Rusia trimite semnale României via Alexander Dughin, ideologul lui Putin

De o bucată de vreme, Moscova ne tot dă semnale. Mai exact de când a venit la putere USL-ul lui Ion Iliescu, bătrâna șandrama comunistă, agent al Moscovei încă din copilăria petrecută între lăutari și ciorditori. Se adună pe lângă mesajele de la ruși și cele de la americani. Simultan aproape, au fost prezenți la București, luna trecută, generalul rus Nikolai Patrușev, cel care a condus timp aproape de nouă ani, până în 2008, FSB, funcție pe care a preluat-o via KGB-istul Vladimir Putin. Nikolai Patrușev, implicat în multe povești de la Chișinău, a venit într-o zi de luni să se vadă cu președintele Băsescu. A doua zi, o zi de marți (trei ceasuri rele :), a venit în România și șeful CIA, John Brennan să se vadă cu Maior și restul companiei. Evident nu s-a suflat mai nimic despre conținutul vizitei șefului CIA la București dar coincidența succesiunii vizitelor celor de la KGB și CIA n-a trecut neobservată.

Și-or fi lăsat și ei niște bilețele, că noi (respectiv Floricică) suntem meșteri în bilețele pierdute…
CIA are amintiri triste despre București. Ultimul șef al antenei CIA din România în perioada 1990-1992, Harold J. Nicholson, s-a dovedit a fi trădătorul cu cea mai înaltă poziție în cadrul Agenției care lucra pentru ruși. Rușii l-au mai avut în gheare și pe Aldrich Ames, fost șef al serviciului de analiza din cadrul departamentului de contraspionaj al CIA. Americanii, deși sunt cea mai mare putere militară a lumii, depășind ca forță toate statele lumii adunate la un loc, au pe plan informativ/intelligence scăderi teribile. Și în planul politic stau prost spre ridicol pe lângă ruși. Au mușchi mulți dar creier ioc. Secvența din timpul campaniei electorale a lui Obama, înregistrată de un microfon (bine) deschis, la o întrunire SUA – Rusia, în care acesta se ruga umil pe lângă Medvedev să-i pună o vorbă bună pe lângă Putin, să-l ajute și pe el în campanie, promițând că-i va fi recunoscător rămâne antologică.

Antologice rămân și ultimele secvențe de manifestare sim­bolică – cu bătaie în plan politic legate de relația România – Rusia. Evident nu poți să nu te întrebi ce i-o fi oferit la schimb Obama lui Putin pentru că l-a ajutat să se suie în scăunelul de la Washington. România, Basara­bia, istmul Ponto Baltic, delfinii și meduzele Mării Negre?
Până una alta observăm semnalele revenirii în forță a Rusiei la Chișinău după ce în aparență își luase tălpășița în 2009, când a fost răsturnat regimul Voronin. La acel moment Rusia prin vocea lui Dmitri Rogozin a făcut spume în plan internațional, reprezentant al Rusiei la NATO la vremea aceea. Rogozin a acuzat public România, la Consiliul NATO, și mai ales pe președintele Traian Băsescu că au intervenit pe căi oculte în Moldova, stricându-le combinațiile de ocupanți care nu se mai cară odată de unde au venit ei, din stepa calmucă. Din păcate România chiar n-a intervenit, dimpotrivă aș zice.
În data de 9 mai curent același Dmitri Rogozin, acum săltat în funcție, devenit vicepremier rus, s-a întors în alăute de fanfară sovietică la Chișinău, în piața centrală a orașului în care pe vremuri se desfășurau exclusiv proteste anticomuniste și anti-rusești pentru a afirma răspicat „Rusia este aici” (și nu vrea să plece forever).

În ziua de 9 mai, când majoritatea țărilor UE sărbătoresc Ziua Europei, Ambasada Federației Ruse la Chișinău avut să dea un semnal puternic, organizând o manifestare de amploare, cu parapon sovietic clasic. S-a pus la cale un concert dedicat “Zilei Victoriei”. În mod ciudat Dorin Chirtoacă, primarul filoromân, teoretic, al capitalei a oferit acest spațiu simbolic manifestărilor rușilor nu manifestărilor dedicate Zilei Europei. Cei care aveau a face cu Evropa au fost trimiși undeva într-o zonă mărginașă, iar Moscovei i s-a oferit scena centrală. Elementele simbolice contează. Tot același primar filo-român, în vorbe, s-a afișat tot într-o zi de 9 mai, la piept, cu o cocardă rusească. În data de 9 mai 2011, ziua în care liderul speranței pro-românesti, primarul Chișinăului, Dorin Chirtoaca îți prindea în piept cocarda ocupantului sovietic tinerii ruși din Chișinău au dat foc tricolorului și l-au călcat în picioare.

În acest an la începutul lunii mai șefa Direcției Relații Externe din cadrul Primăriei, Gabriela Ciumac, a propus ca 9 mai, Ziua Victoriei împotriva fascismului, să fie decretată drept zi de doliu în municipiul Chișinău, iar panglica Sfântului Gheorghe să fie scoasă înafara legii. Evident propunerea a trecut în neant, iar rușii și-au primit ce au poftit, piața centrală a orașului pe care l-au călcat sub tancuri.
Anul acesta, în ziua de 9 mai linia simbolică aleasă de Moscova a fost una mai ciudată decât oricând. Toți cei implicați în evenimentele sărbătoririi bolșevice au fost evrei. De la Ilya Shor, urmașul lui Boris Birstein, cel care finanțează tot felul de organizații antiromânești, organizator și al zaiafetului de 9 mai prin Fundația “Miron Shor” la cei care au fost invitați să cânte de Ambasada Federației Ruse, respectiv artiștii, tot evrei, Iosif Kobzon și Lev Leșcenco.

Mierlele rusești rag cu voce de măgar

Pe fondul cântecelelor sovietice Dmitri Rogozin și-a lansat unul dintre cele mai obraznice discursuri la adresa basarabenilor, spunându-le că ei, ocupanții, nu se vor căra niciodată. Rogozin a fost unul dintre organizatorii hoardelor de cazaci aduși să lupte în 1992, în războiul de pe Nistru. Rusia a mai dat un mesaj prin vocea de mierlă a lui Ilia Drozdov (drozdov chiar asta înseamnă pe rusește – mierlă) membru al Comisiei pentru afaceri CSI din Duma de Stat. Mierloiul s-a ridicat pe picioarele din spate și a cuvântat analfabet: „Basarabenii, încercând să se închine în fața Occidentului, ei își trădează istoria. Nu exclud faptul că cineva dintre strămoșii lor au luptat de partea forțelor române de ocupație, cu alte cuvinte de partea lui Hitler, în acest caz politica lor este evidentă. Cred că Rusia, prin Ministerul de Externe, ar trebui să răspundă extrem de dur. Cred că avem pârghii de influență economică și politică”, a declarat deputatul rus. O mierlă care rage.

O altă mierlă a mai venit la Chișinău în acest interval, renumitul „profesor” rus Alexandr Dughin, aflat în topul gânditorilor noilor/vechilor strategii ale Rusiei considerat un fel de mentor al lui Putin. Care a cuvântat și el: „Pentru Rusia, obiectivul numărul unu este apărarea granițelor și că blocul NATO să nu fie la hotar. Acesta este obiectivul primordial. Pentru asta vom face orice scheme și formule. Trupele rusești din Transnistria garantează că NATO nu va intra în acest spațiu. Credeți că nu avem ce face cu armata? Știm și fără analiștii voștri ce să facem cu ea, avem un teritoriu mare de apărat. Rusia va face apel la folosirea forței în Transnistria, doar dacă NATO va veni în Moldova”
Dughin se face că uită că stepa lor asiatică este la mare, mare de tot distanță. Pretinde că Rusia are hotar cu Basarabia, și din acest motiv ar fi gata oricând să “facă apel la folosirea forței în Transnistria”. Rusia se afla la 1400 de kilometri de granița cu R. Moldova. De ce nu sare Rusia la bătaie și cu focile de la Cercul Polar, ca și acolo rușii au “hotar”, în opinia lor?

Pe scurt, de fapt, Dughin, marele arhitect al temei eurasiatice, vrea să spună că obiectivul principal al Moscovei este integrarea R. Moldova în Uniunea Euroasiatica – formă ocolita de refacere a URSS. Teoriile eurasiatice și le-a preluat de la un notabil savant rus, Lev Gumiliov, un tip cu adevărat senzațional, fie și ca biografie, care la rândul său l-a urmat pe Piotr Savițki, un alt rus cu o viață teribilă, victima a bolșevismului ca și Gumiliov. Bolșevicii i-au călcat în picioare pe martirii ruși tobă de carte, dar le-au folosit lucrările pentru a oferi greutate pretențiilor Rusiei sovietice asupra lumii. Bolșevic este și acest Dughin la bază, nu degeaba în anii ’90, lucra pentru partidul comunist al URSS și se vede clar asta din efortul său de a-l prezenta pe sceleratul de Lenin drept un apărător al „drepturile popoarelor”, împotriva „colo­nizării talassocratice anglo-saxone”.
Dinspre România singură replică consistentă la adresa „teoriilor“ lui Dughin a venit din partea directorului Centrului de Sociologie D. Gusti al Academiei Române, Ilie Bădescu, profesor autentic, nu ca Dughin. Lider al Școlii de sociologie de la București, Ilie Bădescu a inventat practic cultura de securitate și analiza geopolitică la București, încă de acum peste un deceniu, mulți dintre absolvenții săi de frunte funcționând astăzi în instituții din trei litere.

Dughin, hagiograful lui Lenin

Bădescu a demonstrat natura strâmbă a judecăților lui Dughin spre exemplificare – un fragment din critica sofismelor utilizate de Dughin, prin care se încearcă “justificarea” bolșevismului și a crimelor lui Lenin, homosexual dement sanguinar:
“(…) Cu totul neașteptată este interpretarea leninismului, mai riguros spus, a teoriei leniniste a imperialismului în care A. Dughin vede un document simptomatologic pentru „lupta antiimperialistă planetară”, de fapt, a popoarelor continentaliste, pentru „drepturile popoarelor”, împotriva „colonizării talasso­cratice anglo-saxone”. Dincolo de atractivitatea principială a ideii unei lupte antiimperialiste planetare a popoarelor împotriva unei dominații mondiale care ar anihila pur și simplu „drepturile popoarelor” și le-ar răpi libertatea de ființă, asimilarea leninismului doctrinar la o asemenea linie a istoriei este cu totul sofistică.

În fapt ideea leninistă care legitimează dreptul la „crimă de clasă” în numele revoluției și a eliberării proletariatului mondial este o dezvoltare patologică.
Cum ar putea fi libere popoarele dacă libertatea ar fi dobândită cu prețul eliminării fizice a unei clase, fie aceasta chiar și burghezia imperialistă telurocratică, cu ajutorul statului de dictatură a proletariatului?!

Chiar dacă burghezia continentalistă ar vădi mentalități subalterne față de sistemul talasocratic, de care se leagă radical prosperitatea ei, metoda lichidatoristă a lui Lenin încă nu poate fi aliniată ideii de cruciadă a popoarelor uscatului pentru drepturile lor.
Mai apoi, concepția leninistă a distrugerii culacilor că agenți ai capitalismului în mediul țărănesc, așa cum reiese deopotrivă din polemica lui cu Buharin și din doctrina colectivizării forțate, sunt tot ce poate fi mai potrivnic ideii unei cruciade a popoarelor bazate pe civilizația pământului contra puterilor maritime invadatoare. Acest tip de soteriologie cum este cea leninistă se izbește tocmai de faptul elementar că Lenin și toată doctrina bolșevică erau îndreptate împotriva tocmai a oamenilor pământului, adică a țăranilor.” Mai sunt multe alte pasaje demne de interes, ca replică, dar se pare că durează mult tradusul lor, ca să fie și pe înțelesul rușilor. Dughin mai are de citit până să vină să ne dea sfaturi și bilețele de amor bengos.

George Roncea – Curentul 

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *