Alertă națională: pământul – ultima avuție a românilor, va fi cedat străinilor din 2014

El s-ar spăimânta văzând cum a fost să se realizeze pe pământul nostru libertate și lumină”, scria Mihai Eminescu despre Bălcescu în “Timpul”, pe 24 noiembrie 1877. Foarte curând nici pământul invocat de Eminescu nu va mai fi românesc decât cu numele. Cât despre caricatura libertății nici nu mai are sens să vorbim. Pământul este însă o temă majoră deoarece acordul de aderare la UE prevede că de la anul se va liberaliza către străini vânzarea pământului, avuție strategică oferită pe nimic de către” parlamente de păpuși neroade” – pentru a-l cita tot pe ziaristul Eminescu – care au mătrășit cea mai mare parte a avuției naționale.
Presa mare europeană abundă în ultima vreme de relatări despre “Noul Eldorado – pământurile României”. Analizele din presa franceză sună astfel:
« Roumanie   près de 15 millions d’hectares de terres agricoles   Deuxième superficie écolo­gi­que du continent après la France   pourrait nourrir 80 millions de personnes   le futur grenier de l’Europe ».

Mai pe scurt pământul nostru este o adevărată comoară – tot ce ne-a mai rămas ca valoare, după ce subsolul, minele, gazele, petrolul au fost cedate deja strănilor pe nimic de haită lui Năstase și Ilici, de trădătorii de țară ai tuturor guvernărilor din ultimii ani. Am citat integral din Le Figaro, ca să nu fiu acuzat că m-a inflamat naționalismul

La Roumanie : nouvel eldorado pour l’achat de terres agricoles

Nu doar presa franceză se referă la marile oportunități ale României ci și presa britanică

Farmers from western Europe look to Romania for pastures new

elvețiană

La  Roumanie, nouvel eldorado pour l’achat de terres agricoles

și de asemenea problematica pământurilor românești este tratată și de publicații specializate care atrag atenția asupra fenomenului mătrășirii și înhățării terenurilor agricole din România, fenomen ce a primit deja și un termen specializat:

„land-grabing”

The faces of land grabbing: from Laos to Romania.

Străinii vor profita de slăbiciunea și ticăloșia clasei politice în ansamblul ei iar după ce uriașele bogații subterane lăsate de Dumnezeu romanilor s-au dus, vine la rând mătrășirea pământului, a pădurilor. Înainte de 1989, România dispunea, de 23.839.071 hectare, din care teren agricol 14.730.711 hectare, păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră 6.790.596 hectare. S-au tăiat 52 la sută din păduri. Cât despre teren – din 9,2 milioane de hectare de teren arabil de calitate execpîională la nivel european mai bine de jumătate a ajuns pârloagă sau a fost îmbucătățit în așa hal încât este de nefolosit. Din 4,5 milioane de hectare încă disponibile, în 2010, 2,5 milioane au fost deja achi­ziționate de străini.


De la anul, în mare viteză, va intra pe mâinile străinilor și tot restul pământului bun. Un străin care lucrează aplicat pământul scoate în România de pe un hectar în medie 24 000 de euro pe an. Un țăran român abia scoate 8 000 de euro, cu mult chin. Pădurea a fost tăiată de alde Verestoy, Haissam etc în proporție de 51 la sută din suprafața existenta în 1989. Sunt zone din România expuse acum riscului deșertificării. Un hectar de pădure la noi se poate cumpăra și la 1500 de euro, în timp ce în restul UE ajunge și la 17 000 de euro. Asta în timp ce în Serbia, o țară bombardată, un hectar de pământ arabil costa între 10.000 și 15.000 de euro iar străinii n-au voie să cumpere pământ arabil după lege. Noi fără niciun bombardament am dat totul pe nimic.
De la anul va fi prăpăd. Previziunile sunt amare. „Prédictions: Le prix des terres agricoles augmente d’environ 60 €/ha par mois depuis début 2007 (soit une plus value de 720€/ha/an, 1020€/ha depuis janvier 2007). Cette progression va trés probablement continuer jusqu’à ce qu’ils atteignent un (éventuel) palier de 5000€ à 6000€/ha. Le prix des terrains agricoles triplera d’ici 2014 sous la presion des investisseurs étrangers. Un hectare de terrain pourrai être vendu leș cinq prochaines années contre 6000 Euro/hectare.“
Recent britanicii de la Velcourt Group și Mintridge Internațional, au anunțat că vor să achiziționeze peste 4.400 de hectare de pământ arabil, cu maximum 2.700 de euro/hectar, urmând ca peste șase-opt ani să revândă suprafețele cu 10.000 de euro/hectar. Există deja un fel de latifundiar „austriac“ ce deține 27 000 de hectare de teren arabil în România și 4 800 de hectare de pădure.
Cine n-a apucat să aibă de la neamuri, de la bunici, de la părinți o bucată de pământ pe care să-l întrețină pentru a se întreține va fi la cheremul mall-urilor și a politicii alimentare a UE, distrugătoare, care a dus la transformarea ireversibilă a unei mari mase de romani în bolnavi, atinși de obezitate, ca și americanii de exemplu. Normele impuse prin Codex alimentarius vor secătui românii, dacă se vor aplica polițienește, așa cum se întrevede deja.
Între cele două războaie mondiale, nemții au cărat pământ din România în vagoane de tren, în anii 50 bolșevicii ruși ai Anei Pauker au dus cernoziumul din Bărăgan cu vapoarele în deșerturile Palestinei, pentru a crea grădinile din chibuțurile viitorului Eretz Israel, acum vin investitori japonezi și fac exact același lucru, cumpără suprafețe de teren și încarcă pământul pentru a-l transporta pe insulele artificiale smulse mării.

Apel prezidențial: nu dați străinilor pământul românesc

Un puternic semnal de alarmă a fost tras ieri (și) de președintele României, cu ocazia unei apariții publice la expoziția „AgriPlanta – RomAgroTec 2013” desfășurată la Fundulea (județul Călărași): „.. aș semnala problema pământului. Foarte curând, prin tratatul de aderare la Uniunea Europeană, străinii vor putea cumpăra pământ în România. Eu nu spun să nu cumpere, dar spun, pe de altă parte, că ar trebui să vindem tot atâta pământ cât ne-au vândut alții nouă (adică zero metri pătrați– n. n)”


Traian Băsescu s-a mai referit și la jefuirea terenurilor mai în detaliu: „ce nu se poate delocaliza (adică arunca în ghiarele străinilor n. n) este pământul. Alături de educație și sănătate, ceea ce ne-a dat Dumnezeu nu poate fi delocalizat. Pământul ne garantează și bunăstarea, nu numai hrana… pământul ne construiește practic garanția, liniile de forță ale viitorului acestei națiuni. De aceea, fac un apel la dumneavoastră, oamenii pământului, oamenii care trăiți și ne asigurați și nouă traiul, din munca pământului, să aveți grijă de pământ! Este cel mai important lucru, cea mai importantă resursă, pe care România o are”.
Pentru cei mai vechi în presă, ca mine, este cunoscut faptul că șeful echipei de negociatori din partea românească care a negociat, acum un deceniu, cu Banca Mondială, programul ASAL a fost Traian Băsescu. Datorită Programului ASAL, România a cunoscut un recul în domeniul Agriculturii imposibil de evaluat cu exactitate, practic întreaga bază de producție și prelucrare a Agriculturii a fost dezorganizată și apoi distrusă, iar pierderile s-au ridicat la câteva miliarde de dolari. Programul ASAL, acceptat de toate guvernele de după 1989 fără ca Parlamentul să ia act de prevederile acestuia, a însemnat acceptarea de către PDSR, PD, PNL, UDMR și PNȚCD a unui plan de distrugere a tuturor componentelor și pârghiile Agriculturii.
Agricultura se afla într-o profundă criza structurală, organizatorică, economico- financiară și de producție. Fărâmițarea fără precedent a suprafețelor agricole, dimensiunile mici ale exploatațiilor și fermelor, imposibilitatea asigurării surselor financiare pentru dotarea tehnică corespunzătoare, distrugerea sistemului de irigații sub regimul „specialistului în ape” Ion Iliescu, scăderea teribilă a producțiilor agricole și a efectivelor de animale, sunt doar câteva argumente care arată că Agricultura se află într-o criză fără precedent. Până în 1989, România avea o suprafață amenajată pentru irigații de peste trei milioane de hectare și tot trei milioane de hectare erau amenajate pentru desecări, iar pe 2,2 milioane de hectare se executau lucrări de combatere a eroziunii solului. Astăzi, cu mari eforturi financiare, nu se irigă decât 300-400.000 de hectare.
Rând pe rând, au fost devastate și jefuite Cooperativele agricole de producție, secțiile de mecanizare, complexele zootehnice, sediile unităților, instalațiile de irigat și de combatere a bolilor și dăunătorilor, serele și solariile, au fost distruse zeci de mii, chiar sute de mii de hectare de vii și pomi de înalta performanță, locul acestora fiind luat de hibrizi obținuți secolele trecute.
Problema este că țăranul în loc să se asocieze în baza Legii Proprietății ca în țările civilizate și să producă și să-și valorifice produsul muncii sale ajunge slugă la străini pe un blid de mălai rânced. În Belgia, spre exemplu, încă din anii 1880 se formau asociații de proprietari construind făbricuțe de profil chiar la ei în sat. În anii ‘70 în Germania o fermă mijlocie avea cca.15 ha. Teren și trebuiau să se asocieze cel puțin 3 fermieri la 50 ha. ca să poată produce cu prețuri de cost competitive, de unde să scoată și profit. Fără mecanizare exploatările nu sunt profitabile. În acest moment, România are un tractor la 57 de hectare – comparativ cu media din UE, care înseamnă un tractor între 10 și 15 hectare. Este clar nivelul de submecanizare al agriculturii românești iar fărâmițarea pământului agricol realizată prin dementa lege 18 a lui Ion Iliescu în anii ‘90 va fi urmată de regionalizare, care, desigur, ca și până acum va ține cont de dorințele partidei investitorilor străini.
Proprietari a zeci de mii de hectare nu vor dori să stea rascrăcărați în trei regiuni! Tot o cerință expresă a acestor latifundiari este intabularea rapidă a proprietăților nevândute până acum, mici proprietăți, pentru a ști ce să cumpere înainte de regionalizarea propriu-zisă. Treaba guvernului va fi să adopte asemenea măsuri legislative încât micii proprietari să fie obligați să vândă, fie din cauza fiscalității, fie prin exproprieri „de utilitate publică“.
Cele aproximativ 4000 de exploatații agricole performante, câte funcționau la sfârșitul anului 1989, s-au transformat în 4 milioane de pseudo-proprietăți pe care Statul cri­minalului cu mâinile roșii de sânge – Ion Iliescu le-a abandonat cu totul. Fărâmițarea terenului, impusă de haita lui Ilici, a constituit principala cauză a prăbușirii producțiilor vegetale și animale, a distrugerii pământurilor agricole.
Milioane de țărani români s-au dus la război cu promisiunea că vor primi pământ. Marea Unire, visul României Mari, a costat viețile a 1,2 milioane de români. Pământul pe care l-au primit s-a dus de izbeliște odată cu jertfa lor de sânge.

George Roncea – Curentul

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *