectă toate reglementările în vigoare. Firma nu mai este activă.

 

 

„Magazin universal”

 

Clienții off-shore sunt deserviți de o industrie întreagă de intermediari, avocați, contabili bine plătiți și bănci care mascheză, înființează structuri financiare și au grijă de bunurile clienților în numele acestora.

 

Documentele obținute de ICIJ arată cum două bănci de top din Elveția, UBS și Clariden, au colaborat cu TrustNet pentru a asigura clienților lor companii secrete în BVI și în alte paradisuri fiscale. Clariden, deținută de Credit Suisse, căuta astfel de nivele de confidențialitate pentru unii dintre clienții lor, arată datele, încât un oficial TrustNet descria cererea băncii ca fiind „Sfântul Graal” al entităților off-shore – un nivel de anonimat al companiei încât poliția și autoritățile s-ar lovi „de un zid alb” în cazul ar încerca să descopere identitatea reală a acționarului. Clariden a refuzat să răspundă întrebărilor legate de relația sa cu TrustNet.

 

„Din cauza legilor elvețiene privind secretul bancar, nu avem dreptul de a oferi nici o informație legată despre clienți reali sau fictivi. Ca regulă generală, Credit Suisse și companiile sale respectă legislația în țările în care funcționează”, a fost răspunsul băncii.

 

Un purtător de cuvânt al UBS a declarat că banca aplică „cele mai înalte standarde internaționale” în lupta împotriva spălării banilor și că TrustNet „este unul dintre cei peste 800 de furnizori de servicii pe plan mondial cu care clienții UBS aleg să lucreze pentru a li se asigura servicii de administrare a averii sau planuri de succesiune. Acești furnizori sunt folosiți de asemenea și de clienții altor bănci”.

 

TrustNet se descrie ca un „magazin universal”, personalul său incluzând avocați, contabili și alți experți care pot oferi pachete „secrete” personalizate pentru a îndeplini nevoile și valoarea financiară a clienților săi.

 

Aceste pachete pot fi simple și ieftine, cum ar fi înființarea unei firme în BVI, sau pot fi structuri complexe care includ diferite nivele de fonduri fiduciare, firme, fundații, asigurări și așa-numiții directori și companii „paravan”.

 

Când înființează firme pentru clienții lor, acest tip de companii adesea numesc directori și acționari artificiali, agenți care servesc drept paravan atunci când adevăratul acționar al firmeinu dorește să i se afle identitatea.

 

Din cauza extinderii acestui proces al directorilor și acționarilor paravan, anchetatorii care urmăresc activități de spălare a banilor și alte infracțiuni ajung adesea într-o fundătură când încearcă să afle cine se ascunde în spatele firmelor off-shore.

 

O analiză a ICIJ, BBC și The Guardian a identificat un grup de 28 „directori impostori” care acționează ca reprezentanți, pe hârtie, pentru mai mult de 21.000 de firme, printre ei aflându-se și directori care reprezintă fiecare și câte 4.000 de astfel de firme.

 

Printre cei mai importanți directori identificați în documentele obținute de ICIJ se numără și o firmă din Marea Britanie care este director al unei companii din BVI, Tamalaris Consolidated Limited, pe care Uniunea Europeană a catalogat-o ca fiind paravan pentru Compania de Navigație a Iranului. UE, ONU și Statele Unite au acuzat această Companie de Navigație de ajutor oferit programului nuclear al Iranului.

 

 

„Zonă liberă de sancțiuni”

 

Organizații internaționale luptă de zeci de ani să limiteze înșelăciunile fiscale și corupția din industria off-shore. În 1990, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică a început a pune presiune pe zonele off-shore să reducă nivelul anonimatului datelor pe care le dețin și să acționeze mai intens împotriva spălării banilor, dar eforturile au fost încetinite în 2000 când administrația Bush și-a retras suportul american, conform lui Robert Goulder, fost redactor-șef al Tax Notes International.

 

O altă „mare cruciadă” împotriva paradisurilor fiscale, scrie Goulder, a început când autoritățile din Statele Unite au acționat împotriva UBS, forțând banca elvețiană să plătească 780 de milioane de dolari în 2009 pentru a ajunge la o înțelegere legată de acuzațiile că a ajutat cetățeni americani să eludeze Fiscul. Autoritățile americane și germane pun presiune pe bănci și guverne pentru ca informațiile legate de clienții și conturi off-shore să fie furnizate autorităților ori de câte ori este nevoie.

 

Prim-ministrul britanic David Cameron a promis să uzeze de președinția sa în G8, forumul celor mai bogate opt state din lume, pentru a ajuta la impunerea legii în ceea ce privește evaziunea fiscală și spălarea banilor. Promisiuni ca acestea au fost privite cu scepticism, având în vedere rolul cheie jucat de SUA, Marea Britanie și Rusia ca destinație a banilor murdari.

 

În ciuda noilor eforturi, industria off-shore rămâne o „zonă liberă de sancțiuni” pentru oricine vrea să comită fraude financiare, a spus Jack Blum, fost anchetator al Senatului american, care este acum specializat pe investigarea spălarii banilor și a fraudelor fiscale. „Periodic, gunoiul pute așa de rău încât cineva închide capacul tomberonului și se așează pe el pentru un timp. Există câteva progrese, dar este un drum al naibii de lung”, a spus Blum.

 

Au contribuit la documentarea acestui articol Mar Cabra, Kimberley Porteous, Frederic Zalac, Alex Shprintsen, Prangtip Daorueng, Roel Landingin, Francois Pilet, Emilia Díaz-Struck, Roman Shleynov, Harry Karanikas, Sebastian Mondial and Emily Menkes.

CITESTE DOSARUL OFFSHORELEAKS  

sursa: Centrul Roman pentru Jurnalism de Investigație

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *