Chrístos Papasotiríou, Avocat al Curții Supreme de Justiție: Guvernare electronică și consimțământ. Mijloace de protecție juridică – NOUL BULETIN BILET FĂRĂ ÎNTOARCERE

NOUL BULETIN

BILET FĂRĂ ÎNTOARCERE

Sâmbătă, 6 octombrie 2012 a avut loc conferința organizată de Centrul de Studii Patristice împreună cu Sfânta Mitropolie a Pireului și cu youtuber-ii greci, pe tema „Noul act de identitate: bilet fără întoarcere”.

 

    Guvernare electronică și consimțământ. Mijloace de protecție juridică

 

de Chrístos Papasotiríou, Avocat al Curții Supreme de Justiție

Înaltpreasfinția-Voastră kir Serafim, Mitropolit al Pireului, Preacinstiți Părinți, domnilor și doamnelor,

Încă din noiembrie 2010, Ministerul de Interne a supus dezbaterii publice introducerea cardului cetățeanului. Potrivit conținutului propunerilor de dezbatere, ca subiecte de problematizare și exprimare a părerilor în acest sens au fost propuse de Minister următoarele:

  1. Valorificarea și extinderea serviciilor electronice existente și dezvoltarea altora noi de către adminitrația publică.
  2. Protecția datelor personale și a vieții private a cetățenilor.
  3. Protecția siguranței tranzacțiilor.
  4. Introducerea și valorificarea serviciilor electronice inovatoare.
  5. Propuneri tehnice pentru proiectarea și realizarea cardului. De altfel, scopurile și cadrul de folosire a cardului cetățeanului sunt în primul rând și totdeauna în conformitate cu Ministerul, identificarea firească a cetățenilor prin înlocuirea actualului act de identitate eliberat de poliție.

În același timp, se propune folosirea cardului cetățeanului în întreaga viață cotidiană, pentru a se ajunge treptat la înlocuirea diferitelor documente și certificate personale în tranzacțiile cetățeanului cu domeniul public.

De asemenea, potrivit  Ministerului, se prevede ca însușirea principală a cardului cetățeanului să fie încorporarea cipului electronic, în vederea atingerii scopului acestuia și a realizării cadrului de utilizare a cardului, adică pentru a fi cuprinse în acesta toate informațiile și datele, legate de scopurile și cadrele de mai sus. Încorporarea cipului în card permite responsabilului și executantului procesării informațiilor și datelor, dar și oricărui terț, ca în orice moment să ia cunoștință atât de tranzacțiile pe care le operează deținătorul, cât și de locul exact unde se află persoana asupra căreia se află cardul, cu rezultatul că se eludează astfel dreptul de liberă mișcare a cetățeanului în țară, care drept constituie o manifestare principală a dreptului la libertate personală.

Prin urmare, pentru atingerea acestor scopuri ale cardului cetățeanului era nevoie de decretarea legii cu privire la crearea unei baze tehnologice, electronice și la întemeierea și funcționarea unei baze electronice centrale, în care vor fi colectate informații și date despre deținător ce vor constitui obiect de procesare electronică.

Din acest motiv, însuși Ministerul de Interne, Decentralizare și Guvernare Electronică a adus spre negociere publică un proiect de lege cu privire la această lege care a devenit lege a statului, intitulată: ”Guvernarea Electronică”.

Potrivit conținutului propunerilor pe această temă ale Ministerului, scopurile Legii menționate sunt următoarele:

  1. Îmbunătățirea deservirii cetățenilor și a firmelor de către servicii ale administrației publice, în termeni de eficiență și transparență.
  2. Diminuarea birocrației prin valorificarea tehnologiilor informatice și de Comunicații.
  3. Protecția datelor personale și a vieții private a cetățenilor.
  4. Protecția siguranței tranzacțiilor.

Însă problemele care reies din introducerea cardului cetățeanului și a guvernării electronice sunt de netrecut și determinante în ce privește cele mai importante drepturi individuale constituționale, adică cele ale libertății personale și ale libertății de mișcare în interiorul țării și al respectului față de personalitatea individului.

Prin urmare, reglementările propuse atât pentru cardul cetățeanului, cât și pentru guvernarea electronică încalcă dispozițiile constituționale și cu valabilitate supralegislativă care privesc drepturile individuale despre care vorbim.
În acest punct trebuie semnalat care este cadrul juridic existent, care consacră și protejează drepturile libertății personale și al respectului personalității individului. Concret, potrivit articolului 5 al Constituției, se subliniază că:

„1. Fiecare persoană are dreptul de a-și dezvolta liber personalitatea și de a participa la viața socială, economică și politică a țării, atât timp cât nu prejudiciază drepturile altora și nu încalcă Constituția și bunele moravuri.

2. Toți cei care se află pe teritoriul elen se bucură de absoluta protecție a vieții, a onoarei și a libertății, indiferent de naționalitate, de rasă, limbă și convingeri religioase sau politice. Excepțiile sunt permise doar în cazurile prevăzute de dreptul internațional.

3. Libertatea personală este inviolabilă. Nimeni nu poate fi persecutat sau arestat sau închis, nici în vreun alt mod îngrădit, decât atunci și în modul pe care îl prevede legea.

Potrivit paragrafului 4 al articolului 5 al Constituției, se prevede că: se interzic măsuri administrative individuale care restricționează mișcarea sau instalarea liberă în țară, precum și ieșirea și intrarea liberă în aceasta a oricărui cetățean grec. Asemenea măsuri restrictive pot fi impuse doar ca pedeapsă stabilită în urma unei decizii a tribunalului penal, în condiții excepționale de necesitate și doar pentru prevenirea unor delicte penale, după cum prevede legea”.

Mai mult încă, dispoziția care consacră prin excelență dreptul nostru de a refuza aderarea la sistemul de control prin intermediul cardului cetățeanului și al guvernării electronice, dar și dreptul de a ne proteja împotriva colectării, procesării și utilizării datelor noastre personale prin mijloace electronice, este articolul 9A, recent adăugat în Constituție, care prevede următoarele: „Toate persoanele au dreptul la protecția împotriva colectării, procesării și utilizării, mai ales prin mijloace electronice, a datelor personale, după cum prevede legea. Protecția datelor personale este asigurată de o autoritate independentă care se constituie și funcționează după cum prevede legea”.

De asemenea, potrivit articolului 25 al Constituției, care consacră principiul proporționalității, adică obligația autorităților statale de a evita măsuri care restricționează în mod disproporționat drepturile individuale, când scopul la care aspiră măsurile luate poate fi atins prin mijloace mai puțin onoroase, sunt prevăzute următoarele:

“1. Drepturile omului ca individ și membru al societății și principiul statului social de drept sunt garantate de stat. Toate organele de stat sunt obligate să asigure exercitarea neîngrădită și eficientă a acestora. Aceste drepturi sunt valabile și în relațiile dintre persoanele cărora le sunt adecvate. Restricțiile de orice tip care pot fi impuse, potrivit Constituției, drepturilor acestora trebuie să fie prevăzute fie direct de Constituție, fie de lege, în condițiile în care există o reținere față de aceasta din urmă, și să se respecte principiul proporționalității.

2. Recunoașterea și protecția drepturilor fundamentale și inalienabile ale omului de către stat urmărește realizarea progresului social în libertate și dreptate”.

Dar și Legea 2472/1997 cu privire la procesarea datelor cu caracter personal, la articolul 5, paragraful 1, prevede următoarele:

„1. Procesarea datelor cu caracter personal este permisă doar când subiectul datelor și-a dat consimțământul”.

Prin articolul 9A al Constituției Elene – un articol constituțional care într-adevăr are caracter de pionierat – pentru prima oară în Europa se atribuie dreptului individual revendicarea cetățeanului față de stat de a fi protejat de colectarea, procesarea și utilizarea datelor personale prin mijloace electronice. În paralel, autoritatea constituțională sub care a fost așezat acest dreptul individual concret și menționarea termenului de protecție statală nu lasă loc de nici o contestare juridică sau logică asupra faptului că adunarea, procesarea și utilizarea datelor noastre personale prin mijloace electronice constituie un amestec ilegitim în viața personală a cetățeanului. Așa încât orice lege, dispoziție, orice decizie sau măsură ministerială care permite colectarea, procesarea sau utilizarea datelor personale este anticonstituțională și încalcă acest drept individual concret. Singura excepție legală de la această regulă de drept constituțional o poate constitui dispoziția prevăzută la al 2-lea alineat al paragrafului 4 al articolului 5 al Constituției: ori de câte ori este vorba de necesitatea lăurii de măsuri restrictive care se impun în virtutea unei pedepse hotărâte de tribunalul penal, este permisă încălcarea acestui drept numai în cazuri excepționale, pentru prevenirea unor delicte, atunci când, de exemplu, este nevoie de verificarea cazierului și, desigur, când cetățeanul își dă consimțământul.

În plus, prin dispoziții analoge sunt protejate drepturile noastre mai sus menționate și în cadrul Convenției Europene a Drepturilor Omului. Așadar, potrivit articolului 5, paragraful 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, se prevede că: „Orice persoană are dreptul la libertate și siguranță”.

De altfel, potrivit articolului 8 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, se prevede că:

„1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și familiale, a locuinței și corespondenței sale.

2. Nu este permis ca autoritatea publică să intervină în exercitarea acestui drept, în afară de cazul în care intervenția aceasta este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru siguranța națională, pentru siguranța publică, pentru bunăstarea economică a țării, pentru apărarea ordinii și prevenirea delictelor penale, pentru protecția sănătății sau moralității sau pentru protecția drepturilor și libertăților altora”.

Acesta este cadrul legal de protecție privitor la cardul cetățeanului și la guvernarea electronică oferit de drepturile constituționale care apără libertatea personală și respectul persoanei și a vieții sale private.  De aceea, și problemele juridice care vizează anticonstituționalitatea acestui demers legislativ și care au apărut încă de la decretarea Legii despre guvernarea electronică și cardul cetățeanului, așa cum s-a menționat, sunt următoarele: încorporarea cipului în cardul cetățeanului, face posibilă în orice clipă identificarea și localizarea oriunde în țară a purtătorului cardului.

Astfel, sunt încălcate direct drepturile cetățenilor stabilite prin Constituție care consfințesc respectul absolut al personalității acestora, al vieții personale și private și al libertății lor personale, în care este cuprins și dreptul de liberă mișcare în Grecia. În același timp, este încălcat principiul proporționalității prevăzut de dispoziția articolului 25 al Constituției, de vreme ce această lege permite crearea unei situații de disproporționalitate între ceea ce se pretinde că ar fi scopul cardului cetățeanului – adică identificarea fizică și facilitarea tranzacțiilor dintre cetățean și autoritățile publice în general – și mijloacele prin care se atinge acest scop. Și aceasta, deoarece scopul legii, care constă în primul rând în identificarea persoanei se poate realiza și prin alte mijloace – nu atât de oneroase precum cele pe care le presupun noul card cu cip – și fără să se prejudicieze întru nimic drepturile individuale mai sus menționate, și anume prin păstrarea modalităților de indentificare deja instituționalizate (de exemplu, prin actul de identitate eliberat de poliție, prin pașaport).

De altfel, scopul propus de Minister, și anume identificarea cetățeanului și înregistrarea tranzacțiilor sale cu domeniul public prin intermediul cardului, într-un mod care să facă posibilă în orice moment localizarea acestuia în interiorul țării, constituie o măsură nu doar disproporționată în relație cu scopul propus, dar și absolut deloc necesar într-o societate democratică. Actele de identitate existente sunt suficiente în vederea menținerii siguranței naționale și publice, a bunăstării economice a țării, pentru apărarea ordinii și prevenirea delictelor penale și protecția drepturilor și libertăților celorlalți. Așadar, scopul actului de identitate nu poate fi altul decât identificarea cetățeanului. Și pentru că în orice lucru, oricât ar părea de rău, se găsește și ceva bun, prevederile deciziei din 12 decembrie 2002 a Tribunalului European al Drepturilor Omului, la recursul care a avut loc în legătură cu actul de identitate elen din care s-a eliminat menționarea credinței religioase, constituie niște baze necesare pe care se întemeiază dreptul cetățenilor de a refuza primirea noului act de identitate, care ni se prezintă sub denumirea de „card al cetățeanului”, pentru că în cazul mai sus menționat au fost acceptate, între altele și următoarele:

a) Tribunalul consemnează mai întâi părerea autorității însărcinate cu protecția datelor personale, „potrivit căreia, ținând seama de scopul procesării datelor care se înscriu pe un act de identitate, adică controlul identității deținătorului, nu sunt necesare următoarele elemente: amprentele digitale, numele și prenumele soțului, sexul, profesia, cetățenia, adresa locuinței”.

b) În continuare, Tribunaul „recunoaște că buletinul de identitate, ca atare, nu este necesar pentru viața cetățenilor, nici pentru funcționarea statului. Dovadă în acest sens este faptul că multe state au ales să nu introducă un sistem asemănător de recunoaștere a identității cetățenilor, ci să folosească în acest scop alte acte oficiale, precum pașaportul sau permisul de conducere. Cu toate acestea, ori de câte ori un stat alege introducerea sistemului de recunoaștere prin buletin de identitate, se impune să accepte că respectivele buletine de identitate constituie doar documente oficiale, care permit identificarea și recunoașterea persoanelor care au calitatea de cetățeni și asta în relațiile lor cu ordinea legală a statului”.

Prin urmare, în legătură cu acest caz care a preocupat Tribunalul European, s-a precizat clar și integral definiția actului de identitate, care nu poate fi nimic mai mult decât un mijloc de identificare și de recunoaștere a cetățeanului în relațiile sale cu autoritățile și în același mod s-a stabilit scopul legii cu privire la noile acte de identitate, care nu poate devia de la menirea specializată concretă a actelor de identitate.

Astfel, orice alt scop, diferit de menirea concretă a identificării și recunoașterii persoanei deținătorului și care se aplică într-un mod contrar hotărârii Tribunalului European, prejudiciază principiul proporționalității, este prin definiție ilegal și anticonstituțional, de vreme ce identificarea se poate realiza cu cea mai mare ușurință prin actualele acte de identitate eliberate de poliție și statul ar trebui să se conformeze deciziei judecătorești menționate, prin care este obligat – în virtutea articolului 44 al Convenției Europene a Drepturilor Omului – în loc să formuleze scopuri suplimentare, fără nici o legătură cu unicul scop legal, cel al identificării, care se leagă exact cu noțiunea, dar și cu utilitatea practică a actului de identitate – să respecte definiția și scopul real al actului de indentitate. Fără îndoială, această decizie a Tribunalului European, oricât de paradoxal ar fi acest fapt, pentru că a reprezentat punctul de plecare al eliminării credinței religioase din actele de identitate eliberate de poliție, totuși astăzi ea dobândește o utilitate extrem de actuală și constituie o armă eficace în abordarea problemei „cardului cetățeanului” și a „guvernării electronice”, pe care urmărește să ni le impună în Grecia Noua Ordine a Lucrurilor care prinde și la noi contur.

De altfel, protecția cetățeanului împotriva colectării, procesării și utilizării prin mijloace electronice a datelor personale, prevăzută prin Constituție, poate fi anulată doar prin acordul expres prealabil al cetățeanului, acord acceptat într-o societate democratică.

Practic, nimeni nu poate să primească și să folosească noul act de identitate, așa cum a fost prezentat acesta oficial, adică și pentru alte scopuri în afara celor ale identificării. Prin urmare, cetățeanul are dreptul să refuze să primească noul buletin și să nu își dea consimțământul pentru colectarea, procesarea etc. informațiilor și datelor lui. Trebuie să poată continua să fie identificat prin modalitățile deja existente care sunt mai puțin oneroase în comparație cu cele pe care le presupune cardul cetățeanului. Altfel este încălcat principiul proporționalității. În cazul în care statul reușește să impună un asemenea act de identitate precum anunțatul „card al cetățeanului”, atunci persoana prejudiciată are dreptul să recurgă la Justiție și, invocând dispozițiile mai sus menționate, coroborat cu întregul context al deciziei judecătorești a Tribunalului European, să ceară în fața tribunalelor administrative invalidarea oricărei acțiuni administrative care depinde de deținerea sau nu a cardului cetățeanului.  Dacă sunt încălcate în procese judecătorești dispozițiile constituționale și cu valabilitate supralegislativă menționate mai sus ale Convenției Europene a Drepturilor Omului și se semnalează cumva o îndepărtare de prevederile deciziei cu privire la această chestiune a Tribunalului European, atunci cel prejudiciat va avea dreptul, după ce au fost epuizate toate mijloacele juridice interne, să recurgă la Tribunalul European, care nu poate decât să constate încălcarea propriei sale deciziei precedente.

Cu toate acestea, văzând ineficacitatea și întârzierile de ani de zile în acordarea dreptății, situație care, în esență, echivalează nu refuzul de a face dreptate, nu e nevoie de multă gândire ca să priceapă cineva de ce, în primul rând, țara noastră s-a transformat într-un stat al corupției și într-un refugiu internațional pentru tot felul de delincvenți inexorabili, dar și de câtă luptă și răbdare este nevoie în patria noastră, ca oamenilor cinstiți și drepți să li se facă dreptate față de cei nedrepți.

Înaintea dezamăgirii și deznădejdii, pe care ar putea să o trăiască cineva constatând tragismul acestei realități, care se desfășoară zilnic înaintea ochilor noștri, nu putem decât să semnalăm uimirea noastră înaintea măreției sufletești pe care o arată semenii noștri de aceeași credință, care îndurând cu răbdare și tenacitate marile suferințe, deja sunt prigoniți pentru credința ortodoxă și pentru principiile indestructibile și tradițiile Neamului și ale Ortodoxiei noastre, a căror respectare constituie în cele din urmă o opțiune personală a fiecăruia dintre noi, astăzi mai mult decât oricând.

Pentru că astăzi, nu mâine când vom avea cardul, există oameni care refuză să primească și să folosească numărul matricol de asigurare socială (AMKA), cu urmarea că sunt lipsiți, într-un mod cinic și inuman, de pensiile lor, bătrâni fiind și neavând nici un alt venit, sunt lipsiți de asistență medicală și farmaceutică, deși suferă de boli incurabile și grave, mortale chiar, sunt lipsiși de alocațiile pentru familiile cu mulți copii, deși sunt poate șomeri și au mulți copii, iar unii sunt lipsiți chiar și de salarii, deși prestează muncă, având un caz semnificativ în acest sens, pe învățătoarea din Thíra.

Pentru că gravitatea problemelor, care survin prin introducerea cardului, nu constă doar în cardul ca atare, ci și în deja anunțata încorporare în acesta a numărului matricol al asigurării sociale, adică a celebrululi „AMKA”.
Și aceasta, pentru că articolul 153, care în întregul lui este anticonstituțional și care cuprinde prevederile legale referitoare la „AMKA”, al Legii 3655/2008, chiar urmărește și deja provoacă nu doar eliminarea individului din viața socială și economică, dar și, fără exagerare, exterminarea lui biologică și totala distrugere, în cazul în care nu folosește „AMKA”, de vreme ce refuzul de a primi „AMKA” este însoțit de privarea de drepturile constituționale de bază pentru supraviețuirea individului prin intermediul unor amenințări foarte grave și total disproporționate și fără precedent.

Concret, potrivit articolului 153 al Legii 3655/2008 cu referire la „AMKA” se stabilește că de la data intrării în vigoare a acestei Legi, „nimeni nu poate să lucreze ca salariat sau liber profesionist, să fie asigurat sau să depună cotizații pentru asigurări, să obțină sau să își reînnoiască carnetul de sănătate, să aibă dreptul să încaseze pensiile sau, mai general, indemnizații de orice natură, alocații și ajutoare, dacă nu dispune de „AMKA”, care se înscrie obligatoriu pe evidențele financiare corespunzătoare menționate mai sus”.

Numărul matricol al asigurării sociale (AMKA) și foarte gravele urmări cu care suntem amenințați în cazul nefolosirii acestuia, prejudiciază personalitatea individului și urmăresc „legalizarea” abuzului și a anulării drepturilor individuale fundamentale la muncă, asigurare socială, asistență medicală, spitalicească și farmaceutică, precum și la protecție juridică.

Sancțiunile prevăzute mai sus sunt anticonstituționale, deoarece încalcă în mod vădit principiul proporționalității sau al echilibrului rezonabil prevăzut de către dispoziția articolului 25 al Constituției, pentru că sunt strigător la cer de disproporționate față de pretinsul scop al legii mai sus menționate cu privire la „AMKA”, pe care urmăresc să îl asigure, adică transparența și facilitarea tranzacțiilor celui asigurat cu autoritățile juridice și statale și cu serviciile de sănătate. Câtă vreme amenințările legii despre care vorbim prejudiciază în mod ilegal dreptul consacrat prin Constituție la respectul absolut al personalității. Dar și privarea de dreptul protecției juridice, prevăzută de articolul 153 al aceleiași legi este cu totul de neconceput și scandaloasă, pentru că până și condamnații dovediți cu probe că sunt delapidatori ai banului public sau cei care au acceptat să primească importante șpăgi prelectorale, au dreptul și primesc protecție juridică fără să li se ceară AMKA, evident datorită faptului că nu e necesar în exercitarea dreptului individual despre care vorbim, fapt care constituie o dovadă a încălcării în acest sens a principiului echilibrului rezonabil la care conduce demersul legislativ în cauză.

Acest avorton legislativ care este numărul matricol de asigurare socială AMKA, sub amenințarea ratificărilor pe care le-am pomenit, prin care se urmărește impunerea acestuia prin constrângere, constituie un caz unic de integrare în sistemul legislativ al țării noastre a unei dispoziții atât de evident anticonstituționale și antidemocrative.

Sancțiunile prevăzute în cazul omiterii folosirii acestuia echivalează cu totala exterminare, economică, profesională, socială, dar și biologică a cetățeanului, de vreme ce, neputând nici măcar să fie liber profesionist, nu îi mai rămâne decât mila celorlalți ca să supraviețuiască.

Dacă cetățeanul nu folosește AMKA, nu va putea să facă absolut nimic pentru supraviețuirea sa și a familiei sale, va fi considerat în ilegalitate și va fi pus în afara cadrului social.

Și ne putem întreba pe bună dreptate: Dar este posibil să constuie scop al legii o asemenea excludere economică, socială și profesională, precum este aceea cu care amenință această lege?

Însă, nu e vorba de simple amenințări cu sancțiuni. Deja persecuțiile împotriva creștinilor care refuză să se supună este o realitaet și anume într-un asemenea mod, încât prigoanele lui Nero sau Dioclețian încep să pălească. Pentru că astăzi, în civilizata Uniune Europeană, în Grecia contemporană și „democrată”, mii de oameni suferă excluderi fără precedent. Concret, au fost înregistrați și sunt sprijiniți pe căi juridice cazuri de oameni – pensionari, oameni în vârstă și suferinzi de boli incurabile, precum cancerul, episoade cerebrale și insuficiență cardiacă și care sunt bolnavi la pat și cărora statul le refuză nu doar acordarea pensiei – care le-a fost acordată pentru că au dreptul la ea, pentru că au lucrat și s-au ostenit decenii la rând – prin acțiuni administrative ale instituțiilor de asigurări social, dar li se refuză și cele elementare resurse ale supraviețuirii lor, asistența medicală și farmaceutică, orice îngrijire și ajutor, numai și numai, pentru că refuză să se încorporeze în sistemul de guvernare electronică, și anume să accepte AMKA.

Și suntem martori ai unui fenomen deprimant, ca anumiți oameni de știință și funcționari publici să se arate indiferenți față de viața și sănătatea semenilor lor.

Această rușinoasă dispoziție anticonstituțională se aseamănă cu Kírki, vrăjitoarea homerică, pentru că a alterat deja conștiințele multor profesioniști cu siguranță valoroși și recunoscuți ai patriei noastre și, deși este vorba despre un text de lege, fără trup, el aduce, cu toate acestea, și mișcă înfricoșător oasele stricăciunii și căderii celei din veac.

Dar această Kírki nu a reușit să strâmbe întru nimic cugetul și etosul creștin fără pereche al acelor oameni vârstnici și bolnavi, al părinților cu mulți copii și al celor care lucrează fără plată, care cu răbdare și slăvind pe Domnul nostru Iisus Hristos, suferă aceste prigoane și atacuri brutale în însăși existența lor.

Toți aceștia ne amintesc de calea Virtuții, a Răbdării și a Nădejdii, care conduce cu siguranță la Mântuire, a cărei așteptare neutralizează toate piedicile și poate să îl încununeze pe omul bolnav cu laurii slavei veșnice.

Mă rog ca Domnul să întărească credința noastră, a tuturor.

Traducere Mihail Ilie (G.O.)

550560_528807267136695_1717037927_n1[2]

 Urmează Impunerea globalizării și a Noii Ere prin intermediul supravegherii electronice și al actelor de identitate electronic de Arhim. Athanasios Anastasiou, Starețul Sfintei Mânăstirii a Marelui Meteor

Intreaga conferința aici

http://graiulortodox.wordpress.com/marturisirea-de-credin%c8%9ba/teme-antieretice/conferinta-noul-act-de-identitate-bilet-fara-intoarcere-pireu-6-octombrie-2012/

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *