„Educație sexuală” sau sexualizare și pervertire a copiilor? MEMORIU adresat ministrului Educației

Cine face educație sexuală cu copiii voștri? Homosexualii, feministele radicale și clinicile de avorturi. Adică cei care nu pot avea copii, cei care nu vor să aibă copii și cei care își clădesc prosperitatea și averile pe sângele copiilor nenăscuți uciși. Părinți, sunteți mulțumiți și liniștiți cu o asemenea perspectivă?

Sexualitatea este cea mai mare forță a lumii contemporane. Cine stăpânește sexualitatea, stăpânește societatea. Iar cea mai bună metodă pentru a impune o viziune  nefirească, înrobitoare și perfidă, în mințile copiilor unde omniprezenta pornografie nu poate pătrunde din cauza vigilenței părinților, este introducerea depravării sexuale direct în școală. Aceasta este miza celor care încearcă acum să inventeze o așa-zisă „educație sexuală” ca materie obligatorie. Este vorba despre aceleași grupuri de interese, reprezentate public prin „organizații ale societății civile” secular-ateiste, care încearcă din răsputeri de-finanțarea cultelor, eliminarea orei de educație religioasă, eliminarea simbolurilor religioase din școli, marginalizarea actului de credință și transformarea creștinilor într-o specie de ciudați – tolerată, dar lipsită de orice influență într-un spațiu public complet ocupat de ei – adică de oameni care nu reprezintă, de fapt, nici populația și nici interesele reale ale acesteia.

În ultimele zile am publicat câteva materiale referitoare la originile marxiste ale doctrinei „revoluției sexuale”(Revoluția sexuală și terorismul cultural) și la scandalul provocat în alte țări de „educația sexuală” inoculată copiilor și adolescenților prin ore obligatorii în școlile publice (Croația: Educația sexuală are ca scop „să facă tânăra generație dependentă de sex și de pornografie”).

Facem astăzi public Memoriul adresat ministrului Educației de peste 50 de ONG-uri creștine care sunt implicate în apărarea drepturilor familiei și copilului, referitor la educația sexuală – pornind de la nefastul proiect, lansat recent la Palatul Parlamentului, „Sexul vs. barza” și încheind cu viziunea și propunerile proprii pentru modul în care problemele legate de viața intimă ar trebui să fie abordate (sau să nu fie abordate) în școală.

O spunem fără ocolișuri: sexualizarea copiilor reprezintă un instrument al luptei pentru putere a grupurilor contraculturale neo-marxiste, precum organizațiile LGBT, feministele sau secular-ateii.

Descărcați memoriul în format pdf de aici, dați-l și altora și cereți părinților să fie vigilenți la ce li se predă copiilor lor în școli.

[Nota Bene: În urmă cu 2500 de ani, generalul chinez Sun Tzu își propunea să răspundă celei mai mari provocări militare a tuturor timpurilor: cum să învingă într-un război fără a fi nevoit să poarte, de fapt, vreun război deschis, cu arme. El a mizat pe demoralizarea adversarului, pe demotivarea acestuia prin batjocorirea simbolurilor identitare, pe negarea valorilor, pe corupție, pe infiltrarea de trădători și pe inducerea imoralității sexuale în rândurile adversarului.Astfel, îi spunea el suveranului său, veți putea cuceri cu pierderi minime un teritoriu aproape intact, numai bun de jefuit.

Cu siguranță nu suntem singurii care întrezărim, în situația jalnică a României de azi (depopulată, sărăcită, îmbătrânită, jefuită de bogățiile naturale, dez-industrializată, îndatorată și complet dependentă de străini până și pentru asigurarea celor necesare traiului de zi cu zi) aplicarea cu succes a acestei „rețete” diabolice. Toate acestea n-ar fi fost posibile dacă societatea nu ar fi fost destructurată prin lovirea, în ultimele 7 decenii, a însăși temeliei ei: familia, credința religioasă și proprietatea.]

______________________________________________________________________________________________

miercuri, 8 mai 2013

CĂTRE MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

DOMNULUI MINISTRU, REMUS PRICOPIE

 

MEMORIU

privind „EDUCAȚIA SEXUALĂ” ÎN ȘCOLILE ROMÂNEȘTI

I. Proiectul „Sexul vs. Barza” – model nefast de abordare a sexualității, în contextul posibilei introduceri a educației pentru sănătate ca materie obligatorie în școli

II. Experiența Marii Britanii în domeniul „educației sexuale” și eșecul acesteia

III. Rolul părinților în „educația sexuală”

IV. Poziția și propunerile organizațiilor non-guvernamentale creștine față de „educația sexuală” în școlile publice din România. Concluzii și propuneri de subiecte pentru dezbaterea publică

 

I. Proiectul „Sexul vs. Barza” – model nefast de abordare a sexualității, în contextul posibilei introduceri a educației pentru sănătate ca materie obligatorie în școli

Domnule Ministru,

Organizațiile semnatare au luat act de lansarea proiectului „SEXUL vs BARZA”, autointitulat „prima platformă de educație sexuală în format video pentru adolescenți” din România. Proiectul a fost lansat pe 23 aprilie la Palatul Parlamentului [1].

Analizând materialele – puse la dispoziția liberă a copiilor prin rețeaua „Biblionet” – am ajuns la concluzia că„modelul educațional” prezentat promovează promiscuitatea sexuală și homosexualitatea, încurajează pornografia și libertinajul, susține lipsa de implicații morale ale actului intim, neagă consecințele avortului și se îndreaptă contra autorității parentale. Viziunea sa „educativă” se reduce, în esență, la obișnuirea copiilor cu modelul sexualității deschise și cu metodele contraceptive, este vulgarizantă, hedonistă, anti familie și susceptibilă de producerea unor adânci distorsiuni și traume emoționale și psihice la nivelul personalității elevilor de gimnaziu și liceu.

Precizând faptul că filmul prin care se promovează proiectul conține imagini explicite, vă prezentăm câteva pasaje din „lecțiile” de sexualitate:

„Sexualitatea înseamnă multă, multă autocunoaștere. Ne descoperim pe noi înșine, corpurile noastre și transformările prin care ele trec din punct de vedere fizic și sexual, descoperim că avem anumite zone ale corpului unde ne place să ne atingem sau să fim atinși, așa-numitele zone sau puncte erogene, printre care se numără gâtul, buzele, sânii, abdomenul, penisul, testiculele, fundul, spatele, ceafa, loburile urechilor și lista poate continua. Cu alte cuvinte, observi că unele atingeri sau gesturi te excită.”

„…e important să reținem că unora le plac fetele, altora băieții, altora ambele sau persoane transgender, unora le plac fetele cu părul scurt, altora, nu. Cu alte cuvinte, suntem diferiți și avem preferințe diferite, o caracteristică super tare a oamenilor, zic eu.”

„Poate că ție și prietenei tale vă place să va sărutați corpurile, dar tu nu ești pregătit să mergi mai departe. Nu vrei să faceți sex încă. Asta e o limită a ta pe care o comunici și o negociezi cu ea. Pentru că sexualitatea înseamnă și comunicare, înseamnă să-i spui celuilalt ce-ți place și ce nu, ce ești pregătit/ă să faci și ce nu. Este OK să-i spui prietenului tău că îți place cum îți atinge sânii, dar nu vrei să îți atingă vulva, nu acum. Iar el trebuie să te înțeleagă și să-ți respecte decizia.”

„OK, la ce vă gândiți când vă gândiți la sex? Mă refer acum strict ca definiții? La ce se referă sexul? Pariu că vi se duce gândul la o bilă de billiard bine lovită, fix la relații sexuale, la penis în vagin. Mai puțin la sexul dintre două fete și doi bărbați, nu? Mda, aflați că asta e cam nedrept. Pe mine mă mai duce gândul la categoriile în care sunt împărțite speciile. …Cum știi dacă ai sex „F” sau „M” ? Păi ți s-a tot spus de când erai mic, și ai tăi au știut-o de la medicul care s-a uitat între picioarele tale când te-ai născut, a văzut un penis sau o vulvă și a spus: „E băiat!” sau „E fată!”. În plus, tehnologia le permite în ziua de azi doctorilor să spună astfel de lucruri încă de când ești în uterul mamei și mai ai ceva luni de stat la copt.”

Mai departe, copiilor li se sugerează (deloc subtil) să vizioneze filme porngrafice – dacă n-au făcut-o deja:

„Felul în care actorii și actrițele din filmele porno reacționează în timp ce fac sex nu e adevărat, ci este, de multe ori, exagerat. De exemplu, cele mai multe femei nu au orgasm atât de repede sau (și) se întâmplă mai degraba rar ca două persoane care fac sex să aibă orgasm în același timp. …Ceea ce în filmele porno pare a fi absolut normal nu e mereu așa în viața reală: sexul anal e în realitate mai puțin popular decât în filmele porno, iar a ejacula pe cineva nu e un lucru care face plăcere neapărat majorității oamenilor.”

Iată, mai departe, cum sunt consiliate elevele de liceu, de către aceiași „experți”, explicându-li-se că avortul este un lucru la îndemâna oricui, pentru care nu trebuie să dea socoteală nimănui și, contrar evidențelor, că este lipsit de orice consecințe:

„Dacă ai 16 ani, ai dreptul să mergi singură, fără consimțământul părinților, la medicul de familie, la ginecolog, la medicul de planificare de familie sau la farmacie pentru a cere informații și servicii sau produse în legătură cu viața ta sexuală. Aceasta include orice orice tip de teste sau consultații, dar și contraceptive, procedură de avort, sarcină, asistență maternă sau naștere. Poți, așadar, decide singură dacă vrei să păstrezi o sarcină sau nu.”

Desigur, a păstra o sarcină devine ultima opțiune pentru o adolescentă însărcinată:

„Când rămâi însărcinată, ai trei opțiuni: te poți decide să faci avort, poți decide să dai copilul spre adopție sau te poți decide să-l păstrezi.”

Proiectul „Sexul vs. barza” este susținut de asociații precum „Accept” (a homosexualilor din România), „Front” (feminism radical), European Center for Public Initiatives (grup de lobby pro-avort/pro-homosexualitate) – organizații cu o componentă programatică îndreptată contra familiei tradiționale, nucleare; de business-ul (rețeaua de clinici) de avorturi „Marie Stopes” și de Colegiul Bilingv „George Coșbuc” (unde există o „platforma LGBT” prin care se promovează fățiș homosexualitatea, găzduind inclusiv „parade gay”). De asemenea, programul național „Biblionet” sprijină SEXUL vs BARZA”, anunțând promovarea platformei în peste 2.000 de biblioteci publice din România.

Subliniem faptul că d-na deputată PP DD Liliana Mincă [2], susținătoarea proiectului „Sexul vs. Barza”, este și unul dintre cei 18 parlamentari co-inițiatori ai propunerii legislative (de altfel lăudabilă!) a deputatului Tudor Ciuhodaru privind introducerea orelor de „Educație pentru sănătate” în trunchiul comun (materie obligatorie) [3].

Ce va conține, în consecință, capitolul referitor la viața intimă din cadrul materiei „Educație pentru sănătate”, ne putem lesne închipui. De altfel, Adriana Radu, „specialista în educație sexuală” care apare în clipurile campaniei, spune: „Pasul următor ar fi adoptarea unei legi care să includă educația sexuală ca materie obligatorie în școlile din România. Educația sexuală obligatorie în clasa a IV-a, a VIII-a și a X-a. Fără tăgadă.” [4]

Trecând peste obrăznicia cu care o persoană privată face agenda Ministerului și a Parlamentului, această afirmație imperativă reprezintă noul tip de totalitarism al gândirii, în care se desființează prin forță poziția oponenților, cu toate că nu există nici raționamente și nici fapte care să susțină beneficiile programelor de tip „Sexul vs. Barza” – altele decât afirmațiile autorilor, ridicate la rangul de judecată de valoare.

Simpla enunțare, ca pe o „mantră” a ecuației „contracepție + avort + libertate sexuală = bunăstare + independență” nu o face adevărată. Dimpotrivă, în lumina tuturor studiilor serioase, exact contrariul afirmațiilor partizanilor „educației sexuale” este vădit. Liberalizarea sexualității este corelată negativ cu problemele sociale[5].

II. Experiența Marii Britanii în domeniul „educației sexuale” și eșecul acesteia

Trebuie să avem în vedere că mai multe state occidentale, care au introdus orele de educație sexuală încă din anii ‘70, nu au, în prezent, o situație exemplară la capitolul sănătatea sexuală a adolescenților sau în ce privește rata sarcinilor la adolescente.

Exemplul cel mai evident este Marea Britanie. Școlile din această țară includ, de peste 30 de ani, din ce în ce mai mult lecții explicite despre sex, pe care le oferă grupelor de vârstă din ce în ce mai mică. În ultimii 10 ani, astfel de ore au fost predate chiar la ciclul primar.

Aceste programe nu numai că nu au inversat tendința, ci au contribuit la sexualizarea tinerilor într-un mod periculos și la adoptarea unor comportamente de risc. În momentul de față, Marea Britanie se confruntă cu o situație  care a scăpat de sub control: bolile cu transmitere sexuală la tinerii de 16-24 de ani sunt în creștere [6], rata sarcinilor la adolescente este cea mai mare din Europa occidentală (în ciuda faptului că 80% din femeile britanice între 15 și 45 de ani folosesc contraceptive [7]), iar sexualizarea copiilor este o realitate, debutul vieții sexuale la vârste foarte mici fiind o modă.

Pentru exemplu, ne referim la Programul pentru Dezvoltarea Tinerilor (Young People’s Development Programme) din Marea Britanie, care a stat la baza unui studiu [8]. Astfel, unor grupuri de copii de 13-15 ani le-au fost oferite lecții de educație sexuală, în speranța că acest lucru va micșora numărul sarcinilor la adolescente. Proiectul s-a desfășurat între aprilie 2004 și martie 2007 și a fost finanțat de Ministerul Sănătății din Marea Britanie, fiind elaborat împreună cu Asociația pentru Planificare Familială.

Această inițiativă s-a desfășurat mai degrabă în cluburile școlare, nu în școli. Douăzeci și șapte de cluburi pentru tineri au fost selectate pentru acest program, în paralel cu alte 27 de cluburi pentru comparație. Adolescenții incluși în programul guvernamental erau învățați despre relațiile sexuale de către colegi de aceeași vârstă cu ei, utilizându-se o mulțime de stiluri și activități.

Rezultatele au fost dezastruoase. Potrivit studiului amintit, proiectul a condus la o rată sarcinilor la adolescente de 3,5 ori mai mare în grupul-țintă, față de grupul luat pentru comparație. În fața acestor concluzii, cercetătorii au recomandat ca asemenea programe să nu se mai folosească, cu excepția cazurilor în care ele sunt parte a unui proiect de cercetare.

Studii recente, oferite de profesorul David Paton (Universitatea Nottingham) confirmă că accesul la contraceptive și avort al tinerilor din Marea Britanie nu a îmbunătățit rezultatele, ci dimpotrivă, le-a înrăutățit [9]. Menționăm că alternativa de încurajare a abstinenței în rândul tinerilor a fost întâmpinată cu ostilitate atât în cercurile oficiale, cât și în cele semi-oficiale.

Situația nu este mai bună și, în orice caz, departe de a fi rezolvată, în ceea ce privește rata sarcinilor la adolescente nici în alte țări occidentale, cu toate că acolo aceste ore au fost introduse din anii 70-80. Astfel, în SUA, rata sarcinilor la adolescente este de 93,0 la 1000 de tinere de 15-19 ani, în Marea Britanie – de 62,6 la 1000, în Canada – de 42,7 la 1000, în Belgia – de 15,1 la 1000 [10].

Așadar, nu există dovezi temeinice despre eficiența lecțiilor de educație sexuală de la vârste mici. De ce ar trebui să implementăm noi programe care s-au dovedit a fi ineficiente în alte țări [11]?

III. Rolul părinților în „educația sexuală”

În ultimii ani, părinți din România sunt „bombardați” cu mesaje din partea mass-media despre necesitatea introducerii „educației sexuale” obligatorii în școli. Totuși, problema este de o mare sensibilitate și, din câte se pare, părinții sunt cei mai în măsură să le ofere propriilor lor copii informații despre chestiunile sexuale, așa cum vom arăta mai jos. Școlile pot acorda sprijin, însă doar familia poate aprecia când un copil este gata să primească asemenea informații. Părinții sau tutorii trebuie, deci, să aibă posibilitatea să intervină pentru a-și susține valorile culturale, morale și religioase.

Din aceasta perspectivă, o altă problemă a programelor de tipul „Sexul vs. Barza” este atacul la libertatea religioasă a familiilor și la drepturile părinților, al căror rol în educație, din câte înțelegem, îl ignoră complet noul proiect. Dacă o viziune extremistă cum este cea a organizațiilor de tip „Accept” sau „Front” va fi oficializată prin curicula școlară a unei materii obligatorii, părinții se vor vedea privați de drepul la educarea copiilor corespunzător propriului sistem de valori, în contextul conferit de Constituția României [12] și de Declarația Universală a Drepturilor Omului [13].

Revenind la exemplul Marii Britanii ca studiu de caz, „centrul de greutate” al greșelilor făcute de guvern se află în practicarea acestei „educații” cu copiii prin excluderea părinților. Răspunsul strict medical la sexualitatea adolescenților, oferit de școli,  a dus la reducerea și mai mult a controlului, și așa slab, pe care părinții ar fi putut să-l exercite asupra copiilor lor.

În ultima vreme, tot mai mulți părinți și organizații de părinți din Marea Britanie sunt îngrijorați de perspectivele pe care le oferă orele de „educație sexuală” și cer  retragerea copiilor de la astfel de ore, deoarece își dau seama că rezolvarea problemelor sexuale ale copiilor lor nu mai depinde de ei, ci de instituții guvernamentale sau neguvernamentale. Ei susțin că abordarea pe care se bazează astfel de ore marginalizează căsătoria și angajamentul de lungă durată și sugerează o atitudine de tip „fă ce vrei” cu referire la relațiile sexuale. Potrivit știrilor din mass-media britanică, tot mai mulți părinți se pronunță împotriva educației sexuale în școli sau pentru retragerea copiilor de la aceste ore [14].

Organizațiile promotoare ale conceptului s-au opus dreptului părinților de a-și retrage copiii de la orele de educație sexuală. Încercările Parlamentului de a limita activitățile paradoxale ale acestor organizații au eșuat, deoarece termeni cum ar fi „considerații morale” și „viața de familie” au fost interpretați atât de larg încât au fost goliți de sensurile lor reale.

Un alt studiu efectuat în Marea Britanie vine în sprijinul ideii că părinții sunt persoanele cele mai în măsură să comunice asemenea informații, fiind totodată cele mai eficiente și preferate de către copii [15].

Unii părinți britanici, care au făcut parte din astfel de experimente sociale din Marea Britanie, mărturisesc ce au însemnat pentru ei acele experiențe. Abbie Ireland, o britanică de 26 de ani, declară [16]: „Era groaznic. Ni se vorbea despre sex într-un mod vulgar și murdar. Știam deja de unde vin bebelușii. Nu doream să aud toate aceste detalii, despre masturbare sau prezervative la orele de educație sexuală. Acest lucru m-a făcut ca sexul să mi se pară un lucru negativ”. „Ni s-a furat inocența  prin acele ore de educație sexuală”, susține Abbie. Ea este acum părinte și dorește să-și protejeze fiul. Ea crede că ar putea să răspundă la întrebările copilului, într-un mod natural, atunci când acestea apar.

În urmă cu doar câteva zile, în Marea Britanie a izbucnit un nou scandal între părinți și oficiali [17]. Un manual-ghid de „educație sexuală”, realizat de organizații cu aprobarea guvernului, recomandă profesorilor să predea elevilor despre „virtuțile educative” ale pornografiei, mai exact, să le explice acestora cum să privească filmele pornografice care pot fi „utile” și „o resursă educativă foarte diversă”. Vârsta de la care copiii pot beneficia de pe urma pornografiei este 5 ani, se afirmă în respectivul ghid. De asemenea, profesorii sunt instructați să explice copiilor că filmele pornografice sunt realizate de actori și de aceea „sunt nerealiste”, explicație pe care o găsim și în proiectul românesc „Sexul vs. Barza”.

În fapt, educația sexuală din școli a devenit, în Marea Britanie, un „câmp de bătălie” ideologic, în care războiul se duce pentru câștigarea inimilor și minților copiilor. Departe de a mai fi parteneri în folosul copilului, Familia și Statul poartă un război în care fiecare parte o târăște pe cealaltă prin instanțe.

 

IV. Poziția și propunerile organizațiilor non-guvernamentale creștine față de „educația sexuală” în școli

Domnule Ministru,

Orice program de educație sexuală care nu așază intimitatea sexuală într-un context moral clar și se concentrează în special pe oferirea de contracepție va duce, inevitabil, la încurajarea relațiilor sexuale precoce.Sfaturile despre cum să te angajezi „fără risc” într-o activitate sexuală, cuplate cu prevederi de facilitare a ei, transmit mesajul că activitatea în sine este acceptabilă. Un studiu britanic a arătat că 45,5% din băieți au recunoscut că, atunci când li s-au oferit primele lecții de educație sexuală, au simțit nevoia de a experimenta. Luând în calcul faptul că majoritatea băieților intervievați (77%) primiseră educație sexuală până la vârsta de 12 ani, concluzia este îngrijorătoare [18].

(În sprijinul poziției noastre prudente menționăm și recentele schimbări din normele audio-vizualului: pentru protecția minorilor, Consiliul Național al Audiovizualului a restricționat difuzarea, modalitățile de abonare și de acces la emisiuni care conțin pornografie și violență [19]. Cu alte cuvinte, o autoritate a Statului adoptă o poziție pozitivă față de filme și programe TV susceptibile să influențeze dezvoltarea psiho-fizică firească a copiilor. Ar fi de-a dreptul schizofrenic ca același Stat să ofere copiilor, în școală, exact acele lucruri de care caută să îi ferească acasă.)

Prin urmare, este important ca elevilor să li se ofere mesaje clare despre consecințele negative ale relațiilor sexuale la vârste mici și să li se vorbească despre beneficiile abstinenței (castității). Intimitatea sexuală nu trebuie văzută ca pe o gratificare personală, ci ca pe o exprimare a dragostei și angajamentului adulților într-o relație de durată în căsătorie. Așezarea relațiilor sexuale în acest cadru îi va încuraja pe adolescenți să se abțină și să reziste presiunii conformiste a colegilor.

Dorința sexuală, care este veche cât istoria, este o componentă indispensabilă a naturii și demnității umane, însă promovarea actului sexual drept fiind simpla satisfacere a unei nevoi [20], un aspect autonomlipsit de orice implicații morale și spirituale, nu duce decât la egoism, materialism și disfuncție socială pe scară largă, așa cum ne arată situația prezentă.

Ca organizații reprezentative pentru societatea civilă creștină din România vă informăm că nu ne opunem, ca principiu, existenței unei materii numite „educație pentru sănătate” în școli. În ceea ce privește însă orele destinate informațiilor despre sexualitate, nu credem că este necesară obligativitatea lor. Părinții trebuie să aibă dreptul de a-și retrage copiii de la ele, pentru a-i putea proteja de sexualizarea prematură. Oricum, dată fiind sensibilitatea subiectului, este foarte important ca părinții să fie informați asupra conținutului acestor ore, înainte de predare, și să li se solicite acordul.

Vă propunem totodată să luați în considerare și instituționalizarea „educației acasă”, după modelul „homeschooling”-ului practicat cu succes în SUA, mai ales că și în România au apărut organizații care propun acest model educațional legitim [21].

Precizăm că multe din organizațiile noastre derulează deja programe proprii de educație pentru viața intimă.Acestea se bazează pe principiile moral-creștine, care tratează tema sexualității în contextul unei concepții integratoare asupra persoanei umane, văzută ca un complex trup-suflet unitar. Viziunii hedoniste noi îi opunem dragostea credincioasă, statornică, împlinită prin mariaj – instituția optimă pentru exprimarea iubirii sexuale. Astfel înțelegem calea optimă spre împlinirea individului și prosperitatea societății.

Considerăm că aceste programe și experiența noastră pot constitui punctul de plecare pentru o abordare rațională și firească a sexualității [22].

Menționăm că reprezentăm un mare număr de părinți creștini din România și, în numele acestora, solicităm expres să fim considerați parteneri în orice discuții și dezbateri publice pe această temă.

 

Domnule Ministru,

Faptul că realitatea cunoaște numeroase devieri de la starea firească nu înseamnă că nu ar trebui sa mai dorim firescul și să nu-l mai căutăm. Mai ales când vine vorba de copii. A opta, la nivel de autoritate publică, pentru „modele” educaționale nefaste este una din căile cele mai perfide și mai insidioase de a submina interesele unei societăți și ale unei națiuni. Facem apel la dvs. să lucrăm împreună pentru evitarea unor evoluții nefericite, într-o societate deja plină de tensiuni.

Semnatari:

  1. Federația Organizațiilor Ortodoxe Pro-vita din România
  2. Alianța Familiilor din România
  3. Asociația Provita Media
  4. World Vision România
  5. Asociația Home Schooling România
  6. Asociația Dascălilor din România
  7. Asociația pentru Apărarea Familiei și Copilului
  8. Societatea Ortodoxă a Femeilor Române, Filiala Iași
  9. Asociația Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”
  10. Asociația Medicilor Catolici – filiala București
  11. Fundația Clinica Provita (Cluj-Napoca)
  12. Asociația Darul Veții (Timișoara)
  13. Asociația Familia și Viața (Roman)
  14. Asociația Primul Pas (Iași)
  15. Alianța pentru Demnitate Națională (București)
  16. Asociația Rost (București)
  17. Asociația Basarabii (București)
  18. Liga de Utilitate Publică (București)
  19. Asociația Ortodoxia Tinerilor (Galați)
  20. Asociația pentru Libertatea Românilor (Bacău)
  21. Asociația Studenților Creștin Ortodocși – Filiala Brașov
  22. Asociația Studenților Creștin Ortodocși – Filiala Tg. Jiu
  23. Asociația Studenților Creștin Ortodocși – Filiala Suceava
  24. Asociația Studenților Creștin Ortodocși – Filiala Brașov
  25. Asociația Studenților Creștin Ortodocși – Filiala Cluj
  26. Asociația Studenților Creștin Ortodocși – Filiala Tulcea
  27. Asociația Cercul Studențesc „Floarea de foc” (București)
  28. Asociația Bucovina Profundă (Suceava)
  29. Fundația Sfinții Martiri Brâncoveni (filiala Suceava)
  30.  Asociația WorldTeach România (Timișoara)
  31. Fundația Agape (Cluj-Napoca)
  32. Fundația Sfânta Irina (București)
  33.  Asociația Christiana (București)
  34. Fundația Cireșarii (Beiuș)
  35. Asociația Prologos (Timișoara)
  36. Asociația Culturală „Sf. Mitropolit Dosoftei” (Suceava)
  37. Asociația Mama Olga (Piatra Neamț)
  38. Asociația Bunul Samaritean (Beiuș)
  39. Fundația Sfinții Martiri Brâncoveni (Constanța)
  40. Școala Brâncovenească (Constanța)
  41. Asociația Oamenilor de Afaceri Creștini-Ortodocși (Constanța)
  42. Asociația Sf. Pahomie de la Gledin (Bistrița)
  43. Asociația Bărbaților Creștini din România (Timișoara)
  44. Asociația Prietenii Omului (Slatina)
  45. Asociația Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului (Satu Mare)
  46. Asociația Meșterilor Populari din Moldova (Iași)
  47. Centrul Iochebed Suceava
  48. Asociația Centrul Iochebed Alba
  49. Asociația Brâncoveanu (Arad)
  50. Asociația Cristofor (Iași)
  51. Fundația Creștină Elim (Marghita)
  52. Asociația Doamna Stanca (București)
  53. 3C Life International (Cluj-Napoca)
  54. Asociația Casa Gratis Pro Deo (București)
  55. Asociația Polițiștilor Creștini din România – filiala București

Se raliază Memoriului și următoarele persoane:

  1. Prof. univ. dr. Pavel Cirilă, medic, București
  2. Dr. Ecaterina Turtureanu-Hanganu, medic, Iași
  3. Dr. Maria Dunca-Moisin, medic, București
  4. Cristina Cânepă, profesoară
  5. Irina Solomon, profesoară, Sinaia
  6. Roxana Ilinca, profesoară, București
  7. Elena Pop (Fumea), profesoară, Ploiești
  8. Mihaela Pană, consilier școlar
  9. Marin Udroiu, profesoară
  10. Verginia Nedeloiu, profesoară, Ploiești
  11. Carmen Elena Păduraru, judecător, Piatra Neamț
  12. Mirela Doci, părinte, Cluj-Napoca
  13.  Manuela Merlușcă, economist
  14. Victor Georgescu, inginer
  15. Valentina Uhrenciuc, profesoară, Moșna-Iași
  16. Marian Lungu, meșter popular, Sănduleni-Bacău
  17. Ana Ștefan, sociolog, București
  18. Andreea Moldoveanu, sociolog, București
  19. Cristina Susu, Ploiești
  20. Flaviu Bobb, economist, Maramureș
  21. Gabriela Grasu, economist, Piatra Neamț
  22. Nicoleta Drăgoi, specialist sistem asigurari, Ploiești
  23. Bogdan Munteanu, jurnalist, București
  24. Larisa Călin, economist, București
  25.  Loredana Graziela Constantin, jurist, Ploiești
  26. Violeta Ciortan, logistician, Otopeni
  27. Diana Parizianu, jurnalist, București
  28. Camelia Enache, economist, București
  29. Adriana Ionescu, director comercial, București

________________________

Note:

[1] Prin susținerea doamnei deputat Liliana Mincă, președinta „Comisiei pentru egalitatea de șanse pentru femei și bărbați” din Camera Deputaților

[2] Care, în campania electorală, împărțea iconițe și mătănii ortodoxe, gratuit, alegătorilor!

[5] Pentru că persoana menționată (Adriana Radu) se pretinde feministă, facem observația că aserțiunile mișcării feministe conform căreia liberalizarea sexuală ar fi crescut nivelul de bunăstare al femeii sunt eronate. Epidemiile de boli cu transmitere sexuală au explodat, sunt mai puține căsătorii, mai puține nașteri, mai multe avorturi, mai multe divorțuri și mai multe familii monoparentale. Efectele acestora sunt femei mai sărace și mai vulnerabile.

[8] Wiggins M, Bonell C et al., Health outcomes of youth development programme in England: prospective matched comparison study, British Medical Journal 2009; 339:b2534

[9] Paton D, „Random behaviour or rational choice? Family planning, Teenage Pregnancy and STIs”, Sex Education, 2,3, August 2006, http://www.cwfa.org/images/content/STIRESRevised.pdf

[11] A se vedea pentru detalii suplimentare lucrarea „Educație sexuală sau îndoctrinare?” (autor: Valerie Riches), editura Provita Media, 2008. De asemenea Randy Engel – „Sex Education: The Final Plague” despre situația din SUA

[12] „Părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine.” (Art. 29(6) al Constituției României)

[13] „Părinții au, cu prioritate, dreptul să aleagă felul educației care urmează să fie dat copiilor lor.” (Declarația Universală a Drepturilor Omului, 1950, art.26(3)).

[14] Daily Mail, 9 martie 2011 http://www.dailymail.co.uk/news/article-1364360/Sex-education-Do-want-5-year-old-child-given-explicit-lessons.htmlThe Telegraph, 9 martie 2011http://www.telegraph.co.uk/education/educationnews/8369341/Primary-school-pupils-exposed-to-explicit-sex-advice.htmlDaily Mail, 5 mai 2011 http://www.dailymail.co.uk/news/article-1383930/Sex-education-taught-schools-say-half-parents.htmlThe Telegraph, 17 noiembrie 2011http://www.telegraph.co.uk/education/primaryeducation/8895580/Parents-in-protest-over-explicit-sex-education.html;Daily Mail, 13 ianuarie 2012 http://www.dailymail.co.uk/news/article-2085558/BBCs-sex-videos-children-like-porn.html?ITO=1490The Independent, 1 mai 2013 http://www.independent.co.uk/news/education/education-news/poor-sex-education-leaves-pupils-prey-to-exploitation-say-school-inspectors-8599178.htmlThe Telegraph, 3 mai 2002 http://www.telegraph.co.uk/education/educationnews/3296106/Sex-policies-encourage-girls-to-get-pregnant.html

[15] Wellings K, Wadsworth J, Johnson AM, Field J, Whitaker L, Field B., „Provision of sex education and early sexual experience: the relation examined”, British Medical Journal, 311, 417- 420, 12 august 1995

[17] Teach students ‘how to view porn’, gvmt-approved group tells UK teachers  http://www.lifesitenews.com/news/teach-students-how-to-view-porn-gvmt-approved-group-tells-uk-teachers

[18] Royal Forest of Dean College with Gloucestershire Community Health Council,  Sex education & Family Planning Services Survey Results, martie 2000

[19] Reglementări privind pornografia și violența în programele TV, http://provitabucuresti.ro/resurse/legislatia-familiei/388-pornografie-violenta-tv

[20] „Actul sexual este echivalent cu a bea un pahar cu apă”, spunea în anii 1930 prima femeie-ambasador din URSS, Alexandra Kollontai, feministă cunoscută

[21] Asociația Homeschooling România, www.homeschooling.ro

[22] Evident, în condițiile prevăzute de Legea educației, anume că toate materialele educaționale trebuie să fie adecvate vârstei și situației culturale și religioase ale elevilor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *