Eu NU !

Noi românii (ca și moldovenii de pe Planeta Moldova, de altfel) suntem o specie aparte. Nu suntem nici măcar oameni, suntem ALTCEVA – și o să vă explic de ce cred asta.

 Pe undeva, probabil că suntem mai înrudiți cu albinele decât cu mamiferele, căci ne place zumzetul, ne place viața de stup. Comunicăm în moduri absconse, ritualice și de neânțeles pentru alții. Avem normele noastre proprii de relaționare, cutumele noastre, propriul nostru calendar social, care ne obligă la gesturi de maximă importanță pentru apartenența la grup.

 Reperele noastre sociale sunt de ordin religios, deoarece avem un calendar burdușit de sfinți cu nume larg răspândite, de momente proto-arhaice (unele dintre ele pre-creștine !), peste care se suprapun altele noi, importate recent în patrimoniul nostru social.

 Avem Ioni și Ioane care își serbează ziua numelui de Sfântul Ioan, deși n-au trecut nici măcar o dată în viață pe la biserică, de sărbătoarea numelui lor (Ion Iliescu este un exemplu de clasic… din păcate în viață – în acest sens). Pomelnicul onomasticilor continuă: Gherghe, Vasile, Mihai și Gabriel, Cristian, Constantin, Elena, Maria/Marian, Petre, Ștefan, și să mă ierte Dumnezeu dacă l-am sărit pe vreunul !

 Dar coșmarul nu se încheie aici: avem ziua de Florii, unde e musai să nu uităm pe nimeni ce poartă nume de floare (iar aici imaginația românilor – căci suntem un popor agrar ! a luat proporții înspăimântătoare !). Din statisticile noastre oficiale, aflăm că peste 1.400.000 de români își aniversează onomastica cu ocazia Sărbătorii Floriilor. Din cei 1.487.510 români aniversați de Florii, 634.467 sunt bărbați, iar 853.043 femei.

Statisticile existente la nivelul Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Afacerilor Interne arată că majoritatea românilor care își sărbătoresc onomastica de Florii, respectiv 334.634 de persoane, poartă numele de Florin, alți 146.328 Viorel, iar 54.749 Florian. Alte 29.779 de persoane poartă numele Florea, 25.183 răspund la numele Florentin și alți 13.925, Florinel.

 Printre bărbații care își serbează onomastica se numără și cei cu numele Trandafir, 2.418, Bujor, 1.550, Floricel, 928, Mărgărit, 699 și Crin, 204.

 Din totalul româncelor cu nume de flori, 146.268 se numesc Viorica, 128.844, Florentina, 92.668, Florica, 87.202, Floarea, iar 79.753, Florina.

 În duminica Floriilor vor fi aniversate și persoane cu nume mai rar întâlnite, precum Garofița, 2.972, Iris, 2.196, Anemona, 858, Micșunica, 626, Romanița, 533, Panseluța, 444 sau Crizantema, 303.

 Iar statistica prezentată mai sus – este doar vârful icebergului onomastic floral: nu trebuie uitate nici Liliana, Violeta, Margareta, Brândușa, Dalia, Lăcrămioara, Camelia, Hortensia, Iasmina, Narcisa – și mai căutați și voi printre cunoscuți, că sigur mai găsiți !

 Acești oameni – purtătorii unor nume de mari sfinți/sfinte sau diverse buruieni, se supără dacă nu îi feliciți de ziua lor (de parcă ei ar avea vre-un merit în toată chestia asta !) și nu te iartă tot anul dacă ai uitat să îi firtirisești cu felicitările și temenelele de rigoare.

 Dacă ne-am limita doar la aceste convenționalisme, n-ar fi încă mare lucru; dar avem Crăciun, Paște, Revelion, Valentine Day, Dragobete, Mărțișor, Ziua Femeii, și alte zeci și zeci de ocazii de felicitare, care te obligă să dai măcar un sms de politețe, să nu zică lumea că ești sălbatic.

 Ei bine, pe mine socotiți-mă străin de acest circuit al amabilităților de complezență, care îi fac pe unii să simtă ca au și ei viață socială. Nu așteptați de la mine sms-uri sau urări de bine în zile de nume, sfinți, flori, sărbători, etc., că n-o să vedeți ! N-are sens să vă supărați. Așa sunt eu, sincer cu mine însumi și cu ceilalți – pe cât posibil.

 Sincer, nu-mi pasă dacă porți nume de floare, sfânt sau marcă de chiloți. Mare șmecherie ! E problema ta. Nu mi-o pune mie în cârcă, am o existență și așa destul de aglomerată. Iar în schimb, nu pretind de la nimeni să își amintească că exist, nici de sărbătoarea Arhanghelului al cărui nume îl port, nici de ziua de naștere, nici cu alte ocazii. De obicei, în acele zile îmi închid telefonul sau, în cel mai bun caz nu răspund cretinilor care “bifează” în agendă încă un gest social, încă o sorcoveală de complezență.

 Dacă vrei să mă cauți, caută-mă din pură amiciție, când ai ceva de împărtășit – iar eu voi aprecia măcar sinceritatea gestului tău.

 M-am săturat de ipocrizia neaoș românească a celor care îți umplu căsuța de sms-uri cu mesaje furate de la alții: “fie ca Lumina Învierii să…” Să ce, MĂ !? Să mă uiți ! Pentru că eu nu ! În primul rând, nu îți voi citi mesajul stereotip prin care îmi amintești – tu și încă 200 de idioți, că a venit Paștele. Paște care pentru tine e doar un bun prilej de umflat mațul cu miel (care săracul – n-are nici o vină, ca și mine), de îmbătat ca porcul, și de dat sms-uri pioase la toată agenda din telefon.

 În al doilea rând, nu voi da nici un mesaj de răspuns, cu riscul de a fi considerat bădăran. Bădărani sunt măta și tactu care te-au crescut fățarnic, de ai ajuns să dai cu sms-uri d-astea în populație, însă nu te-au învățat să oprești să dai o mână de ajutor benevolă și gratuită la un om căzut pe stradă, sau să sari în ajutorul unei femei jefuite de țigani în tramvai – sub ochii tăi. Când o să faci aceste minime gesturi de civism adevărat, atunci să mă anunți. Sau, să îmi dai sms, pentru că doar atunci îți voi răspunde. 

Mihai Rapcea

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *