Intelepciunea stramosilor: ce tip de alimente mancau românii, in trecut

mamaliga

Trăim într-o societate bazată pe consum în care „ofertele” și „promoțiile” sunt afișate pretutindeni, agresându-ne chiar uneori. În prezent, ne bucurăm de o gamă variată de alimente, proaspete sau procesate, foarte multe pline de E-uri.

Ne întrebăm tot mai frecvent de ce în țara noastră, deși suntem înconjurați de o gamă variată de alimente, se înregistrează o creștere continuă a bolilor de inimă, a obezității, a cancerului. Nu trebuie să privim mai departe de rafturile supermagazinelor, localurilor fast-food , la programele de alimentație din școli și chiar la atitudinea noastră, pentru a găsi motivele de bază.

Este un subiect mult discutat în societatea de astazi , dar din păcate cei mai mulți dintre noi rămânem la stadiul de discuții, fără a întreprinde ceva în acest sens. Faptul că medicii recomandă medicamente antagonice la cel mai mic semn de boală sau de disconfort, indică o pierdere a credinței în Divinitate și în capacitatea înăscută a corpului uman de a se vindeca singur, prin adoptarea unei alimentații sănătoase.

Ce spunea Socrate despre alimentația sănătoasă, acum 2500 de ani

Dacă ne întoarcem în istorie,  vom observa că în urmă cu aproape 2500 de ani, Platon a redat un dialog între două personaje, Socrate și Glaucon, în care surprinde o discuție despre alimentația potrivită pentru viitorul orașelor lor.

Socrate spune că alimentația  ar trebui sa fie cât mai simplă, iar cetățenii orașelor ar trebui să consume în principal orz, grâu, la care să se adauge când și când sare, lactate, legume, măsline, „mâncare de la țară, varză fiartă cu ceapă”, iar ca desert „smochine și fructe”. Socrate spune: “În acest fel, petrecându-și zilele în liniște și o stare de sănătate bună, ei vor trăi dupa toate probabilitățile până la o vârsta înaintată…”.

Glaucon îi răspunde că o asemenea alimentație ar fi potrivită „ pentru porci” și că cetățenii ar trebui să trăiască „ într-un mod civilizat”. El continuă: “Ei ar trebui să stea culcați pe divan… și să-și primească mâncarea și desertul conform alimentației moderne”.  Cu alte cuvinte, cetațenii ar trebui să-și permită luxul de a consuma carne.

Socrate îi dă replica: “Dacă vrei să ai parte de un oraș ai cărui locuitori să sufere de inflamații…. În plus, am avea nevoie de un număr mare de animale, pentru cei care vor dori să le mănânce, nu-i așa?”

Galucon îi răspunde: “Desigur.” Socrate continuă: “În aceste condiții, nu crezi că vom avea nevoie de mai mulți oameni pricepuți la medicină, dacă vom adopta acest regim, și nu celălalt?” Glaucon nu poate tăgădui: “Așa este”. Socrate continuă și spune că„acest oraș obișnuit să trăiască în lux va duce lipsă de terenuri din cauza nevoii de suprafețe tot mai mari, necesare pentru creșterea  animalelor pentru hrană. Aceasta lipsă îi va determina să ia pământ de la alții, ceea ce ar putea genera violența și război, și implicit o mai mare nevoie de justiție”.

Mai mult spune Socrate: “Când haosul  și bolile abundă într-un oraș, nu sunt sălile de judecată și cele de vindecare deschise?, și nu ajung Legea și Știința Medicală să capete o importanță excesivă, în condițiile în care un număr din ce în ce mai mare de oameni se consacră cu zel acestor profesii?”.

Platon arată foarte clar în acest pasaj că în cazul în care consumăm produse de origine animală, o facem pe riscul noastru. Este absolut remarcabil faptul că unul din cei mai mari intelectuali ai lumii a condamnat consumul de carne cu aproape 2500 de ani în urmă, dar încă și mai interesant este faptul că puțini oameni cunosc această poveste.

Cum se face că Platon a prezis viitorul cu atâta acuratețe? El  știa că un consum de carne sau de produse de origine animală nu poate duce la o sănătate bună și la prosperitate. Senzația falsă de lux și belșug oferită de posibilitatea de a mânca produse de origine animală nu poate conduce decât la o cultură în care există boală, durere, dispute referitoare la terenuri, avocați și medici.

Descrierea aceasta corespunde perfect multor probleme cu care se confruntă societatea modernă de astăzi  din România și nu numai, când la fiecare colț de stradă găsim deschisă câte o farmacie. Cum se face că am uitat aceste lecții ale trecutului? Am parcurs orbește acești 2500 de ani, clădind o societate așa numită „modernă”?

Uităm adesea că DUMEZEU  a creat doar ce este viu. Păcatul a „adăugat” anormalitatea neviului – a morții. Se observă astfel că boala trupeasca își are originea în negativitatea stărilor sufletești și, în ultimă instantă, în păcatul înțeles ca „despărțire” de Dumnezeu, dar și prin consumarea de alimente lipsite de viață, a caror viață a fost distrusă printr-o procesare necorespunzatoare.

Consumul de alimente cât mai apropiate de starea lor naturală – iată cheia către o alimentație corectă și benefică pentru organismul uman și nu numai.

Alimentația poporului român, în trecut

Medicul antic Galenus remarcă de asemenea faptul că „natura este cel mai bun doctor, pentru că ea vindeca trei sferturi din toate bolile….” El ne atrage atenția asupra necesității regăsirii drumului spre plantele medicinale, pe care Dumezeu ni le dăruiește după bunătatea Lui.  Într-o vreme în care ne îndepărtăm tot mai mult de modul de viață natural, suntem amenințați , în prezent, de boli grave din cauza unei atitudini greșite în fața vieții. Știau oare strămoșii noștrii acest lucru?

Dar să vedem ce se întâmpla, în acel timp, în spațiu geto-dac.

O minuțioasă cercetare în domeniu ne-a fost oferită de către medicul Ion Claudian, în lucrarea „Alimentația poporului român” apărută la Editura Fundației pentru literatură și artă „Regele Carol II” în 1939.

Dr. Caludian – nutriționist de renume modial , fost expert al Organizației Națiunilor Unite pentru Agricultură și Alimentație , doctor în medicină al Facultății din București – o voce  competentă ce a adus la lumină  cercetări istorice care au confirmat în mod clar că poporul geto-dac era un „popor mâncător de lapte”, fapt demonstrat și de ocupația de bază: creșterea animalelor, alături de agricultură.

Simion Mehehinti-Soveja, în cartea sa „Creștinismul Românesc” , adaos la „Caracterizarea etnografică a poporului roman”, precizează :

„O parte dintre locuitorii Carpaților trăiau în cea mai mare cumpătare, nutrindu-se cu poamă, lapte, miere, bureți, ferindu-se de sânge și de carne. ….Erau respectați ca o clasă superioară și purtau pe cap căciulă împletită din fire de lână.”

Columna traiană ne arată pe însuși Decebal cu căciulă la fel, ceea ce dovedește de câtă cinste se bucurau aceștia în fața poporului roman și nu numai. Nu în zadar, chiar grecii îi numeau „nemuritori”. Este un lucru de care nimeni nu se poate îndoi și care se evidențiază din toata istoria geto-dacilor că: „râvna religioasă a fost de când lumea caracterul preacumpănitor al firii lor. Evlaia aceasta, cunoscută de când lumea , ne dă dreptul să considerăm pe stramoșii noștrii daci aproape ca un fel de creștini înainte de creștinism” – completează în cartea sa   Simion Mehehinti-Soveja.

Trecerea de la grâu la mei

Odată cu năvălirea romanilor, populația din zonele ocupate s-a retras în munții și dealurile submuntoase pentru a nu fi subjugată.

De la grâul consumat pe timpul lui Burebista , trecem la alt sistem de alimentație – declara prof. Dr. Iulian Mincu din cadrul Institutului Național de Diabet , Nutriție și Boli Metabolice „Nicolae Păulescu”. „Strămoșii noștrii au fost nevoiți să găsească o alternativă la grâu, pentru că acesta nu se putea cultiva nici în munți, nici pe dealuri. Așadar, au trecut la mei. După anul 400-500 d.Hr a apărut cultura de mei, care s-a menținut până la introducerea porumbului adus din America (secolul al XVII-lea)” – adaugă prof dr. Iulian Mincu fost ministru al sănătații în perioada 1992-1996.

Se știu astăzi calitățile extraordinare pe care le are meiul. El este cereala cea mai bogată în vitaminele A, B5, B2, PP, conținând și numeroase minerale, în special magneziu și zinc, dar și potasiu, fier, siliciu, motiv pentru care ar trebui să intre astăzi în meniul nostru din ce în ce mai des. Meiul are totodată și  un efect pozitiv asupra rinichilor, previne formarea calculilor biliari, protejează sistemul gastro-intestinal, stimulează sistemul nervos, contribuie la sănătatea oaselor, a dinților și a părului. Combate halena, care este semnul unei digestii lente sau a proliferării bacteriilor și microbilor, iată dovezi descoperite de știinta modernă pe care stramoșii noștrii le știau deja.

Medicul Ion Claudian precizează în lucrarea sa că, deși românii creșteau multe animale , ei erau vegetarieni. Păstorul „nu era dispus să-și împuțineze turma” care era „propriul său capital, ci se mulțumea cu „dobânda” adică laptele, lâna. Ciobanul român sacrifica doar animalele bonlave. „ Ștefan cel Mare nu era mămăligar. Pe vremea lui nu se mânca porumb și cartofi“. Mâncarea era bazată în special pe mei cu toate beneficiile prezentate . Toate erau preparate în mod natural. Elevarea spirituală a poporului se menținea atunci la cote ridicate. O sută de ani mai târziu,  un misionar catolic ce a vizitat Muntenia spunea, în 1670, că „ tot acel popor se hrănește cu pâine de mei, iar Mihai Viteanul era poreclit de sași, Mălai – Vodă”.

Porumbul și cartoful odată păstrunse în spațiul românesc schimbă ordinea alimentară. Apariția porumbului ( sec XVII-XVIII) și ulterior a cartofului (sec XIX) a reprezentat un punct de cotitură în alimentația românilor și a evitat o criză economică gravă” afirmă prof.dr. Iulian Mincu.

În alimentația țăranului, meiul a fost înlocuit de porumb, pentru că avea un gust mai bun , iar productivitatea era mai mare, dar totuși inferior ca aport de vitamine și minerale.

Astfel, consumul excesiv de porumb , fără a fi combinat cu alte alimente, a generat pelarga – o boală apărută ca urmare a  carenței de vitamine caracteristică populațiilor sărace. „În secolul al XIX-lea, alimentul de bază al țăranului român era mămăliga din făină de porumb, la care se mai adăuga fasole, varză, ceapa,usturoi, lactate și miere. El mânca foarte rar carne și doar ocazional ouă pentru că , în general , acestea erau produse destinate pieței, el le vindea, nu le consuma“.

Reducerea la minim a consumului de carne

După 1829, cultivarea cerealelor a luat avânt în detrimentul creșterii animalelor. Boierii români au fost obligați, până în  1829, să vândă turcilor grâu ieftin. Schimbările în plan economic au loc după ocupația militară rusă a Țărilor Române, impusă în anul 1829. Atunci s-a intensificat cultivarea cerealelor – grâu, porumb, orz, mei – care erau însă destinate exportului.

Micșorarea pășunilor a dus astfel la mișcorarea efectivului de animale crescute și implicit la diminuarea consumului de lapte și produse lactate. Prin pierderea mijloacelor străvechi de alimentație, în care laptele juca rolul principal, s-a accentuat vegetarianismul, cu reducerea la minim a consumului de proteine de origine animală.

Făina de grâu, principala cereală exportată, era folosită de orășeni și de țăranii mai înstăriți .„Pâinea albă figurează ca un fel de prajitură pentru copii, când sunt bonlavi. Cozonacii, plăcintele se fac numai în zile cu o mare semnificație spirituală ca Paștele și Crăciunul”,afirma dr. Grigore Benetato, la începutul secolului XX, evidențiind astfel legătura strânsă pe care țăranii o aveau cu Divinitatea.

Alexander Reinhardt amintește în lucrarea sa „Povețele maicii Sofronia” depre această legatură cu Divinitatea și despre „o știință străveche  a plantelor medicinale” în tradiția românească.

El ne vorbește despre terapia simultană a sufletului și a trupului; pentru aceasta ,“orice boală pornește dintr-o problemă spirituală, iar procedeele de vindecare  care  se adresează numai trupului nu au, din acest motiv, decât puțini sorți de izbândă.” 

Remediile terapeutice ce țin de alimentație și mișcare sunt, astfel, întregite prin terapie sufletească, o reconectare cu Dumnezeu în ambianța acelor vremuri. Deasemenea Ovidiu Bujor pune în atenție în cartea sa „ Farmacia Casei. Terapia Naturală” – un aspect referitor la „terapia naturală a populațiilor străvechi de pe teritoriul patriei noastre: conceptul terapiei integrale, înțelegand prin aceasta terapeutica psiho-somatică aplicată întregului organism și sufletului, nu numai organul afectat”.

Prepararea alimentelor prin fierbere

Medicul Gheorghe Crăiniceanu descrie în lucrarea sa „Igiena Țăranului Român” (1895) că mămăliga era „stâlpul casei”, iar legumele erau „cel mai uzitat și mai plăcut adaos”.

Pe lângă mămăligă , cu cartofi sau cu lapte, țăranii mai mâncau fasole păstăi sau boabe, în special în vremea posturilor – pe care le țineau cu sfințenie -  varza, castraveți, ambele proaspete sau murate, lăptuci, ștevie, urzici sau susai. Dovleacul se consuma, în special, în postul Craciunului. Ca și în prezent , în secolul XX țăranii îmbunătățeau gustul mâncărurilor  cu ceapă, praz, ardei , patrunjel, hrean, usturoi, mărar, leustean, oțet, zeamă de varză sau borș in funcție de zonă.

În zilele de sărbătoare, țăranii consumau pește, provenit în special din Dunăre, pentru care dădeau în schimb malai, dar și melci, raci  și scoici  pe care le procurau din iazuri și apele curgătoare de munte.

În privința tehnicii de preparare a alimentelor, medicul Ion Claudian precizează în lucrarea sa apărută în 1939 că „prăjirea alimentelor este relativ recentă, de bază fiind fierberea“. Se consuma frecvent ulei de in, de cânepă și de rapiță, cu toate beneficiile aduse prin conținutul lor de acizi grași esențiali.

Situația se schimbă după 1940, când grâul ia locul porumbului. Seceta și lipsurile datorate industrializării rapide și mutării forțate a 55% din populația țării la oraș au lăsat amprente destul de adânci în stilul de viață al românilor.

La finalul studiului său prof.dr. Ion Claudian remarca urmatoarele repere fundamentale ale liniei dominate  culinare ale românilor:

“Așa cum se prezintă astăzi (1940) alimentația țăranului român este caracterizată astfel: – o hrană monotonă, de tip predominant vegetarian; – lipsa obiceiului panificației, având porumbul ca bază de alimentație.”

Totuși în acest fel au fost evitate o bună perioadă de timp proliferarea așa ziselor boli ale abundenței – cu care ne confruntam astăzi – boli cardio-vasculare, obezitate , neoplasm de diferite tipuri , etc.

Da, este adevărat că pe atunci existau și o gramadă de boli ale sărăciei (pneumonia, boli gastro-intestinale, boli parazitare, pelarga, etc), dar nu de amploarea bolilor abundenței din ziua de azi. Constatăm așadar, că strămoșii noștrii consumau cu precădere hrană de origine vegetală, ei se alimentau cu alimente puțin procesate termic cu toate avantajele ce decurg din adoptarea acestui stil de viață.

Cum vom scăpa de bolile „abundenței”

Niciodată până acum nu a existat un procent atât de mare al deceselor cauzate de bolile „abundenței”, de un stil de viață bazat pe consumism și de excluderea sacralizării alimentației din viața de zi cu zi. Oare la această abundență se referea Socrate acum 2500 de ani în urmă, atunci când ne-a descriso societate plină de medici și de avocați care se luptă cu probleme cauzate de faptul că oamenii trăiesc în  „lux” consumând carne și în mod exagerat orice proteină de origine animală?

Dispunem la ora actuală de dovezi profunde și multiple care arată că o dietă pe bază de alimente integrale de origine vegetală este cea mai bună în prevenirea și vindecarea neoplasmului, a bolilor autoimune, a bolilor de rinichi, a diabetului, a oaselor, ochilor și creierului. Avem acum dovezi științifice a ceea ce strămoșii noștrii știau deja și aplicau în viața loc cotidiană, care va fi atitudinea noastră?

Observăm astfel că istoria se repetă…, am atins un punct în istoria noastră în care obiceiurile proaste – ale societății consumiste de astăzi – nu mai pot fi tolerate . Totuși, cred că de această dată  suntem din ce în ce mai pregătiți să ne schimbăm stilul de viață.

Imaginea publică a vegetarianismului se îmbunătățește în mod constant, informațiile circulă cu o mai mare rapiditate.  Apropierea de Divinitate și conștientizarea beneficiilor abordării stilului de viață vegetarian sunt din ce în ce mai necesare, chiar indispensabile aș putea spune.  Iată calea , deschisă de strămoșii noștrii, pe care este cel mai indicat să mergem.

Dar vorba lui Seneca:  Suferim de boli vindecabile (sanabilibus aegrotamus malis) , iar unul din leacurile cele mai sigure este întoarcerea la „ creștinismul nostru românesc”, izvorât din evlavia poporului dac, dându-i cât mai repede puterile de altădată.

Avem nevoie doar de credință și de dorința de a face schimbarea. Cum vor arata nepoții noștrii peste 100 de ani? Numai timpul ne va spune acest lucru. Știu doar un singur lucru , că viitorul începe astăzi….. și că acesta depinde de fiecare dintre noi.

Circulația facilă a informației în ziua de astăzi și elevarea spirituală a noastră, a tuturor, vor lăsa, fără îndoială, o amprentă importantă asupra stilului de viață în societatea viitorului.

Să privim  cu dragoste în urmă la înțelepciunea strămoșilor noștrii, să preluăm informațiile corecte și benefice pe care să le completăm cu dovezile științifice de astăzi și astfel să ne construim un viitor mai liniștit, în pace, lumină și iubire.

Să privim cu bucurie în viitor și să ne străduim să asigurăm prin aceasta condițiile optime pentru elevarea spirituală maximă a urmașilor noștrii.

Adriana Munteanu

Sursa: glasuliubirii.ro via adsa.ro

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *