O nou confirmare recent, de data aceasta dinspre lumea arab, a crimelor ritualice pe care le comit anumiți rabini evrei cunosctori a unor anumite forme ritualice de magie neagr.

Descrierile din cartea doctorului Nicolae Paulescu din cartea sa “Spitalul, Coranul, Talmudul, Kahalul și Francmasoneria” scris n anul … n capitoul “Omorurile rituale” acesta dezvluie:

Pentru a arata c omorurile rituale se comit n realitate și nu sunt numai efectele imaginației nebune a creștinilor, – dup cum susțin jidanii – vom raporta mai multe cazuri, att de demonstrative, nct conving chiar și spiritul cel mai necredincios.

De altfel, jidovii procedeaz n aceast privinț ca unii criminali care tgduiesc evidența,chiar cnd sunt prinși asupra faptului.

De la 1071, pn la 1670, istoria nregistreaz vreo cincizeci de cazuri de omoruri rituale, atestate de istorici demni de toat ncrederea. De altfel, pentru aceste crime, ovreii au fost de multe ori maltratați și chiar masacrați.

Un mare numr dintre aceste cazuri se gsesc povestite n cartea lui Ruppekt[131], din care extragem exemplul urmtor:

Spovedirea unui ovrei, numit Emanuel fiul unui medic din Genova, convertit la creștinism, n 1456.

„Acest Emanuel mi istorisi un fapt de o cruzime oribil, care s-a petrecut la Savona,- faptpe care la vzut cu ochiiși pe care l atest, de mai multe ori, nainte și dup convertire, – adugnd chiar cbuse din sngele copilului ucis.

mi spuse c, ntr-o zi, tatl su l conduse n casa unui ovrei din Savona, și c acolo se gseau adunați alți șapte indivizi din nația lor, care s-au angajat reciproc, cu jurminte, s nu descopere niciodat ceea ce aveau s fac și s pzeasc secretul pn la moarte.

Apoi aduser n mijlocul lor, uncopilaș creștincare n-avea mai mult de doi ani. l puser, gol, deasupra unui vas n care, de obicei, se primește sngele la tierea mprejur a copiilor de ovrei.

Patru din ei luar parte la grozava execuție. Unul ținea ntins brațul drept al nevinovatei creaturi; un altul, brațul stng; un al treilea i ținea capul ridicat, n așa fel, nct s formezecrucea,al patrulea, n sfrșit, bga ghemuri de hrtie n gura nenorocitului copil, pentru a-i nbuși țipetele.

Pe urm, lund niște instrumente de fier, foarte ascuțite și lungi ndeajuns,l strpunserdin toate prțile, mai ales n regiunea inimii, – astfel nct sngele i curgea din toate rnile și cdea n vas.

Pentru mine, aceast tortur fu un spectacol insuportabil și m deprtai ct putui de locul crimei. Dar, tatl meu veni repede la mine și m puse s jur c n-am s vorbesc nimnui de ceea ce vzusem n ziua aceea. Pe urm, m apropiai de ceilalți și nu mai vzui dect cadavrul copilului, – care peste puțin, fu aruncat n fundul unei pivnițe a casei.

Dup aceasta, ovreii tiar n bucți mici diverse fructe: pere, nuci, migdale, etc, pe care le azvrlir n vasul n care era adunat sngele.Toți gustar din aceast oribil mncare. Gustai și eu nsumi,ceea ce mi produse greaț și un dezgust att de penibil, nct n ziua aceea și a doua zi nu mai putui s iau nici un fel de hran.[132]

Iat dup Amelot de la Houssaye[133], istoric foarte conștiincios, povestirea unui alt fapt, care a fost judecat la Metz, n anul 1670.

n ziua de 23 septembrie 1669, femeia Mangeotte Wfllemin, din satul Glatigni, se duse la o fntn, la o deprtare de dou sute de pași de sat, pentru a spla cteva rufe. Ea era urmat de fiul ei, n vrst de 3 ani.

La dou sute de pași de fntn, copilul se mpiedic și czu; mama sa se ntoarse ca s-l ridice, dar copilul spunnd c se va ridica singur, ea și continu drumul și merse s-și spele rufele, ncredințat c el o va urma. Dup cteva minute, aceast mam, vznd c nu-i mai vine copilul, alerg la locul unde l lsase și, negsindu-l, se ntoarse ndat acas, ca s ntrebe de el pe brbatu-su și pe persoanele ce se gseau acolo.

Toți rspunzndu-i c nu l-au vzut, se puse s-l caute mai nti prin sat, pe urm la fntn și prin tufișurile dimprejur, fr ns s-l gseasc.

Tatl, ducndu-se pe drumul cel mare ce merge la Metz, la vreo dou sute de pași de la fntn, ntlnește mai multe persoane (ntre altele pe Daniel Payer și pe Thibault Regnault), care i spuser c au vzut pe acest drum, un ovrei clare pe un cal alb și care ducea dinaintea lui un copil de vreo trei sau patru ani.

Un locuitor din satul Hez, zrind de asemenea pe acel Jidov, ce avea naintea sa un lucru pe care l acoperea cu mantaua, recunoscu c era Raphael Levy, din orașul Boulay.

Trei zile dup aceasta, se gsi, ntr-o pdure, cadavrul nenorocitului copil…

n timpul procesului, s-a interceptat o scrisoare n care acuzatul scria șefilor Sinagogei din Metz: „Am intrat n aceast mizerie, pentru comunitate”.

El fu condamnat s fie ars de viu, și sentința fu executat n ziua de 17 ianuarie 1670”.

Iat acum un al treilea fapt, cu totul recent: asasinatul svrșit, de ctre jidovii din Damasc, asupra unui clugr (capucin), care era numit, de concetțenii si,sfntul misionarși a crui caritate nealterabil era cunoscut de toți. Acest fapt a fost povestit n marele uvragiu,Histoire de l’Eglise,de Rohrbacher[134], de unde G. des Mousseaux[135]a extras pasajele urmtoare:

n ziua de 5 februarie 1840, Printele Thomas este chemat ntr-o cas ovreiasc, s altoiasc un copil;… dar copilul este bolnav și Printele Thomas voiește s se retrag. El cedeaz totuși invitației presante s intre n casa vecin, aceea a lui D. (David Harari),cel mai piosdintre ovreii din Damasc (!), un ovrei pe care creștinii, ei nșiși, l priveau ca pe unom cinstit șipe care Printele Thomas l numra printre prietenii si.

l primir cu dragoste și, peste puțin, venir cei doi frați ai lui D…, pe urm unul din unchii lor și alți doi ovrei, dintre cei mai nsemnați din Damasc.

Deodat, Printele Thomas fu apucat pe neașteptate de acești oameni, care-i vrr un cluș n gur, l legar cot la cot, pe urm l ridicar pe sus și l duser ntr-o odaie departe de strad.

Veni noaptea și o dat cu ea, sosi un haham nsoțit de brbierul ce ia snge S… (Solomon) pe care sacrificatorii au contat pentru mplinirea planului lor.

– „Haide, S…, taie gtul acestui om; pentru asta te așteptm.”

ns brbierul devine palid; curajul i lipsește și se declar incapabil.

Sacrificatorii, atunci, se pun s ntind la pmnt pe Printele Thomas și D… se resemneaz s-i cresteze el nsuși gtul, cu un cuțit. Dar, mna i tremur și, peste puțin, trebuie sa-l nlocuiasc fratele su A.. (Aron), pe cnd brbierul se mulțumește s țin barba Printelui….

Sngele este adunat ntr-un vas, pentru a fi trimis, mai trziu, marelui haham…

Pe urm, a trebuit s fac s dispar urmele acestui omor. Jidovii ncep, deci, s ard hainele victimei ale crei crnuri sunt tocate n bucțele mici, iar oasele sunt zdrobite cu un mai; pe urm, aceast past omeneasc este azvrlit ntr-o groap ce servește pentru lturi.”

Justiția sirio-egiptean obține „pe rmșițele aproape fumegnde ale victimelor mrturisirea complet a vinovaților”.

Iat un extras din interogatoriul brbierului, – dup actele procesului, publicate de A. Laurent, – citat de G. des Mousseaux:[136]

D… m chem la el acas. Gsii acolo pe hahamul… și pe Printele Thomas, care era legat.

D… și fratele su A… mi ziser; ucide pe acest preot. Rspunsei c nu pot.

Ei aduseser atunci un cuțit. Trntii pe clugr la pmnt și, ținndu-l cu unul din asistenți, i pusei gtul deasupra unui lighean mare.

D… apuc cuțitul și ncepu s-l taie, iar A.. i de-te ultima lovitur.

Sngele fu adunat ntr-un lighean, fr s se piard o pictur.

Pe urm, cadavrul fu trt ntr-o odaie unde se țineau lemnele. Acolo l dezbrcarm de haine, care fur arse. Apoi, – cu servitorul M… care sosise atunci… l spintecarm, punnd rmșițele ntr-un sac și, treptat-treptat le duserm s le aruncm n conducte…

– Ce a-ți fcut cu oasele?

– Le-am spart pe piatr, cu un pislog…

– Și cu capul?

– L-am sfrmat la fel, cu același instrument.

– Și cum era sacul n care ați pus rmșițele?

– Ca toți sacii de cafea, de pnz de mpachetat și de culoare cenușie.

– Sacul acesta nu lsa s picure materiile conținute n intestine?

– Un sac de cafea, cnd este udat nu las s pice ceea ce se gsește, n el…”

Justiția voi s verifice locul unde ovreii aruncaser rmșițele. Se descoperi canalul și se gsir, la intrare, urme de snge și filamente de tendoane… Lucrtorii descinser n conduct, scoaser mai multe bucți de carne, o rotul, un fragment din inim, niște sfrmturi de craniu și de alte oase, precum și prți din calota preotului…”

Dup asasinarea Printelui Thomas, ovreii, hotrr s se scape și de servitorul su creștin, Ibrahim Amoran, ale crui cercetri puteau deveni compromițtoare; și… acest servitor dispru.

Ne vom mrgini s relatm cteva prți din interogatoriile care privesc al doilea act al acestei drame.

Servitorul M… a fost trimis la F… de stpnul su, care i-a zis: „du-te de vezi dac au prins pe Ibrahim și ce au fcut cu el.

M dusei la F… și gsii ușa nchis cu zvorul. Btui. F… veni și-mi deschise.

– l ținem, mi spuse el; – vrei s intri, sau s pleci?

– Voi intra ca s vd, i rspunsei eu.

Intrai ntr-un mic divan, care d ntr-o curte exterioar, n care se gsesc latrinele; – n aceste latrine, i aruncar carnea și oasele. Ușa fusese baricadat cu o grind. Gsii acolo pe I. P… și pe A. S… ocupați s lege minile pacientului la spate, cu basmaua sa, dup cei astupaser gura cu o pnz alb. Pe urm fu trntit la pmnt, de F… și de M.F.- fiii lui R…

Aduser un lighean de aram spoit, puser capul prinsului deasupra acestui lighean, și F… i tie gtul cu propriile sale mini.

Y…, M…, F… și eu, i țineam capul. A.., fiul lui R… și I. P… i țineau picioarele și se așezaser peste ele. A. S… și ceilalți (erau opt cu toții), țineau bine trupul, pentru ca s-l mpiedice s se miște, pn ce sngele va fi ncetat s curg.

– Ce s-a fcut cu sngele și cine la luat?

– Adevrul este c Y…, lu ligheanul și vrs sngele ntr-o sticl, – pe care o ținea n mn A. S…, – printr-o plnie nou de tinichea, ca acelea pe care le ntrebuințeaz negustorii de ulei. Dup ce fu umplut, A. S. o ddu lui Y…

– De ce mijloc s-au servit ca s-l fac pe servitor s intre acolo?

– Am mai spus… c erau adunați cinci inși n strad, lng poart, – c servitorul veni s ntrebe de stpnul su, – și c Y… i rspunse: „Stpnul tu a ntrziat la noi; vaccineaz un copil; dac vrei s-l aștepți, intr și du-te de-l gsește”.

El intr, și se ntmpl ceea ce am declarat”

„Ar fi greu, zice G. des Mousseaux[137]s-ți nchipui o bogție și o precizie de amnunte mai remarcabile, ca acelea care ies din gura celor ce depun”.

S mai ascultm și cteva din depozițiile autorilor acestei crime nspimnttoare, n ceea ce priveștentrebuințarea sngelui de creștin.

Cu ce scop ați omort pe Printele Thomas?

-Ca si luam sngele,- rspunde jidovul D… L-am strns ntr-o sticl alb, sau khalabiehs, pe care am trimiso la hahamul A., -sngele fiind necesar la mplinirea datoriilor noastre religioase.

– La ce servește sngele n religia voastr?

– Se ntrebuințeaz la azime…

– Pentru ce n-ați pstrat sngele la voi?

– Obiceiul vrea ca sngele s stea la haham.”

„ntrebare hahamului A.:

– Cine ți-a remis sngele?

– Hahamul Y… se nțelesese cu A., și cu alții ca s aib o sticl de snge omenesc și acest haham m nștiinț și pe mine. Frații A.. i fgduir c, chiar dac ar trebui s-i coste o sut de pungi de bani, tot i-o vor obține. Fuse-i, n urm, informat de dnșii c aduseser o persoan, pentru ca s o omoare și s-i ia sngele, și mi ziser; du-te la hahamul Y…

– Ai ntrebat pe hahamul Y…, dac trimite din sngele acesta n alte locuri?

– Hahamul Y… mi-a spus c trebuie sa trimit din el la Bagdad.

– Au venit din Bagdad scrisori care s-l cear?

– Hahamul Y… mi-a spus-o…

– Și la ce este trebuincios sngele? l pun oare n pinea azim și toat lumea mnnc din ea?

– De obicei, sngele, pus n azim, nu este pentru popor, ci pentru persoanele zeloase. Hahamul Y…, rmne la cuptor n ajunul srbtorii azimelor. Acolo, oamenii zeloși i trimit fina, din care el face pinea. El nsuși frmnt pasta, fr ca nimeni s știe c pune n ea snge, și trimite pinea acelora crora le aparține fina”[138].

Rezultatul procesului a fost c, – din șaisprezece ovrei, implicați n asasinatul Printelui Thomas și al servitorului su, – doi au murit n timpul procedurii, patru au obținut iertare pentru c au fcut destinuiri și zeceau fost condamnați la moarte”[139]

Jidanii din Europa, la aceast noutate care i tulbura groaznic, ncepur s țipe -nu mpotriva vinovaților,- ci mpotriva justiției”[140].

Dup ce au oferit consulului Franței,milioane[141],care au fost refuzate, – ei au inundat cu aur autoritțile sirio-egiptene și, delegații lor, Montefiore și Ckemieux, (pe care i vom ntlni din nou mai departe), ducndu-se n Egipt, obținur de la Kediv amnistia sau mai bine zis iertarea acuzaților, – cci ea le-a fost acordat fr renoire de anchet și fr reluarea procesului, faptele fiind probate și nediscutabile”[142]

Iat termenii firmanului, cu care ovreii fur obligați s se mulțumeasc: „Prin expunerea și dup cererea d-lor Moses Montefiore și Cremieux, – care au venit la noi ca delegații tuturor europenilor care profeseaz religia lui Moise, – am recunoscut, ei doresc punerean libertateși siguranța pentru acei dintre ovrei care sunt deținuți și pentru cei ce au fugit, din pricina instruirii afacerii Printelui Thomas, clugr din Damasc, el și servitorul su Ibrahim. Și cum, din cauza uneipopulații att de numeroase, nu ar fi convenabil s refuzmrugmintea lor,ordonm ca prizonierii ovrei s fie puși n libertate și s se dea, celor fugiți, siguranța pentru ntoarcerea lor…”.

Astfel de crime, n fața crora te apuc groaza, continu s se comit chiar și azi.

Fr s mai vorbim de omorul din Tisza-Elzlar, cunoscut de toți, vom povesti dou cazuri petrecute acum cțiva ani.

Monitorul Romei, din 15 iunie 1883, cit un omor ritual care avusese loc la o dat cu totul recent.

Un copilaș, – aparținnd uneia dintre familiile grecești cele mai nsemnate din Smirna – fu rpit n apropierea paștelui ovreiesc. Patru zile dup aceea, i se gsi, pe malul mrii, cadavrul, strpuns de mii de lovituri de pumnal. Mama sa, nebun de durere, acuz sus și tare pe ovrei de acest omor. Populația creștin se ridic n mas și alerg n cartierul ovreiesc, unde avu loc un masacru ngrozitor, n care pieir peste 600 de jidani[143].

n 1881, la Lutcza, – un mic sat din Galiția austriac, – a fost comis o crim ritual asupra unei tinere fete, numit Francisca Mnich. Trei acuzați (Moise Ritter, nevasta sa și un alt jidan complice), fur condamnați la moarte, n ziua de 21 decembrie 1882, de jurații din Rzeszov.

Curtea superioar de justiție cas judecata, pentru c procedura nu fusese ndeplinit și trimise pe ovrei naintea tribunalului din Cracovia, care, la 10 octombrie 1883, rennoitripla condamnare la moarte.[144]

n momentul de faț se judec la Kiev procesul unui omor ritual, svrșit de un jidan Beilis, mpreun cu mai mulți complici, asupra unui biet biețel de 6 ani, Iuscinski. Opt zile dup omor fu gsit, ntr-un șanț, cadavrul nenorocitei victime, strpuns de 47 lovituri de pumnal.

Dar, ceea ce arunc o vie lumin asupra intelectului jidovimei ntregi, e faptul c,nainte de a se da verdictultoat presa ovreiasc din Europa și de la noi[145], s-a npustit, cu o furie nebun, ca și n timpul procesului din Damasc, – nu asupra omortorilor, – ci asupra Țarului, asupra rposatului Stolipin, asupra oligarhiei din Rusia,… pn și asupra juraților – din Kiev, pe care i numește țrnoi inculți.

La noi, n Romnia, asemenea crime trebuie s fie foarte ușor de realizat. Acum 4 sau 5 ani, se gsi n București, pe un maidan, un biat mort de o moarte violent. Pentru a stabili identitatea cadavrului, poliția public o nștiințare, adresat prinților care pierduser de curnd un fiu, pentru a veni s-i recunoasc corpul.

Atunci, spre stupefacția general, se vzur vreodouzecide mame, venind dezolate la morg, ca s reclame fiecare trupul copilului ei, care dispruse fr s i se mai dea de urm.

De asemenea, G. des Mousseaux vorbește de „numrul, cu mult mai mare de ct și-l nchipuie cineva, de oameni, de femei și mai ales decopii,care n anumite orașe ale Europei,dispar pentru totdeauna,fr s lase cea mai mic urm, spre marea nmrmurire a rudelor lor”[146].

Dar, s vedem, pentru ce motiv iudeii svrșescomoruri ritualeasupra creștinilor?

Ne vom adresa pentru aceasta, la scrierea unuifost haham,trecut la creștinism și botezat sub numele de Neofit.

Examenul crțiinfruntarea jidovilorasupra legii și a obiceiurilor lor”, de Neofit[147].

„A ucide pe creștiniși a le lua sngele…”, – zice Neofit, – este o tain a ovreilor, sau mai bine zis o rtcire, care astzi este cunoscut, cci „o au scris mulți”.

Dar, adaug el, nu mi s-a ntmplat s vd nicieri:

1 – pentru ce ucid jidovii pe creștini?

2 – ce fac ei cu sngele creștinilor?

Neofit vrea s lmureasc aceste dou secrete, pe care le cunoaște bine, cci, zice el,„fiind rabinșinvțtorulovreilor, au fostdescoperite mieși le-am pzit pn ce am primit Sfntul Botez”[148].

„Mai nti, s se știe caceast tain nu estecunoscut de toți jidovii,ci numai de rabini sau de hahamii lor, de crturarii și de fariseii lor, ce se numesc de dnșiihasindem.Și aceast tain o pzesc ei cu mare scumptate”[149].

n plus, – acest ultragiu faț de omenire„nu este scris nicieri.Rabinii l las fiilor lor cu blesteme ngrozitoare, ca aceștia s nu-l descopere, nici proștilor dintre ovrei, nici creștinilor, – chiar dac li s-ar ntmpla s sufere tot felul de munci. Astfel, de pild, mrturisesc n frica lui Dumnezeu, c atunci cnd am ajuns la vrsta de 13 ani și cnd tatl meu mi-a pus pe cap cornul acela, – ce se numeștetfilis,- mi-a descoperit taina privitoare la sngele de creștin și m-a afurisit, pe toate stihiile cerului și ale pmntului, ca s nu descopr secretul acesta, nici chiar fraților mei.

Și cnd m voi cstori și voi avea pn la 10 feciori, s nu l fac cunoscut, dect numai unuia singur, adic aceluia care va fi mai deștept, mai nvțat și, n același timp, capabil de a-l nțelege; – iar la partea muiereasc nu trebuie nicidecum s-l descopr[150].

Și mi mai spuse: Fiule, s nu te primeasc pmntul, de vei dezvlui taina aceasta, – mcar de ți se va ntmpla s te faci și creștin[151].

Astfel mi gri tatl meu”[152].

Principalul motiv al crimelor rituale este, marea urce au ovreii asupra creștinilor, prndu-li-se c, fcnd aceast ucidere, aduc jertf lui Dumnezeu… ntr-adevr, rabbi Solomon (Talmud) zice: celui mai blnd dintre șerpi, scoate-i creierii, – iarpe cel mai bun dintre creștini,ucidel- adic, dator este orice jidan s omoare un creștin, fiind convins c cu aceasta se va mntui”[153].

Aceast urestentiprit n sufletele ovreilor nc din copilrie.nainte chiar de a ncepe s arate copiilor A, B, C, dasclul trebuie s-i nvețe s-i huleasc pe creștini, pentru ca s știe, cnd vor trece pe lng o biseric creștineasc, s zic: șacț teșaține vsaef tsavinichi hirimi- cuvinte care nseamn:spurcata spurcaților, necurata necuraților, s fii afurisit”[154].

„Așijderea, cnd vd ducnd vreun creștin mort la groap, dator este tot jidovul s zic:saium had, lamuhar trii,- adic:azi am vzutun pgn mort, mine svd doi.Hulele acestea, chiar și un copil mic trebuie s le știe. Mai pe scurt, dac jidovii au atta ur și vrjmșie mpotriva creștinilor, este pentru c scrie la Talmud: „nu se cuvine a numi pe altcineva cu numele de om,-dect numai pe ovrei[155].

Neofit indic apoi ce fac jidanii cu sngele cel strng n timpul crimelor rituale și spusele lui se aseamn cu mrturisirile acuzaților din Damasc.

1- Jidanii ntrebuințeaz snge de creștin pentru ca s prepare leacuri mpotriva unor boli[156], de care sufer, – și pentru ca s fac farmece.

Astfel, de patru ori pe an, la nceputul anotimpurilor, – „pentru ca s evite cdereaakifei,adic a unui snge ce pic din vzduh pe mncrurile lor și omoar ndat pe cel ce gust din ele, – jidovii ntrebuințeaz un piron de fier, ce a fost bgat n snge de creștin muncit și pun peste bucate. De altfel, la calendarul lor scrie și minutul n care cade sngele acela, – și merge hahamul cu un ceas sau dou mai nainte, din cas n cas și d de știre”[157].

2- Așijderea, la nunt, tinerii soți postesc o zi ntreag, nemncnd și nebnd nimic. Și spre sear, vine rabinul, care le d la amndoi s mnnce un ou copt, presrat cu cenuș n loc de sare. Aceast cenuș o fac,arznd n foc o pnz nmuiat n snge de creștin chinuit.

n același timp, hahamul zice ncet niște descntece, ca noii soți„s poat nșela pe creștiniși spoat mnca și sudoarea creștinului,ca și cum ar mnca sngele su[158].

3- Rabinii mai ntrebuințeaz snge de creștin muncit, latierea mprejur,amestecnd, n vin, o pictur din sngele acesta și o pictur din sngele ce curge din rana fcut pruncului și punnd, cu degetul cel mic,de dou ori,cte puțin din acest amestec, n gura copilului.

Aceast datin este necesitat de ndoiala n care se gsesc hahamii, care nu știu dac Iisus, fiul Mariei, a fost sau nuadevratul Mesia.„Și cum Hristos a scos din iad, prin sngele su, sufletele oamenilor care n-au fost botezați cu ap, așa și pruncul acesta, nebotezat cu ap, s se mntuiasc prinsngeleunui creștin botezat cu ap, -snge vrsat prin munci ca și al lui Hristos[159].

4 – Cnd moare un ovrei, hahamul ia un albuș de ou și opictur de snge de creștin muncit,le amestec și stropește cu ele mortul, – zicnd, n același timp, stihul din proorocirea lui Iezechiel: „Și voi stropi peste voi cu ap curat și v veți curați de toate spurcciunile voastre.[160]

5 – Așijderea la 9 iulie, jidovii fac plngerea Ierusalimului; atunci rabinii șed jos pe pmnt, și pun pe frunte cenuș, ce conține snge de creștin chinuit și mnnc un ou copt, presrat cu aceeași cenuș; iar mncarea aceasta se cheam de dnșiiSidaamafsncs[161].

6 – La Paște, hahamii fac separat o azim, numiteficoimon,conținnd puțincenuș din snge de creștin,caretrebuie s fie chinuit,precum și Iisus Hristos a fost chinuit.Pentru aceasta,ei fur copii mici,ca s poat mai ușor s i chinuiasc și pentru cHristosapzit fecioria.[162]

Orice ovrei, pn la cel mai mic, trebuie s mnnce, din azima aceasta, o bucat de mrimea unei msline[163].

7 – La srbtoarea numit Purim, jidovii omoar pe un creștin care nfțișeaz pe Aman, persecutorul lor. Hahamii i iau sngele și fac cu el mici turte dulci triunghiulare, pe care le trimit la toți ovreii. Aceast trimitere se numeșteMaschloiamunas.

n seara de Purim, jidanii caut s fure copii de creștin și i ascund pn la paște, care este aproape, – pentru ca s le ia sngele și pe urm s-i omoare[164].

* * *
n rezumat, n loc de a combatepatimile de proprietateși dedominație,Talmudulle favorizeaz și le mpinge pn la un paroxism nemaipomenit. El face pe jidani s cread c au misia (misiunea) sacapareze ntreg pmntul, prin mijloace mrșave, ca:furtul, ascunderea lucrurilor gsite, cmtria, fraudașijurmntul fals.

El le mai spune c aparțin unui neamalesși c sunt chemați ssupun pe toate celelalte popoare, – compuse numai din robi nemernici, sau mai bine zis, din vite de munc, – și care nu sunt vrednice dect s lucreze ca s mbogțeasc și s glorifice pe Israel.

Caritțiicreștine, Talmudul i opune o urcrud și oarbmpotriva ntregului neam omenesc, – ur care merge pn la a comite, ntre alte crime, și omoruri rituale.

Cnd citești prescripțiile legale ale Talmudului, – n realitatea crora un suflet creștinesc aproape nu poate s cread, – ți nchipui c ești ntr-un vis urt și te ntrebi, dac Talmudul nu estecodul unei bandedehoțișideasasini lași.

sursa: wikipedia

, , , ,
S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *