Nu există evoluție spirituală prin fricム! Despre drama cutremuratoare a yoghinilor din ashramurile MISA

Materialul prezentat mai jos l-am primit pe email, după ce am fost contactat în prealabil de un grup de persoane din ashramurile MISA din București care mi-au anunțat trimiterea acestui material. Respectivii m-au rugat să nu le fac publice numele pentru a nu avea probleme cu cei ce conduc la acest moment MISA și ashramurile din Romania.

Conform afirmațiilor lor, scopul acestui material nu este unul denigrator, ci de sensibilizare și avertizare a factorilor responsabili (inclusiv GB) față de greutățile și problemele cu care se confruntă practicanții de yoga din ashramurile bucureștene.

Unii dintre aceștia sunt atât de exasperați de problemele pe care le au, încât m-au rugat să anunț că, dacă nici în urma acestui material-avertisment, situația ashramistului bucureștean nu se va ameliora, ei sunt gata să declare public tot ceea ce cunosc în fața opiniei publice și chiar să depună mărturie în fața organelor de anchetă – pentru toate mârșăviile suportate în ashram.

Iată mai jos materialul cu pricina:

 

Suntem un grup de yoghini din cadrul MISA care au ales să se dăruiască practicii spirituale și să se integreze în ashramurile din București. Mulți dintre noi am luat această decizie la sugestia lui Grieg, cu foarte mulți ani în urmă, fiind alături de el și de ceilalți colegi ai noștri, în multe momente importante ale acestei școli de yoga. Am ales să întoarcem spatele unei lumi care nu oferea decât satisfacții materiale, din dorința de a evolua spiritual și de a deveni focare de lumină divină întro lume scufundată în întunericul unei epoci a ignoranței și confuziei (Kali Yuga).

Am rezistat în condiții vitrege în așezămintele școlii noastre de yoga, îndurând lipsuri și privațiuni de tot felul, însuflețiți doar de promisiunea unei realizări spirituale excepționale, care pentru mulți dintre noi încetează să mai apară.

Am construit cu mâinile goale, la lopată și găleată, zeci de clădiri, de săli de curs și locuințe, fără nici un fel de pretenție sau gând de răsplată pentru munca noastră plină de dăruire și aspirație față de Dumnezeu, fără să realizăm că am construit în jurul nostru o pușcărie, un lagăr “spiritual” dominat și guvernat prin reguli draconice, din ce în ce mai multe și mai absurde.

Când oboseam, ne însuflețea gândul realizărilor excepționale, a salturilor prin acumulare, a transformărilor la nivel planetar pe care școala noastră de yoga, prin revelațiile oferite de maestru nostru spiritual, le va aduce în lume.

Toate acestea întârzie însă să apară. Au rămas doar stările și trăirile excepționale în urma exemplificărilor spirituale și o anumită integrare spirituală, de luminozitate a conștiinței, specifice celui integrat în ashram. În mod paradoxal însă, aceste aspecte benefice coexistă cu unele lucruri concrete, ce țin de viața de zi cu zi, care sunt de-a dreptul malefice.

În ashram se fură. În ashram se jură strâmb pe Biblie. Și, mai ales, pretutindeni SE MINTE. Minciuna a ajuns să fie Adevărul suprem în special pentru liderii care ne conduc. Ni se servesc minciuni mai mari sau mai mici, după nevoie sau interes și întotdeauna există o scuză rezonabilă când se află adevărul. Ashramistul de rând este astăzi folosit, înselat și spoliat de către cei ce conduc MISA. Un ashramist muncește gratis, fără asigurare medicală, fără drept la pensie, fără a i se asigura minimul de protecție socială sau medicală în caz de nevoie, fiind hrănit cu o mâncare de proastă calitate și insuficientă cantitativ. Un ashramist primește de mâncare zilnic: – ca mic dejun se primește de persoană o jumătate de pachet de unt pe săptămână (dacă săptămâna nu e completă, nu se mai dă ca mic dejun nimic, nici măcar jumătatea de pachet de unt); La prânz o pâinică cât palma (uneori mucegăită !), o farfurie de supă (porție fixă !), un polonic de cartofi fierți; ca cină,o plăcințică mai mică decât o merdenea sau o cană de compot și o eugenie (porție fixă și asta !).

Ashramistul este pus de conducerea MISA să plătească: impozitul pe clădiri, întreținerea (curentul electric, apa, canalizarea, căldura, gunoiul, gazele) – care de obicei este nejustificat de mare (mai ales în perioada verii – când nu este necesară încălzirea), și toate astea în condițiile în care în majoritatea ashramurilor se trăiește mai ceva ca pe vremea lui Ceaușescu: în unele ashramuri nu este curent la priză decât 3 ore, și atunci numai noaptea (pentru economie – deși se plătesc chipurile, facturi gigantice). Unora dintre ashramiști li se cere să plătească întreținere 250 lei pe lună (pe timp de vară !), trebuie să își plătească cursurile de yoga (80 lei lunar!) și să își ia de îmbrăcat, mâncare (că nu le ajunge porția de hrană), și medicamente, dacă sunt bolnavi. De unde să ia toate acestea dacă nu lucrează în afara ashramului, căci nu este timp. Căci, trebuie să îți faci norma de karma yoga zilnică (între 6 și 8 ore zilnic), plus cele 15 ore la tipografie – ceea ce tot e bine față de cele 49 de ore – cât era norma anul trecut înainte de tabăra de la Costinești. Străinii o duc mai bine, căci ei au bani iar norma lor de karma yoga în general nu depășește 5 ore pe zi. La tipografie ești muncit în condiții inumane (căldură, mizerie), umilit permanent și înjosit ca un sclav de angajații de la tipografie, iar orele nefăcute se dublează, sancțiunea fiind interdicția de a putea pleca în vacanță. La toate astea se mai adaugă și OBLIGATIVITATEA (pentru ashramistul de rând 3 din 4 pe lună, fără întârzieri mai mari de 20 de minute – care se considerau absențe) de a participa la mitingurile pro-MISA, unde ești obligat să strigi diferite lozinci și să ții tot felul de pancarde în care ai încetat  de mult să mai crezi. Evident, nu ți se plătește (și nu interesează pe nimeni) dacă ai bani de metrou sau autobuz ca să ajungi la miting (unii au fost “sfătuiți” să facă consacrarea înainte… și să meargă pe blat cu autobuzul sau tramvaiul). La miting, stai câte 4-5 ore în soare (vara) sau în ger (iarna) fără ca “organizatorii” să îți dea o cană de apă (vara) sau un ceai cald (iarna), sau un covrig – să ai putere să strigi.

Trebuie să mai participi obligatoriu la ședințele de ashram săptămânale, unde se întocmesc listele cu activități (participanții la mitinguri) și alte activități. La aceste ședințe, ce rivalizează cu interminabilele ședințe de partid ale PCR-ului, ce se întind uneori până noaptea târziu, se plătesc polițe, se linșează în public moral (celebra autocritică) cei care protestează și primesc pedepse cei ce au curajul susținerii propriilor opinii. Dacă întârzii sau lipsești, ești pedepsit cu ore la tipografie suplimentare. Mai nou, în unele ashramuri s-au instalat (discret !), și chiar și la sălile de curs, camere de supraveghere care îi înregistrează pe toți cei care se află acolo.

Încet încet, MISA a devenit un sistem totalitar închis, absurd și imposibil, unde oamenii sunt exploatați iar singura cursă “spirituală” a rămas cursa rezistenței în fața lipsurilor de tot felul, dar și în fața abuzurilor șefilor de ashram, care sunt în mod direct susținuți de GB și se folosesc în fața noastră de autoritatea acestuia.

Foamea și lipsurile de tot felul au erodat conștiințele colegilor. Se fură mâncare din frigider, DE FOAME. Se mituiesc șefii și cei care țin evidența prezențelor de tot felul. Dacă ai bani (și nu mulți !), o duci bine în ashram. Îți poți plăti karma yoga și orele de tipografie, mai avem un pic și o să ajungem să ne plătim colegii să facă nauli pentru noi (și să ne consacre nouă roadele acestor execuții), ca să ne putem face tapasul.

Toate acestea denotă o viață trăită în falsitate, frică, minciună și fățărnicie.

Când au ajuns atât de INUMANI cei care ne conduc ?! Ce urmăresc ei de fapt cu noi ? Ni se spune că suntem liberi să plecăm oricând, dacă nu ne convine, dar nu avem voie să lipsim noaptea din ashram fara bilet de voie de la Neacșu Cristian (șeful peste toate ashramurile din București) și nu putem lipsi din București nici măcar o oră fără bilet de învoire de la acesta.

Când ei au gândit cum să îți ocupe tot timpul, unde și când să mai câștigi un ban ca să plătești toate cheltuielile ce ți se impun, de unde să mai scoți un ban ca să îți mai cumperi o haină, un pantof, ceva de mâncare, pastă de dinți, hârtie igienică, tampoane, cartelă de telefon sau de metrou ? Nu mai vorbesc dacă ai un iubit/iubită și vrei să îi faci un cadou !

În plus, unii au fost dați afară din ashram doar pentru că au încercat să își ia un serviciu ca să aibă bani să mănânce ! În schimb, se acceptă să lucrezi pe bani de nimic la Steaua Divină (câte 6 sau 8 ore pe zi), fără carte de muncă sau cu carte de muncă pe program mult mai mic decât în realitate, pe un salariu de 250 lei pe lună, din care le ajunge să își plătească întreținerea !

Se mai acceptă să ai serviciu dacă ești în ashram, doar “în cazuri excepționale”, dacă este un serviciu bun, însă în acest caz ești obligat să donezi jumătate din salariu către MISA, și evident din cealaltă jumătate să îți plătești cheltuielile de ashramist…

Nu în același fel stau lucrurile cu femeile din ashram. Cele tinere și frumoase sunt determinate (de mizerie, lipsuri și tracasări) să plece la muncă fie în studiourile de videochat, fie în cluburi de striptease, ca dansatoare la bară. Banii intră TOȚI la MISA, căci se muncește în regim de karma yoga, iar ele primesc doar 1% din suma câștigată. Chiar și așa, femeile nu mai vor să muncească pentru voi, iar voi ați inventat povești de genul că extratereștrii benefici v-au inspirat să creeați concursurile de Miss Shakti, de unde vă racolați femeile.

Mai nou, nu doar femeile pleacă. Grupul Mahavira ananda a devenit mai nou, antreprenor de muncă yoghină. Ei oferă locuri de muncă pentru bărbați în străinătate (muncă în construcții) și asigură cazare, transport și parțial hrana, pentru 300 euro pe lună, restul fiind considerați… “donații”. Condiția obligatorie pentru a munci la Mahavirananda este să prestezi 2 saptămâni de muncă grea (de șantier) în cadrul ashramului lor, PE GRATIS, doar pentru cazare și hrană (parțială).

Mai nou, s-a aprobat de către șefii din MISA ca în tabăra spirituală de la Costinești, datorită faptului că există interdicția aprinderii lumânărilor pentru cei din ashramuri (te teama incendiilor), s-a aprobat (pentru cei care au tapas-uri de ofrandă de lumină –și sunt MII DE ASTFEL DE OAMENI !) CA ACEȘTIA SĂ ÎȘI POATĂ APRINDE LUMÂNĂRILE la ashramul numit viluța al grupului Mahavirananda, CONTRACOST,  cu 2 lei de persoană/tăviță de lumânări.

Deci sunt unii care știu să transforme până și energia spirituală a luminii lumânărilor în bani !

Sunt multe lucruri care ne vin în minte acum, multe nedreptăți și abuzuri. Nu ale procurorilor și justiției, ci ale conducerii MISA. Grieg, tu ești primul care ne neîndreptățești, atunci când tratezi diferit cursanții. Pe femeile pe care îți fac favoruri sexuale le îngropi în bani și cadouri scumpe, le plimbi prin Paris și le răsfeți cu mâncăruri bune, dar pentru cei ce muncesc în ashramuri ca niște sclavi pentru a ține în viață o școală de yoga – ȘI VIAȚA TA DE LUX ȘI DE DESFRÂU, nu se găsesc bani pentru mâncare, cazare, sănătate, curent electric, sau vacanțe.

Este și vina noastă. E vina noastră că am crezut în tine. E vina noastră că am tăcut, că ți-am acceptat măgăriile și autoritatea, însă vom ajunge odată și odată să stăm de vorbă față către față și cu tine, chiar dacă tu refuzi mereu să ne întâlnești sau să ne asculți problemele. O să îți cerem socoteală pentru toate aceste lucruri urâte și pentru toate suferințele noastre. Contrar celor spuse de MISA în public, știm că oamenii tăi mituiesc judecătorii și procurorii, știm că toate firmele MISA (cu tipografia în frunte !) activează ilegal, la negru, cu sclavi yoghini ! Sclavii însă nu își pot da demisia. Sclavii doar se cumpără și se vând. Dragă Grieg, ne-ai vândut lui Neacșu Cristian, lui Nicu Catrina, lui Iulia, lui Costică, lui Cristi Ion, lui Lăcrămioara, Edi Franți, Monica Dascălu, Teo Pop, Radu Constantin și celorlalte lipitori de bani cu care te-ai înconjurat. Acești oameni ne EXPLOATEAZĂ în continuare ÎN NUMELE TĂU, chiar dacă tu nu mai ești în România, unde credem că nici nu vei mai reveni vreodată ! Cu toate acestea, deși tu și EI sunteți judecați deja de instanțele române pentru aceste fapte, CU UN TUPEU ULUITOR aveți îndrăzneala SĂ CONTINUAȚI SĂ PERSEVERAȚI ÎN ACESTE TICĂLOȘII.

Vouă nu vă e frică de Dumnezeu !? Atunci, SĂ VĂ FIE FRICĂ DE NOI, căci am ajuns la capătul răbdării.

 

Semnat:

Un grup de ashramisti (cu adevărat indignați !)

 

PS: la final, realizatorii Verdi.TV dedica tuturor cititorilor acestui blog precum si celor din ashramuri care au avut curajul sa isi ridice ochii catre libertate, un fragment muzical din Opera Nabucco de Giuseppe Verdi -Corul Robilor Evrei (tot un fel de “alesi”). Sa nu ne pierdem speranta in mai bine, de-a lungul timpului – si de-a latul Istoriei, si altii s-au eliberat din robie.

loading...