În monolog cu voi

M-am uitat zilele trecute pe statisticile de trafic ale blogului și am observat că în ciuda bălăriilor de tot felul publicate pe site în ultima vreme, traficul s-a menținut, ba chiar a crescut. Spun bălării – pentru că de ceva timp n-am prea mai avut vreme de scris, fiind ocupat cu munca –așa ca am postat ce mi-a căzut sub ochi și mi s-a părut interesant și demn de popularizat.

 Totuși, am o medie apropiată de o mie de vizitatori pe zi (accesări unice), ceea ce mă pune pe gânduri: cine sunt ăștia o mie de oameni care intră zilnic, pe blogul meu ?!

trafic

 “Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acei” cititori anonimi ? Am stat și mi-am făcut mental o lista cu oamenii pe care îi cunosc personal și care mi-au spus că intră pe site-ul meu – și n-am reușit să adun mai mult de 100 de chipuri sau nume cunoscute. Adică 10% din trafic. Ei bine, CINE SUNTEȚI VOI, CEILALȚI 90% ?!

 În plus, mă gândesc și că numărul cititorilor este mult mai mare, căci nu cred că aceiași oameni intră în fiecare zi, ZI DE ZI ca să se mențină această medie oscilantă, de +/- 1000 de vizitatori.

 Cunosc argumentul că este posibil ca datorită numărului mare de articole din arhivă, să am un trafic mare de vizitatori aleatori, care nu au nimic în comun cu mine sau unii cu alții și care provin din căutările google pe diverse teme. Însă am verificat și majoritatea accesărilor sunt făcute direct pe rapcea.ro iar nu din google. Deci oameni care intră intenționat, direct pe adresa siteului.

 Acum câteva zile mă amuzam de piticulgratis care cerea cititoarelor lui (iar el are cam 5000 de accesări unice pe zi !) să îi facă hatârul de a-i trimite măcar fiecare dintre ele, câte o poză cu sânii proprii – așa, ca recompensă pentru faptul că există și le amuză cu textele lui.

 Eu nu o să cer așa ceva (deși recunosc că sunt tentat :)) însă m-aș bucura dacă fiecare dintre cei ce intră pe acest blog mi-ar lăsa o frază, un cuvânt, o expresie care îi reprezintă, și care exprimă MOTIVAȚIA, mobilul care îi determină să acceseze rapcea.ro, sau să revină aici.

 Spun asta pentru că în viața reală, pe stradă, în societate, în ultimii 20 de ani am încercat să mișc lumea, să adun oamenii, să îi solidarizez în jurul unor cauze care mie mi se păreau corecte și demne de susținut, însă de cele mai multe ori am eșuat în demersurile mele.

 Așa se face că am rămas cu o mare întrebare, cu o nelămurire: ce vor oamenii de fapt ? Ce îi determină să se adune în jurul cuiva, a unei idei, persoane sau proiect ? Ăsta este marele mister pe care vreau să îl dezleg, și încep cu interesul vostru față de acest site. DE CE INTRAȚI PE EL ?

 Am înțeles că poate sunt mulți dintre foștii colegi de la MISA printre cititorii blogului meu, însă tot nu sunt lămurit. Căci am avut perioade lungi când nu am publicam nimic despre MISA și GB și totuși interesul s-a menținut. Atunci !?

 Problema pe care mi-o pun este mai mult decât actuală. Remarcam astăzi, la mitingul anti-Monsanto și împotriva organismelor modificate genetic, ecoul slab pe care astfel de acțiuni civice îl au în rândul românilor. La marșul de azi, spre exemplu, deși a fost organizat în weekend (deci scuza cu: am fost la muncă – nu ține) au participat doar 150 de oameni, în condițiile în care organizatorii erau din gașca lui Mircea Toma și s-au scremut să adune toți hipsetrii, bicicliștii, ecologiștii și anti-globaliștii pe care îi puteau strânge, cu o mediatizare bună – și prezența tuturor posturilor TV.

 Înțeleg inerția oamenilor, prioritatea pe care aceștia o acordă problemelor directe, stringente ale vieții, față de cele din plan secund. Nu mori imediat din cauza OMG-urilor, însă dacă nu ai bani, mâine nu ai ce pune pe masă. Înțeleg asta. Însă, totuși, de ce atât de puțini ? Să fie oare impotența (diminuarea) puterii de acțiune a orășeanului moleșit de binefacerile civilizației, sau lipsa de conștiință, incapacitatea de a percepe efectele indirecte ale unei alimentații otrăvite – asupra sănătății și puterii de procreere !? – căci acestea două sunt afectate în principal.

 Cert este că ne rămân încă prea multe întrebări fără răspuns: ce mișcă oamenii ? ce pune în mișcare, în acțiune, inimile și conștiințele ? Știu că SE POATE, căci am văzut sute, mii de oameni în stradă, pentru cauze ce nu meritau nici măcar un scuipat. Vă mai amintiți exemplul cu bradul de Crăciun postat de Primărie în parcul de la Piața Unirii care a adunat – din curiozitate – zeci de mii de bucureșteni în centrul Capitalei ?

 Acu, se cuvine să explic și schimbarea header-ului blogului. M-au iritat comentariile răutăcioase ale unora, incapabili să accepte că Dumnezeu se află pretutindeni, chiar și acolo unde cucernicia lor de fațadă nu consideră că s-ar putea afla. În opinia unor astfel de indivizi fățarnici (sau cum ar spune versurile lui Cheloo: (“Pozati in crestini mai buni decat Sfantu Petru,. Sunteti ipocriti mancami-ati pula pana ramane de un metru!”), nu am dreptul să folosesc cuvântul Dumnezeu (asupra căruia ei, bineânțeles, au drepturi de proprietate intelectuală !) pe un site unde se mai și înjură, și se abordează teme mai puțin… ortodoxe.

Ăsta este prețul libertății de exprimare, iar celor cărora nu le convine ce găsesc aici, sunt liberi să nu mai acceseze site-ul meu – pentru că eu unul, nu le voi simți lipsa, ba dimpotrivă. Sunt destul de scindat interior ca să mai suport o scindare în plus între personalitatea mea de “credincios” și cea de om de lume. Las talibanilor ortodocși această povară a bipolarităților religioase. Eu mă mulțumesc cu ale mele.

cropped-unicorn1.jpg

Și, ca să fiu în ton cu acest jemenfișism, m-am hotărât să schimb header-ul blogului, înlocuind motto-ul: În Dumnezeu, cu Dumnezeu, pentru Dumnezeu și Neamul meu, cu o altă deviză: “ I’m a fucking unicorn and I don’t believe in humans“.

 În vremurile de demult, Zhuangzi s-a visat fluture, s-a visat liber, bucuros, zburand fara griji in bataia vantului. A visat ca era un fluture si atat, un fluture care nu stia ca de fapt el insusi este Zhuangzi. Deodata s-a trezit brusc si era Zhuangzi, un om in carne si oase. Oare el se visase fluture? Sau poate de fapt omul nu era decat o bucatica din visul unui fluture ?

 Aceasta este scindarea mea: mă simt mai mult inorog decât om. Umanitatea de care mă lovesc eu, pervertită și aberantă, îmi pare mai îndepărtată decât îmi este natura acestei creaturi mitologice.

 Am ales deloc întâmplător inorogul. Desigur, se vor găsi unii să abereze pe tema unicornului și a curcubeului, ca simboluri acaparate de mișcarea homosexuală, la fel ca și culoarea violet.

 Am sesizat că mai nou, puterea răului în lume încearcă să acapareze o serie de simboluri vechi ale umanității, care la origini exprimau aspirații pozitive, benefice. Swastika, simbol multimilenar al puterii solare, a fost demonizată, alături de pentagramă, ca simbol al celor 5 elemente. Curcubeul, simbolul legământului Divinității cu omul, a devenit stindardul sodomiților. Iar Inorogul, acea creatură magică – simbol al purității imaculate a minții lipsite de condiționări, a fost și el confiscat de către homosexuali.

 Sunt aici ca să vă spun că mi-am luat inorogul înapoi, și nu mi-e teamă să îl folosesc !

 I have a unicorn and I`m not afraid to use it !

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *