Tehnicile psihosociologice folosite de Serviciile Secrete pentru controlul opiniei publice și a dezbaterilor de pe forumuri

Parcurgând presa “românească” zi cu zi, e imposibil să nu ne fi recunoscut tacticile de control și manipulare descrise mai jos. Să îi recunoaștem, cu tacticile lor murdare cu tot și prin această cunoaștere, să îi anihilăm: În data de 12 iulie anul trecut, site-ul Cryptome, un fel de precursor al WikiLeaks, care publică documente pe care guvernele și corporațiile nu ar dori să le vadă pe net, a postat explicațiile tehnice și mărturiile unui ex-agent COINTELPRO.

COINTELPRO a fost o organizație legată de FBI-ul din SUA, a cărei misiune era de a dezinforma și de a înșela grupurile de activiști. Oficial, COINTELPRO a dispărut în ’71, dar organizația și-a schimbat doar numele. În prezent se mai adaugă și modul convențional de infiltrare în grupurile activiste dar și în cele guvernamentale care prestează pe Internet, pentru a îngropa bâzâitul care deranjează și a “curăța” forumurile.

La data de 18 iulie, dovezile de la Cryptome au fost postate mai întâi pe Slashdot de către un contributor mai vechi. Și, lucru ciudat, postarea a fost cenzurată. Aceasta este motivul pentru care subiectul mi-a atras atenția.

Acest document scoate la lumina zilei toate tehnicile folosite de către guverne, dezinformatori, de către cei care fac politică, etc. pe net dar și în viața reală, pentru a-și discredita adversarii și a îngropa subiectele sensibile.

Acest lucru este foarte răspândit în SUA, dar ar fi o greșeală să credem că astfel de practici nu se regăsesc și în Franța.

Este un document foarte instructiv și pe măsură ce-l citeam realizam faptul că eu devenisem deja dovada acestor manipulări. La televizor, în dezbaterile politice, în interviurile din ziare, dar cel mai tulburător în cadrul comentariilor de pe site-ul meu sau al altora sau pe Twitter. Fără a deveni paranoic, acum mă întreb dacă unii oameni care tocmai au postat și semănat îndoială la unele din articolele mele mai “sensibile” sunt doar niște troli care se plictisesc sau agenți de dezinformare ?

Dar asta e puțin important … Citiți acest document puțin cam lung dar pasionant, care vă va permite să “detectați” tentativele ulterioare de manipulare la care suntem toți supuși, fie atunci când avem o opinie, fie ca simpli spectatori.

Tehnici pentru manipularea forumurilor pe Internet:

Există mai multe tehnici dedicate controlului și manipulării unui forum pe internet, indiferent de conținutul sau de oamenii care discută. Vom vedea fiecare tehnică și vom demonstra că este suficient un număr minim de etape pentru a prelua în mod eficient controlul unui “forum necontrolabil”.

Tehnica # 1 – “FORUMUL CULISANT” (“FORUM SLIDING” – forum care “curge”)

Dacă a fost postat pe forum un subiect foarte sensibil, de natură critică, acesta poate fi rapid eliminat prin metoda “forumului culisant”. În cadrul acestei tehnici, cei care manipulează forumul postează imediat, discret, un număr de “subiecte” care nu au legătură cu cel sensibil și care sunt lăsate apoi să staționeze, să se învechească, împingând în jos subiectul sensibil, făcându-l astfel greu vizibil pe ecranul calculatorului. Ca să se poată declanșa “toboganul forumului culisant” și pentru a “spăla” postarea critică, este nevoie de conturi false de pe care să se posteze pe rând diverse subiecte, acoperind astfel manipularea făcută sub ochii publicului. Deși este dificil sau imposibil să se cenzureze un mesaj sensibil, acum este pierdut într-o mare de postări inutile și independente.

Tehnica # 2 – RUPEREA CONSENSULUI (“CONSENSUS CRACKING”)

A doua tehnică eficientă este “ruperea consensului”. Dacă doriți să distrugeți un consens, tehnica folosită este următoarea : de pe un cont fals, postați un mesaj. Acest mesaj apare ca fiind legitim și corect, dar partea sensibilă este că afirmația are o ipoteză foarte fragilă, fără dovezi care să susțină ceea ce este scris. După ce ați postat acest mesaj, prin alte conturi false introduceți lent răspunsuri în favoarea acestui subiect. Este imperios necesar să fie reprezentate ambele părți, în așa fel încât cititorul neavizat să nu poată determina care parte deține adevărul. Pe măsură ce apar postările și răspunsurile la ele, proba “forte” sau dezinformarea este încetul cu încetul atribuită dvs. Astfel, cititorul neavizat va avea probabil, aceeași poziție ca și dvs. Dacă poziția cititorului neavizat este împotriva pozitiei dvs., cel mai probabil este ca ea să fie ignorată. Cu toate acestea, în unele cazuri în care membrii forumului sunt foarte educați și pot contracara dezinformarea cu fapte reale și link-uri către alte site-uri, se poate abandona “spargerea consensului” și demara un “forum culisant”.

Tehnica # 3 – “DILUAREA TEMEI” (“TOPIC DILUTION”)

Diluarea temei este eficientă nu doar în locul forumului culisant, dar este și foarte utilă pentru a îndrepta atenția cititorilor către probleme fără legătură cu subiectul, și non-productive. Este vorba de o tehnică critică și foarte utilă cu scopul obținerii unui CONSUM DE RESURSE. Implementând un flux continuu de postări fără legătură între ele, distrăgând și perturbând atenția (trolling), cititorii forumului constată că productivitatea lor este stopată. Dacă intensitatea diluării graduale este suficient de puternică, cititorii vor înceta să mai cerceteze și vor trece la modul de discuție simplificat, de tip “bârfă”. În acest mod faptele pot fi pur și simplu eliminate și înlocuite cu presupuneri și speculații profane. Cu cât cititorii sunt mai puțin informați, cu atât este ușor și mai eficient să se controleze întregul grup în direcția dorită. Trebuie remarcat faptul că trebuie făcut un studiu pentru a determina capacitățile psihologice ale membrilor forumului precum și nivelul de educație pentru a ști până la ce nivel se poate “apăsa pe buton”. Mergând prea repede și prea departe “off topic”, se poate declanșa cenzura unui moderator al forumului.

Tehnica # 4 – “COLECTAREA DE INFORMAȚII”

Colectarea de informații este foarte eficientă pentru a determina nivelul psihologic al membrilor forumului și a strânge toate informațiile care pot fi folosite împotriva lor. În cadrul acestei tehnici se postează într-un mediu pozitiv un subiect de tipul : “eu îți arăt ceea ce am (ce pot, ce știu), arată-mi și tu, la rândul tău, ce poți (ce ai, ce știi)”. Datorită numărului mare de răspunsuri furnizate este posibil să se compileze și să se construiască mai multe informații statistice. Ca exemplu se poate posta un subiect de tipul : “care este arma ta preferată”, încurajând astfel membrii forumului să-și spună părerea. În acest fel, folosind procentajul inversat, este posibil să se determine de pe forum cine deține o armă de foc sau cine o deține într-o manieră ilegală. Aceeași metodă poate fi folosită de un membru, postând orice întrebare de genul “care este tehnica ta preferată pentru …”. Mulțumită acestor răspunsuri se pot studia diverse metode, iar altele se pot îmbunătăți.

Tehnica # 5 – “TROLLINGUL ENERVAT”

Statistic, există întotdeauna un procent de membri pe forum mai predispuși la violență. Cu scopul de a ști cine sunt acești oameni, este necesar să se posteze o fotografie pe forum, care va incita în mod deliberat o puternică reacție psihologică. În acest fel se poate identifica în mod eficient individul cel mai violent din grup si poate fi urmărit prin intermediul IP-ului său. Pentru a realiza acest lucru, pur și simplu se postează un link către un video cu un ofițer de poliție care comite un abuz de putere împotriva unui individ nevinovat. Statistic, dintr-un milion de polițiști din America, există întotdeauna unul sau doi care pot fi prinși într-o ipostază de abuz de putere, activitate care poate fi apoi folosită cu scopul strângerii de informații – fără a fi nevoie de a mai “simula” un film fals. Această metodă este extrem de eficientă, și cu cât clipul video este mai violent, cu atât metoda mai eficientă. Uneori este util să “influențezi” forumul dându-ți singur răspunsuri violente la propriile mesaje, bătându-ți joc de ceea ce cred autoritățile ! Făcând acest lucru și demonstrând astfel că nu îți este frică, ceilalți membri ai forumului, mai discreți și non-violenți, pot să-și dezvăluiască adevăratele lor intenții. Acest lucru poate fi apoi utilizat în instanță în cazul în care urmează un proces.

Tehnica # 6 – “CÂȘTIGĂ CONTROLUL TOTAL”

Este important să insiști și să manipulezi în mod continuu pentru a obține o poziție de moderator al forumului. Odată ce ai obținut această poziție, forumul poate fi controlat eficient și în liniște prin eliminarea postărilor nefavorabile – putând eventual ghida forumul spre un eșec total, provocând o lipsă de interes din partea publicului. Aceasta este “victoria finală”, deoarece forumul nu mai este atractiv pentru public, pentru ca nu mai este util pentru menținerea libertăților lor. În funcție de nivelul de control pe care îl deții, poți conduce în mod deliberat forumul spre victoria ta, prin cenzurarea postărilor, suprimarea membrilor, deconectând în mod accidental forumul din online. În acest fel forumul poate fi ucis rapid. Cu toate acestea, nu este întotdeauna interesant să se omoare un forum, întrucât poate fi transformat într-un fel de “borcan cu miere” pentru a centraliza, absorbi și reorienta noii veniți, pentru ca apoi să fie utilizați pentru nevoile și sub controlul tău.

CONCLUZIE

Este bine să îți amintești mereu că aceste tehnici sunt eficiente doar în cazul în care participanții la forum NU LE CUNOSC. Odată ce aceștia au fost informați, operațiunea poate eșua complet, iar forumul va deveni incontrolabil. În acest moment, alte alternative ar trebui să fie luate în considerare, cum ar fi inițierea unei false probleme judiciare pentru a închide pur și simplu forumul și a-l deconecta din online. Acest lucru nu este de dorit, deoarece va împiedica organele de stat să monitorizeze procentul din populație care acționează contra ordinii publice. (mai bine zis, a celor care se opun falselor elite care distrug neamurile in sanul carora acestea s-au aciuiat – nb ). Se pot utiliza și dezvolta bineînțeles și alte tehnici, iar pe măsură ce dezvolți o nouă tehnică de infiltrare și control, este imperativ să le împărtășești cu coodonatorii domeniului.

Cele 25 de reguli ale dezinformării Notă: Prima regulă și ultimele cinci (sau șase, în funcție de situație) nu sunt, în general, direct aplicabile de către dezinformatorul tradițional. Aceste norme sunt, în general, mai des folosite direct de către dirijorii și actorii-cheie care fac planificarea strategică a unor conspirații criminale.

1. Nu vedea nimic, nu auzi nimic, nu spune nimic. În ciuda faptului că ai putea ști, nu vorbi – mai ales dacă ești o persoană publică, un jurnalist, un politician, etc. Dacă o faptă nu a fost raportată, înseamnă că ea nici nu s-a întâmplat și deci, persona nu va trebui să se confrunte cu această problemă.

2. Devino neîncrezător și indignat. Evită discutarea problemelor-cheie, și în schimb concentrează-te asupra problemelor secundare care pot fi utilizate pentru criticarea anumitor grupuri sau teme sacrosancte. Acest lucru este de asemenea cunoscut și ca subterfugiul : “Cum de îndrăznești…”.

3. Crează, generează bârfă. Evită să vorbești despre probleme în amănunt, nu ține cont de locuri sau de probe într-o atmosferă plină de zvonuri pure și de acuzații violente. Această metodă funcționează bine în special când există o presă tăcută, pentru că publicul nu poate verifica faptele pe care aceste zvonuri le cataloghează drept “discutabile”. Dacă poți stabili o relație între documentul / problema în cauză cu internetul, folosiți-o pentru a-l cataloga drept “zvon” care provine de la “un grup de copii de pe internet”, care nu poate avea nicio bază în realitate.

4. Utilizează un argument de tipul “sperietoare”. Găsește unul și crează un element în argumentația adversarului pe care îl poți contracara cu ușurință pentru a te credibiliza și a ridiculiza adversarul. Fie creezi o problemă a cărei existență o insinuezi bazându-te pe interpretarea adversarului/sau a exagerării adversarulu/sau găsești ceva, pe loc, fie selectezi veriga cea mai slabă dintre aspectele cele mai vulnerabile. Amplifică-le impactul lor și distruge-le, discreditând astfel toate acuzațiile, atât pe cele reale cât și pe cele fabricate, evitând în același timp să vorbești despre veritabilele probleme.

5. Înlătură-ți adversarii acordându-le porecle și ridiculizându-i. Această metodă mai este cunoscută drept stratagema “atacă mesagerul”, cu toate că și alte metode sunt variante ale acestei abordări. Adversarii sunt asociați cu nume puțin onorante cum ar fi “nebun”, “partizan al dreptei”, “liberal”, “partizan al stângii”, “terorist”, “obsedat de teoria comploturilor”, “radical”, “milițian”, “rasist”, “fanatic religios”, “deviant sexual”, “alcoolic” și multe altele. Acest lucru va împiedica noii forumiști să se alăture adversarilor săi, temându-se că vor fi tratați în același mod. Ca urmare, aceștia nu vor vorbi despre problemele reale.

6. “Lovește și fugi”. Dezinformatorul, pe orice forum public, poate să-și atace scurt adversarul sau poziția acestuia, apoi să fugă înainte ca răspunsul să fie publicat, sau pur și simplu să-l ignore. Acest lucru funcționează extrem de bine pe internet în mediile de tip semnale de la cititori către editor, în care poate fi folosit un flux continuu de identități noi pentru a evita explicarea criticilor și argumentelor. Faci pur și simplu o acuzație sau lansezi un alt atac, nu vorbești despre problemele reale și nu răspunzi niciodată, pentru că în acest fel ai acorda credit punctului de vedere al adversarului.

7. Motive de interogare (îndoială). Amplifică orice fapt care ar putea sugera ideea că adversarul militează în favoarea unei alte părți. În acest fel vei evita discutarea problemelelor și vei obliga acuzatorul să intre în defensivă.

8. Invocă autoritatea. Pretinde că ești parte a autorității sau asociază-te ei folosind limbajul și terminologia acesteia pentru a ilustra că ești “cel care le știe pe toate”. Discreditează problema fără a vorbi de fapt despre ea și fără a demonstra de ce, sau a cita vreo sursă.

9. Fă pe prostul. Nu contează argumentele sau dovezile care se pun pe masă, important este să eviți discutarea lor sau să le discreditezi, menționând că n-au niciun sens, nu conțin nicio probă, nu sunt de niciun interes, sau sunt ilogice. Amestecă bine lucrurile pentru a obține un efect maxim.

10. Asociază criticile adversarului cu știrile vechi. Este un fel de derivat al argumentului “sperietoare”, un fel de investiție pentru viitor în cazul în care problema nu poate fi ușor controlată. Lucrează anticipat pentru a menține controlul. Astfel, dezinformatorul lansează un argument “sperietoare” și lasă apoi să reiasă că se va ocupa în curând de acesta în cadrul planului alternativ (planul B). Astfel, acuzațiile sau criticile care urmează, indiferent dacă sunt valabile sau nu, vor fi în general asociate cu cele anterioare și considerate pur și simplu o reluare a lor, fără a mai fi necesar să se ocupe de ele – este chiar mai bine dacă adversarul este același cu cel de la început.

11. Stabilește un plan B și bazează-te pe el. Utilizează o problemă minoră sau un element real și scoate-o la “drumul mare” (fă-o publică). “Mărturisește” cu vigoare că ai făcut o eroare inocentă și că adversarii tăi au profitat de această oportunitate, au amplificat-o și dirijat-o, dându-i conotații care implică lucruri necinstite și care, desigur, “nu există”. Unele persoane pot reveni mai târziu cerând cu vigoare, public, “să se pună capăt acestui nonsens”, deoarece s-a făcut deja “ceea ce trebuia facut”. Dacă este bine realizată, această tehnică îl poate ajuta pe dezinformator să câștige simpatie și respect pentru că a dat lucrurile în vileag și “și-a mărturisit” greșelile, fără a aborda însă alte probleme mult mai grave.

12. Enigmele nu au soluție. Dezinformatorul pretinde că afacerea este prea complicată pentru a fi rezolvată, scoțând în evidență multitudinea de persoane și evenimente implicate. Acest lucru va face ca orice interes al altora pentru acea problemă să se piardă.

13. Logica de tip “Alice in Țara Minunilor”. Evită să discuți despre probleme, raționând invers sau utilizând o logică deductivă care neagă orice fapt real important.

14. Cere soluții complete. Evită să vorbești despre probleme, solicitând adversarilor rezolvarea completă a unui caz. Este o stratagemă care funcționează cel mai bine împreună cu problemele de la punctul 10.

15. Fă ca faptele să corespundă unor concluzii alternative. Acest lucru necesită o gândire creativă, cu excepția cazului în care cazul a fost planificat în prealabil cu un plan B.

16. Fă ca să dispară probele și martorii. Dacă ele nu există, înseamnă că nu există o faptă, și deci nici o problemă care sa fie abordată.

17. Schimbă subiectul. În general, folosind una dintre celelalte stratageme enumerate aici, găsește o modalitate de a da discuția la o parte, prin comentarii mai ascuțite și controverse, în speranța de a deturna atenția către un subiect mai ușor de gestionat. Aceasta funcționează bine mai ales cu oameni care pot “dezbate” împreună cu tine un subiect nou, polarizând discuția înspre altceva, în scopul evitării dezbaterii problemelor-cheie.

18. Antagonizează și provoacă adversarii, dându-le un atac emoțional. Dacă nu poți face nimic altceva, ia-te la ceartă și bate-ți joc de adversarii tăi, forțându-i să răspundă într-o manieră emoțională, ceea ce îi va face să arate ca niște oameni proști și mult prea motivați. Nu numai că astfel vei evita să vorbești despre problemele importante, dar dacă răspunsul adversarului privind subiectul este emoțional, vei putea mai târziu să eviți problema concentrându-te pe : “oh, cât sunt de sensibili, cum să mă încumet a-i critica ?”.

19. Ignoră dovezile prezentate și solicită dovezi imposibile. Este probabil o variantă a regulii de “a face pe prostul”. În ciuda dovezilor care sunt prezentate de către adversar pe un forum public, susține că probele nu sunt admisibile și cere probe imposibil de găsit pentru adversar (ele pot exista, dar nu sunt disponibile sau sunt cunoscute ca fiind ceva ușor de distrus sau falsificat, ca o armă a crimei). Cu scopul de a evita complet discutarea problemelor, ar putea fi necesar să discreditezi în mod categoric mass-media sau cărțile, să refuzi ideea că martorii sunt acceptabili și chiar să negi declarațiile făcute de către guvern sau alte autorități.

20. Dovezi false. Introdu cât poți de repede noi dovezi false sau indicii proiectate și fabricate care sunt în conflict cu observațiile și argumentele părții adverse – un instrument practic pentru a neutraliza problemele sensibile sau pentru a împiedica concluziile. Aceasta funcționează chiar mai bine pentru infracțiunile pentru care faptele nu se pot distinge de dovezile false.

21. Apelează la un juriu de acuzare, un procuror special sau alt organism autorizat de anchetă. Răstoarnă procesul în favoarea ta și neutralizează eficient problemele sensibile fără să deschizi discuția. După ce s-au adunat dovezile și declarațiile, trebuie să fie păstrate secrete pentru a fi bine gestionate. De exemplu, dacă ești în cârdășie cu procurorul, juriului i se pot refuza pur și simplu și toate dovezile relevante se vor sigila, făcându-le inutilizabile pentru investigații viitoare. Odată ce s-a ajuns la un verdict favorabil, problema poate fi considerată încheiată în mod oficial. În general, această tehnică este aplicată pentru a transforma vinovatul în inocent, dar poate fi utilizată și pentru a susține acuzații atunci când se înscenează ceva contra victimei.

22. Fabrică un adevăr nou. Crează propriile grupuri de experți, autori, lideri sau oameni cu influență capabili să inventeze ceva nou și diferit prin cercetare științifică, investigații sociale sau dovezi favorabile. În cazul în care ai neapărată nevoie să abordezi problemele, o vei face profesionist, prin persoane autorizate.

23. Distrage atenția maselor cât se poate de mult. Dacă cele de mai sus nu funcționează, pentru a ține oamenii departe de problemele sensibile, sau pentru a preveni o acoperire mediatică nedorită a evenimentelor, cum ar fi de exemplu procesele, crează povești și mai mari (sau le tratează-le ca și cum ar fi mari) pentru a îndepărta masele.

24. Tăcerea critică. În cazul în care metodele de mai sus nu dau rezultate, ia în considerare eliminarea din circulație a adversarilor prin soluții definitive cu scopul eliminării în întregime a nevoii de abordare a problemei. Acest lucru poate fi realizat prin moartea, arestarea și detenția, șantajul, distrugerea personalității adversarilor datorită scurgerilor de informații, sau prin distrugerea lor financiară, emoțională sau provocându-le daune grave de nivel medical.

25. Dispari. Dacă ești deținătorul cheii secretelor sau dacă ești supus unei presiuni prea mari și simți că începe să devină periculos, părăsește zona.

CELE 8 TRĂSĂTURI ALE UNUI DEZINFORMATOR:

1) Evitarea. Nu vorbește niciodată despre probleme în mod direct și nici nu argumentează într-o manieră constructivă. Evită de obicei citatele sau trimiterile la referințe. Insinuează în schimb contrariul. Virtual, toată prezentarea sa insinuează că autoritatea în materie și experții nu au nici o credibilitate.

2) Selectivitatea. Tinde să-și aleagă cu atenție adversarii, fie aplicând abordarea “lovește și fugi” împotriva comentatorilor simpli care îi susțin pe adversarii săi, fie se concentreză mai serios pe adversarii-cheie care sunt cunoscuți pentru abordarea directă a problemelor. În cazul în care cu un comentator comentează prea mult, dar fară succes, își va schimba focalizarea pentru a-l include și pe acel comentator.

3) Coincidența. Dezinformatorul are tendința de a apărea brusc când se discută un subiect controversat, deși n-a mai participat public la o discuție generală despre acesta. De asemenea, are tendința de a dispărea odată ce subiectul nu mai este interesant pentru mase. El este desemnat să participe la discuție și pleacă atunci când motivul dispare.

4) Munca în echipă. Dezinformatorii tind să funcționeze în grupuri cu aceeași opinie și/sau opinii complementare. Desigur, acest lucru se poate întâmpla în mod natural pe orice forum public, dar probabil că va exista un schimb frecvent de opinii mai ales în cazul în care sunt implicați profesioniștii. Uneori, un participant se va infiltra în tabăra adversă pentru a deveni sursa unui argument de tip sperietoare sau va utiliza alte tehnici concepute să reducă forța loviturii adversarului.

5) Anti-conspiraționist. Dezinformatorul își exprimă aproape întotdeuna un anumit dispreț față de “teoria conspirației” și în general față de toți cei care nu cred că JFK nu a fost ucis de LHO. Având un astfel de dispreț pentru teoreticienii conspirației, să nu vă întrebați de ce se concentrează pe apărarea singurului subiect, cel al conspirației, abordat într-un nou grup. Unii ar putea crede că dezinformatorul este acolo pentru a încerca să demonstreze că toată lumea e nebună în legătură cu orice subiect, sau pur și simplu pentru a ignora grupul pentru care își exprimă un asemenea dispreț. Sau, unii pot să concluzioneze că el are un motiv ascuns pentru care acțiunile lor sunt ignorate.

6) Emoții artificiale. Dezinformatorul are un sentimentalism ciudat, “artificial”, și o piele neobișnuit de groasă – o capacitate de a persevera și de a persista chiar și când se confruntă cu un val de critici copleșitoare și intolerante. Aceasta tehnică vine dintr-un antrenament de tipul celor de la serviciile de informații, în care indiferent cât de relevante sunt dovezile, neagă totul și refuză să reacționeze emoțional sau să se implice. Pentru un expert în dezinformare emoțiile pot apărea ca artificiale. Oamenii obișnuiți, atunci când răspund cu furie, de exemplu, își exprimă animozitatea prin respingere. Dezinformatorul profesionist va avea în general probleme pentru a-și menține imaginea, publicul fiind capricios în privința pretinselor emoții și stilului de comunicare calm și impasibil. E doar o meserie și câteodată se pare că nu sunt capabili să-și “joace rolul”. La un moment dat pot avea un acces de furie, apoi pot exprima un dezinteres total și din nou un acces de furie (un yo-yo emoțional). Având pielea groasă, niciun val copleșitor de critici nu-l va descuraja să-și facă meseria și va continua să utilizeze aceleași tehnici obișnuite, fără nicio ajustare. În mod obișnuit, un individ rațional, primind atâtea critici, își face cu adevărat griji despre ce pot crede ceilalți despre el și va încerca să-și îmbunătățească stilul de comunicare sau pur și simplu va renunța.

7) Incoerent. Dezinformatorul are, de asemenea, tendinta de a face greșeli care trădează adevăratele sale motivații. Acest lucru se poate datora faptului că nici el nu știe cu adevărat subiectul sau pentru că este un pic “freudian”. Am observat că, de multe ori, dezinformatorul citează pur și simplu informații contradictorii care se neutralizează reciproc. De exemplu, unul dintre ei a pretins că este un pilot al Forțelor Aeriene, însă stilul său de scriere dovedea lipsa de educație (ortografie, gramatică, stil incoerent) demonstrând astfel că nu are studii superioare. Nu cunosc mulți piloți ai Forțelor Aeriene fără diplomă universitară. Un altul a declarat, printre altele, că nu știe nimic despre un anumit subiect, susținând ulterior că este de fapt expert în materie.

8) Timpul de răspuns. În cadrul grupurilor de știri (newsgroups) s-a descoperit recent factorul “timp de raspuns”. Există trei moduri în care funcionează, mai ales când guvernul sau o altă persoană cu o anumită putere este implicată într-o operațiune de disimulare. 8.a) Orice postare pe un NG scrisă de un suporter care vizează adevărul poate duce la un răspuns imediat. Guvernul precum și alte persoane abilitate își pot permite să plătească oameni care să urmarească discuția și să găsească o oportunitate de a provoca avarii. Dezinformarea în NG se face numai dacă cititorul o dorește. Este necesar un răspuns rapid, altfel vizitatorul poate sesiza adevărul. 8.b) Atunci când este vorba de un dezinformator direct, prin e-mail de exemplu, întârzierea este necesară și va fi de obicei de minimum 48-72h. Acest lucru permite să se formeze o echipă care să se consulte cu privire la adoptarea unui răspuns strategic cu un bun efect și chiar să “obțină permisiunea” sau instrucțiunile unei autorități ierarhic superioare. 8.c) În exemplul 1 de mai sus, pentru grupuri noi, se va întâlni adesea cazul în care se pun în aplicare mijloace mai puternice după întârzierea de 48-72h. Acest lucru este valabil mai ales atunci când solicitantul adevărului și comentariile sale sunt considerate mai importante și au potențialul de a dezvălui adevărul. Astfel, cel care dezvluie adevărul va fi atacat de două ori pentru același “păcat”.

CUM SE POATE REPERA UN SPION:

O modalitate de a neutraliza potențialii activiști este de a le oferi posibilitatea apartenenței la un grup care face lucruri rele. De ce?

1) Nu primește răspunsuri la mesaje

2) Își irosește o mulțime de timp

3) Activistul este frustrat și descurajat

4) Nu se realizează nimic bun

FBI și informatorii săi precum și polițiștii sub acoperire vor invada orice grup și vor stabili organizații activiste de tip “bidon”. Scopul lor este de a preveni apariția de mișcari reale, de exemplu pro-justiție sau pro-ecologice. Agenți vin în grupuri mici, medii sau mari. Pot proveni din diferite medii etnice. Pot fi bărbați sau femei.
Dimensiunea unui grup sau a unei mișcări infiltrate nu este importantă. Potențialul de extindere al mișcării atrage spioni și sabotori. Această broșură prezintă tehnicile utilizate de agenți pentru a încetini lucrurile, pentru a face ca operațiunile să fie ratate, pentru a distruge mișcările și a supraveghea activiștii. Munca agentului este de a împiedica activiștii să părasească un astfel de grup, pentru a-i ține sub control.

În anumite situații, pentru a menține controlul, agentul îi va spune activistului : “Tu ești cel care divizează mișcarea.”

[Aici, am inclus motivele psihologice care fac ca această manevră să functioneze în controlarea oamenilor]

Aceasta va da naștere unui sentiment de vinovăție. Mulți oameni pot fi controlați prin culpabilizare. Agenții stabilesc relații cu activiștii prin intermediul unei deghizări bine cunoscute, precum cea a “dedicării față de cauză.” Datorită devotamentului lor des proclamat (precum și a acțiunilor făcute pentru a-l dovedi), atunci când critică activiștii, el sau ea – fiind cu adevărat dedicați mișcării – sunt convinși că toate problemele sunt din vina LOR. Acest lucru se explică prin faptul că cineva cu adevărat dedicat tinde să creadă că toată lumea are o conștiință și că nimeni n-ar disimula și nici n-ar minți făcând-o “în mod special”. E uimitor să vezi cât de departe pot ajunge agenții cu manipularea unui activist, deoarece activistul va căuta în mod constant scuze în favoarea agentului care se declară în mod regulat drept fidel al cauzei. Deși îl suspectează ocazional pe agent, ei își vor pune ochelari de cal în timp ce raționează, făcând asta inconștient – “nu o face în mod special ” … “i-aș putea ajuta prin a-l ierta și accepta”… etc.

Agentul îi va spune activistului : “Ești un conducător !”

Acest lucru îi va permite activistului sa-și îmbunățească încrederea în sine. Admirația sa narcisistă față de propriile sale intenții altruiste/activiste va crește atât de mult încât el sau ea va admira în mod conștient declarațiile altruiste ale agentului, care sunt în mod deliberat concepute pentru a le reflecta pe cele ale activistului. Este vorba despre o “falsă identificare răuvoitoare”. Acesta este procesul prin care agentul va imita în mod conștient sau simula un anumit comportament pentru a încuraja un activist să se identifice cu el, sporind astfel vulnerabilitatea activistui în raport cu exploatarea sa. Agentul va stimula cele mai subtile concepte despre sine ale activistului.

Activiștii și cei care au principii altruiste sunt mai vulnerabili la falsa identificare răuvoitoare, mai ales în timp lucrului cu agentul, când interacțiunile includ probleme legate de abilitățile, cunoștințele sau autonomia lor.

Scopul agentului este de a crește empatie generală a activistului față de agent, printr-un proces de identificare cu false auto-concepte legate de activist.

Cel mai comun exemplu al acestui proces este agentul care-l va complimenta pe activist pentru abilitățile sale, cunoștințele și valoarea sa pentru mișcare. La un nivel mai subtil, agentul va simula caracteristicile și manierismele activistului. Acest lucru va ajuta la promovarea identificării prin mimică și sentimente de “înfrățire” (gemeni). Nu este ceva necunoscut pentru un activist, iubitor de a primi ajutorul și abilitățile de bun agent, ajungând în situația de a lua în considerare încălcări etice și chiar un comportament ilegal, de fapt fiind în serviciul agentului care-l monitorizează.

“Simțul perfecțiunii” [un auto-concept] este îmbunătățit, și o legătură puternică de empatie este țesută cu agentul prin imitații și simulări ale propriei sale investiții narcisiste, a victimei. [Auto-concept] Este vorba, în cazul în care activistul o știe, în adâncul său, de propriul lui devotament față de cauză, pe care îl proiectează asupra agentului care “îl reflectă”.

Activiștii vor fi păcăliți, gândind că agentul le împărtășește sentimentele de identificare și legăturile. În configurația unei mișcări/activism rolurile sociale jucate de activiști în confruntarea vis-à-vis de societate/guvern, încurajezează procesul de separare intrapsihică continuă, astfel încât “alianțele-gemeni” între activist și agent pot face sectoare întregi ale percepției realității inaccesibile activistului. Ei, literalmente, “pierd contactul cu realitatea”.

Activiștii care își neagă propriile investiții narcisiste [nu au o idee foarte bună despre propriile lor concepte și CARE sunt aceste concepte] și care în mod conștient se percep ca “ajutoare” dotate cu un oarecare altruism sunt extrem de vulnerabili la simulările afective (emoționale) ale agentului de monitorizare.

Empatia este încurajată de activist, prin exprimarea vizibilă a afecțiunii. Prezența lacrimilor, a tristeții, a dorinței, a remușcării, a vinei, pot declanșa în activistul orientat spre ajutorare un puternic sentiment de compasiune, în același timp cu creșterea inconștientă a investiției narcisiste în sine .

Exprimarea unor astfel de afecțiuni simulate pot fi destul de irezistibile pentru cel căruia i se adresează, și dificil de deosebit de o emoție profundă.

Acest lucru poate fi de obicei identificat prin două evenimente: în primul rând, activistul care și-a analizat propriile rădăcini narcisiste și este conștient de potențialul său de a deveni “dependent emotional”, va fi capabil să rămână calm și indiferent față de aceste efuziuni emoțională din partea agentului.

În urma aceastei atitudini liniștite și insensibile, al doilea eveniment se va întâmpla: agentul va reacționa prea repede la o astfel de expresie afectivă, lăsând activistului o impresie de tipul “piesa s-a încheiat, cortina a căzut”, iar înșelăciunea, pentru moment, s-a încheiat. Atunci agentul se va îndrepta rapid spre următoarea victimă/activist.

Faptul este că mișcarea nu are nevoie de un lider, ea are nevoie de ANIMATORI (persoane care se ocupă de făcut una-alta). “Urmați liderul” este o pierdere de timp.

Un agent bun va dori să-și întâlnească victima cât mai des posibil. El sau ea va vorbi foarte mult fără să spună nimic. Unii se pot aștepta la un atac violent prin discuții lungi și fără noimă.

Unii agenți uzeaza de tehnici insistente, arogante sau defensive:

1) Perturbarea ordinii de zi

2) Deturnarea discuției

3) Întreruperi în mod repetat

4) Falsă ignoranță

5) Lansarea unei acuzații nefondate împotriva unei persoane

Numirea cuiva drept rasist, de exemplu. Această tactică este folosită pentru a discredita pe cineva în ochii altor membri ai grupului.

Sabotorii. Unii sabotori se pretind a fi activiști. Ei (sau ele) vor :

1) Scrie pliante enciclopedice (în prezent, site-uri web)

2) Printa pliante numai în limba engleză

3) Organiza demonstrații în locuri de care nimeni nu este interesat

4) Solicita finanțarea din partea oamenilor bogați în loc de a căuta sprijin de la clasa de mijloc

5) Face pancarte cu prea multe cuvinte confuze

6) Complica problemele

7) Formula revendicări eronate

8) Compromite obiectivul

9) Ține discuții interminabile care vor duce la pierdere de timp pentru toată lumea. Agentul poate însoți aceste discuții fără sfârșit cu băutură, droguri sau alte distracții, pentru a încetini activitatea activiștilor.

Provocatorii

1) Doresc să stabilească “liderii” pentru a-i pune pe poziții, în scopul de a opri mișcarea

2) Sugerează să facă lucruri stupide, ilegale, pentru a crea probleme activiștilor

3) Încurajează militantismul

4) Vor să batjocorească autoritatea

5) Încearcă să compromită valorile activiștilor

6) Încearcă să instige la violență. Activismul vrea mereu să fie non-violent.

7) Încearcă să provoace o revoltă printre oameni nepregătiți să interpreteze răspunsul autorităților

Informatorii

1) Vor ca toată lumea să se înscrie undeva

2) Pun o mulțime de întrebări (colectare de informații)

3) Vor să știe la ce evenimente si-au planificat participarea activiștii

4) Încearcă să-l facă pe activist să se apere, pentru a-i identifica convingerile, obiectivele și nivelul de angajament

Recrutarea

Activiști legitimi nu duc un dialog prelungit cu cei recrutați. Acțiunile lor, credințele și obiectivele vorbesc de la sine. Grupurile care recrutează după sistem misionar, militar sau de tip partid politic sunt mișcări false sau mișcări create de agenții.

Urmărirea

ÎNTOTDEAUNA trebuie să presupunem că suntem sub supraveghere. În acest moment, dacă NU EȘTI sub supraveghere, nu ești un activist foarte bun!

Tactici de intimidare

Ei le folosesc.

Astfel de tactici includ calomnia, injuriile, amenințările, apropierea de activiștii nemulțumiți sau îngrijorați pentru a-i convinge (prin tactici de psihologie descrise mai sus) să se întoarcă împotriva mișcării și să depună mărturii false împotriva foștilor lor colegi. Ei vor planta substanțe ilegale la domiciliul activiștilor și vor monta o arestare ; vor planta informații false și vor înscena o “revelație”, vor trimite scrisori incriminatoare [e-mail] în numele activiștilor, și mult mai multe. Vor face cam tot ceea ce societatea le va permite.

Această broșură nu acoperă toate tehnicile folosite de agenții pentru a sabota viețile activiștilor sinceri și dedicați.

În cazul în care un agent este “expus”, el sau ea va fi transferat(ă) sau înlocuit(ă).

COINTELPRO este încă în funcțiune astăzi sub un nume de cod diferit. El nu mai apare în scripte pentru a se evita să fie descoperită ilegalitatea îngrădirii libertății de informare.

Scopul programului de contraspionaj al FBI: expune, perturbă, deviază, discreditează și neutralizează persoanele pe care FBI-ul le consideră opuse intereselor naționale. “Securitate națională” se referă la securitatea așa cum este ea stabilită de către FBI, pentru a preveni oamenii să fie informați cu privire la lucrurile vicioase efectuate de acesta, cu încălcarea libertăților civile ale persoanelor.

Pe scurt: 17 tehnici pentru a îngropa adevărul:

Acuzații puternice și credibile de desfășurare a unor activități criminale pot dărâma un guvern. Când guvernul nu are o apărare eficientă și bazată pe dovezi, alte tehnici trebuie să fie angajate. Succesul acestor tehnici depinde în mare măsură de o presă cooperantă și complezentă mai degraba decât de o simplă opoziție simbolică.

1. Păstrează tăcerea. Ce nu apare la știri nu s-a întâmplat, nu există.

2. Indignarea regizată. De asemenea, cunoscută sub numele de stratagema “Cum de îndrăznești ?”.

3. Califică toate acuzațiile ca fiind “zvonuri” sau, mai bine, de “zvonuri zevzece”. Dacă, în ciuda lipsei de informații, publicul este totuși la curent cu anumite fapte suspecte, acesata este numai datorită “zvonurilor”. (În cazul în care aceștia au tendința de a crede “zvonurile”, este, probabil, fiindcă sunt pur și simplu “paranoici” sau “isterici”).

4. Demolează argumentul sperietoare. Nu te ocupa decât de cele mai slabe aspecte ale celor mai slabe acuzațiii. Chiar mai bine, crează propriul argument sperietoare. Inventează zvonuri nebunești false (sau crează povești false) și lansează-le atunci când par să discrediteze toate acuzațiile, fie ele reale sau fanteziste.

5. Folosește cuvinte precum “teoretician al conspiratiei”, “scandalagiu”, “morocănos”, “nebun”, “smintit”, și, desigur, “bârfitor”, pentru a descrie scepticii. Asigură-te că vei folosi verbe puternice și adjective atunci când vei caracteriza acuzațiile, și expresii “mai rezonabile” în apărarea guvernului și susținătorilor săi. Trebuie să fii atent spre a evita discuții deschise cu toate persoanele pe care le-ai calomniat.

6. Contestă motivațiile. Încearcă să marginalizezi criticii, sugerând cu tărie că ei nu sunt cu adevărat interesați de adevăr, ci servesc doar un scop politic sau doresc doar să obțină bani.

7. Invocă autoritatea. Aici presa controlată și falsa opoziție pot fi foarte utile.

8. Minimalizează acuzațiile ca fiind “vechea placă”.

9. Scuipă numai jumătate din ce-ai de zis. Acest lucru este, de asemenea, cunoscut sub numele de “mărturisire și evitare”. În acest fel, poți da impresia de sinceritate și onestitate în timp ce îți recunoști “greșelile”, dar numai pe cele fără consecințe, și niciuna penală. Această stratagemă necesită adesea existența unui plan B, diferit de cel original.

10. Descrie infracțiunile ca fiind, într-adevăr, incredibil de complexe, și dovezile, de negăsit.

11. Foloseste raționamentul invers, prin metoda deductivă, ca o răzbunare. Cu o deducție riguroasă, dovezile cele mai scandaloase îsi pierd toată credibilitatea. Exemplu: Avem o presă complet liberă. Dacă există dovezi care să ateste că scrisoarea de “sinucidere” a lui Vince Foster ar fi fost falsificată, ar fi spus-o. Ei n-au dat această știre, astfel încât nu există nicio astfel de dovadă.

12. Cere scepticilor să rezolve complet crima. Exemplu: Dacă Foster a fost ucis, cine l-a ucis, și de ce?

13. Schimba subiectul. Aceasta tehnică include crearea și/sau publicarea de distrageri.

14. Spune despre faptele incriminatoare ușoare, dar nu mai face nimic în plus. Aceasta este adesea comparată cu tactica “mușcă și fugi”.

15. Minte sincer, cu nerușinare. Una dintre cele mai eficiente modalități de a face acest lucru este de a atribui “faptele” oferite publicului unei surse cu un nume plauzibil, dar anonimă.

16. Pentru a extinde un pic mai mult punctele 4 si 5, fă astfel încât proprii acoliți “să demaște ei înșiși scandaluri și apere cauze populare”. Sarcina lor este de a contracara adversarii reali și de a trage șuturi pe tot terenul. O alternativă este să plătești oameni bogați pentru așa ceva. Ei vor pretinde că își cheltuie banii lor proprii.

17. Inundă Internetul cu agenți. Acesta este răspunsul la întrebarea, “ce l-ar putea împinge pe cineva să-și petreacă ore întregi pe forumuri de știri de pe Internet pentru a apăra guvernul și/sau presa și să discrediteze critica autentică ?” Autoritățile nu au suficienți apărători prin ziare, reviste, radiouri și televiziuni ? Unii ar putea crede că refuzul de a publica scrisori critice și apelurile serioase sau interzicerea unor talk-show la radio este suficient ca și control, dar se pare că nu este cazul.

Sper că ați învățat șmecheriile și acum știți un pic mai bine să citiți printre rânduri ceea ce se întâmplă pe net și pe forumuri.

Sursa: Koben via Eufrosin, cu traducere aptă făcută de Dincolo de știri

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *