Originea majoritar evreiască a torționarilor din fenomenul Pitești. CRIMINALII DIN UMBRĂ. Cine au fost șefii torționarilor comuniști? Studiul fostului deținut politic Constantin Iulian demască autorii crimelor comuniste, cei aflați în funcțiile de decizie

Cu puțin timp înainte de a fi răpus de o necruțătoare boală galopantă, în mai 2012, de pe patul spitalului Fundeni, președintele Federației Române a Foștilor Deținuți Politici, dr. Constantin Iulian, mi-a cerut să fac public studiul referitor la coordonatorii din umbră ai experimentului reeducării prin tortură din închisoarea Pitești, lucrare pe care mi-o încredințase cu puțin timp înainte.

În contextul în care IICCMER a declanșat demersurile pentru tragerea la răspundere penală a șefilor de lagăre și închisori politice, iar mass-media acordă acestui subiect o atenție nemaiîntâlnită după 1989, exemplară fiind în acest sens campania cotidianului Gândul, consider că este cel mai potrivit moment pentru a pune în circuitul public studiul președintelui FRFDPLA. Intelectual rasat, om de o vastă cultură și cadru universitar, dl Constantin Iulian a fost preocupat întotdeauna de găsirea principalilor autori ai genocidului la care au fost supuse elitele poporului Român după instaurarea dictaturii comuniste. Adică șefii direcțiilor de Securitate, cei care ordonau subalternilor lor să comită torturile și crimele respective, ei fiind și principalii beneficiari ai atrocităților.

Dl Iulian era urmărit de faptul că, în efervescența de care opinia publică va fi cuprinsă când se vor descoperi crimele comunismului și executanți lor mărunți (așa cum se întâmplă acum cu Vișinescu și Fecioru), se va trece cu vederea tocmai anchetarea principalilor vinovați, adică cei ce au dat ordinele criminale.

În cazul de față, dl Iulian avea nu doar calitatea de cercetător, dar și aceea de fost deținut politic, unul din numeroșii studenți supuși între 1949 și 1951 celor mai abjecte metode de tortură fizică și psihică în cadrul experimentului secret de la Pitești, calificat de Alexandr Soljenițîn drept „cea mai mare barbarie a lumii moderne”. El a investigat cine au fost conducătorii Direcției a V-a de Securitate, care în acei ani de groază era principala beneficiară și coordonator al crimelor de la Pitești.

Consider ca o îndatorire de onoare aceea de a da publicității acest studiu al șefului și educatorului meu, care iată, în acest moment în care opinia publică românească descoperă criminalii ascunși din sânul ei, ne este de mare ajutor în urmărirea până la capăt a tututor celor vinovați de crime împtriva umanității, mai ales că unii din cei menționați aici au emigrat chiar în perioada comunismului și e posibil să trăiască și acum în străinătate.

Florin Dobrescu

Departamentul Cercetare-Documentare al Federației Române a Foștilor Deținuți Politici Luptători Anticomuniști

______________________________________

NOI  REZULTATE ale CERCETĂRILOR în LEGĂTURĂ cu „EXPERIMENTUL PITEȘTI”

Rezultatul ultimelor cercetări efectuate de Constantin Iulian

 În ziua de 10 octombrie 1954 sunt scos din celula din Aiud, izolat într-o încăpere, de unde sunt transportat repede la gară și introdus în vagonul-dubă. Am ajuns din nou la Jilava, celebrul Fort 13, care era și acum închisoare de tranzit și depozit al Securității. Sunt introdus într-o cameră plină până la refuz cu deținuți. Căutînd un loc unde să mă așez, sunt recunoscut și strigat de un vasluian LULU (NICOLAE) DAVID, un tânăr remarcat cu talent în pictură încă din timpul liceului (în prezent recunoscut ca mare pictor în Geneva). Era mai mare ca vârstă decât mine și știam că activase în grupul FDC Vaslui, înainte de a intra eu în Mișcarea Legionară. Mă chemă lângă el și îmi spune  că el m-a propus ca martor al apărării în procesul lui care va avea loc peste o zi. Pe de-o parte m-am liniștit aflând pentru ce am ajuns la Jilava, dar pe de altă parte eram intrigat că am fost introdus în aceeași cameră cu cel ce mă propusese ca martor. Mi-am dat seama în zilele următoare că a fost o greșeală a administrației și poate din acest motiv n-am mai fost dus la proces. Pe LULU DAVID l-au dus la termen și a reușit la întoarcere să-mi comunice cum au decurs dezbaterile, că nu au putut să-l dovedească cu activitate legionară după 23 August 1944 și el spera să fie eliberat. Pe mine, după câteva zile, m-au scos din această cameră și m-au mutat în alta, în care nu cunoșteam pe nimeni.

Aici am reușit să stau cu patul lângă o persoană care, cu puține zile în urmă, stătuse alături de ȚURCANU EUGEN, cel cu reeducarea de la Pitești și Gherla. Ce mi-a spus acesta? Că ȚURCANU era neliniștit, se frământa continuu, deoarece în anchetă fiind, securistul i-a făcut o propunere: dacă recunoaște la proces că tot ce a făcut a fost din ordinul lui HORIA SIMA ca să compromită Partidul Comunist din România, se va simula execuția lui, dacă nu va recunoaște aceasta, glonțul va fi real. Întrebarea obsesivă a lui ȚURCANU era dacă glonțul va fi real sau orb, în cazul când el recunoaște tot ce voia Securitatea. Cumplită frământare a unui om aflat în fața condamnării la moarte.

Din informațiile pe care le aveam până la acea dată știam că anchetarea atrocităților de la Pitești și Gherla începuse încă din vara anului 1951, cu unii din cei maltratați. La sfârșitul anului 1951 ȚURCANU și unii din conducerea reeducării au fost ridicați din închisoarea Gherla și duși spre o destinație necunoscută pentru a fi și ei anchetați. Deci, discuția cu ȚURCANU , relatată mie de vecinul de pat din Jilava avusese loc către sfârșitul anchetei de la Securitate, dar înainte de proces. Așadar, ȚURCANU până la acea dată nu subscrisese la varianta aberantă a Securității, cum că ar fi executat ordinul lui HORIA SIMA.

După anul 2000, când am avut acces în arhiva CNSAS am aflat că o parte din ancheta lui ȚURCANU a avut loc la Securitatea din Ploiești. Iată ce declară ȚURCANU la data de 4 mai 1954 la această Securitate în interogatoriul luat de cpt. VINTILĂ ROMEO:

Întrebare: Ce te-a determinat pe dumneata ca să întrebuințezi acele metode violente, pentru ai obliga pe deținuții din Penitenciarul Pitești să ți se subordoneze și să-și facă „demascarea” în fața dumitale?

Răspuns: Am fost determinat la acest lucru, adică să-i subordonez pe deținuți în acțiunea ce o conduceam, apoi să-și facă „demascările” în fața mea, întrucât eu trebuia să scot de la ei informațiile în legătură cu exteriorul, necunoscute organelor de stat, și am folosit metodele de violență ele fiindu-mi indicate și aprobate de dl DUMITRESCU ALEXANDRU, dl MARINA ION, … dl IOSIF NEMEȘ, dl lt. MIRCEA, dl slt. IAGĂRU, dl Inspector General RĂILEANU, întrucât deținuții nu voiau să demaște ceea ce nu declaraseră în fața organelor de anchetă.

Întrebare: Când și de la cine ai primit dumneata ordine de a întrebuința metode de violență asupra deținuților pentru a-i determina să-și facă „demascarea”?

Răspuns: În luna noiembrie 1949, ziua de 21-22, am fost chemat de dl director DUMITRESCU, care mi-a cerut părerea cum am putea face să scoatem de la deținuți, informațiile ce le dețin în legătură cu exteriorul și care nu fuseseră declarate de ei.

I-am spus că nu-mi pot da seama și că deținuții au destulă experiență pentru a se feri de a vorbi despre cele ce nu declaraseră la anchetă.

Dl DUMITRESCU continua în fața mea să se gândească și, mai mult ca pentru sine, să spună „cum s-ar putea face”. Când l-am informat pe dl. DUMITRESCU că în camera 1, etaj I corecție, între deținuți s-au format două grupuri – unul pentru reeducare și altul împotrivă – și că între ei există dușmănie și că numai nu s-ar lua la bătaie, dl DUMITRESCU mi-a spus „că asta vreau – să se bată între ei”.

După ce dl DUMITRESCU mi-a spus acest lucru, ne-am înțeles, ca să organizez încăierarea între cele două grupuri peste vreo trei zile și că dumnealui va veni atunci – ca și cum nu ar ști nimic – iar grupul celor pentru reeducare să-i arate în fața lui pe ceilalți cu faptele săvârșite în penitenciar.

În luna ianuarie 1950 am mai primit de la dl DUMITRESCU ALEX. și MARINA ION ordin „că nu-i interesează câți ochi sar” și peste o oră mi-a repetat același ordin, prin care eu am înțeles că am voie să bat deținuții, dacă e nevoie, că nu interesează câți ochi sar – adică ce se va alege de ei.

Tot dl DUMITRESCU ALEX. mi-a mai ordonat ca să am grijă să nu se dea lovituri în organe, care ar cauza moartea, dar la fund și la tălpi pot să-i bat până sare carnea bucăți în tavan”. (Dosar P 6458 pag. 328-329)

Dacă ținem seama că procesul a început în ziua de 25 octombrie 1954 și că declarația din care am citat era datată 4 mai 1954, deci, cu aproximativ 6 luni înainte de proces, rezultă că varianta Securității nu era susținută de ȚURCANU și că autorii crimelor erau clar cadrele MAI din penitenciare și Securitate, conform unor ordine superioare. Înclin să cred că în discuțiile dinaintea procesului anchetatorul i-a arătat lui ȚURCANU că va fi condamnat la moarte, dar că i se oferă ocazia de a nu fi executat, ci doar se va simula execuția, dacă la proces va spune că a primit ordin pe linie legionară să maltrateze pe legionari pentru a compromite partidul.

Când am ajuns să am acces la arhivele Securității, am mai fost curios să văd ce a declarat ȚURCANU pe această temă la proces. Iată câteva pasaje mai interesante de la ultimul cuvânt (Dosar CNSAS P 1137 vol. 1 pag. 193 – fost dosar nr. 24/1954):

„ – Eu am mai multe completări de făcut, fiindcă lucrurile nu s-au prezentat exact. Activitatea a fost prezentată (?) din umbră, a existat la mai mare adâncime cei care au condus acțiunea.

Noi n-am fost în umbră ci în penumbră.

În umbră sunt cei care nu au apărut până acum, numai COBÂLAȘ vrea să rămână în umbră și nu vrea să iasă la suprafață.

La Pitești, toată activitatea arătată a fost dirijată de oameni care nu sunt cunoscuți și în afară de acele comitete de reeducare, a existat un șef și 2-3 șefi legionari și care nu băteau ci luau bătăi, instruiți din ordin.

Cazul VOINEA, acesta s-a lăsat bătut de formă, pentru a demonstra altora să se supună. Astăzi se plânge că a fost atras în acțiune forțat. Dar nu este necesar să facă aceasta. El face parte din aceia care indica locul și metodele cu care trebuie să fie bătut, fiindcă dacă îl băteau alții care nu știau, i se dau bătăi de-a binelea.

Bătaia s-a dat pentru verificare.

Arăt că activitatea legionară întreagă sub toate aspectele fățișe și din umbră, a fost condusă de O.. C.. cel care a organizat activitatea de reeducare în forma indicată și de informare ce anume informații să scoată, este ceea ce trebuie să fie A.. C.. D.. șeful serviciului de informații pe țară, iar al treilea D.. H.. un spion angajat în două servicii, însă în slujba serviciului legionar, om al lui HORIA SIMA.

Au fost și ei maltratați și eu am indicat ce bătaie să li se dea.

Cu rol important informativ este și P.. A.. secretar al lui N.. P.. , șef legionar, fost în Germania, șeful școlii de spionaj la Scărișoara, și el a trecut prin demascare, chiar mie mi-a dat cele mai înalte indicații cum să-l bat, să nu dea altul care nu ar fi știut că l-ar fi lovit de-a binelea.

Altul a fost C.. N.. P.. , fost șeful unui grup de legionari, prizonieri, a desfășurat activitatea legionară și pe teritoriul Uniunii Sovietice, iar la Pitești a fost membru conducător al maltratărilor din camera 2, subsol.

A trecut și el prin demascare și a simulat că este bolnav, a intrat la infirmerie și de acolo dirija din umbră acțiunea.

I.. M.. I.. , M.. și E.. P.. , care dirijau de asemeni acțiunea de maltratare de la camera 1 corecție pentru scoaterea de informațiuni, apoi la camera 4 spital, 2 subsol și 3 temniță grea Redau numele celor care au condus acțiunea și anume A.. V.. , P.. I.. N..

Și încă o serie și sunt aici oameni care cunosc activitatea și directivele date de ei.

Menționez că din Pitești, comandamentul legionar care a acționat sub forma arătată, a avut legătură cu penit. Aiud. Adică deținuții din Aiud unde se găsesc închiși legionarii din comandamentul legionar pe țară.

Acest comandament a avut rapoarte amănunțite asupra activității pe care a ordonat-o și a fost executată și în alte locuri de detenție și care a luat toate măsurile de nu fi descoperit rolul și amestecul în această acțiune de așa zisă reeducare și demascare vrea să se lase scos la iveală.

El a ordonat lui B… să însceneze o bătaie înainte de proces, în toamna anului 1948, între elementele care aveau activitate mai puțină și celelalte elemente vârfuri. Prin acesta să facă o diversiune și să scoată din procesele ce urmau cel puțin jumătate din legionarii de la Suceava. Mai târziu B… a început să organizeze. C… a spus că această bătălie ar fi putut cuprinde și pe muncitori și am putea lua o bătaie de-a dreptul.

Se aștepta la o altă tactică după cum mi-a spus mie B…

De asemeni, comandamentul legionar ce se forma după arestarea primului comandament avea cunoștință în amănunțime de felul în care se activează în penitenciare de către legionari.

Scopul și rezultatul practic al slujitorilor organizației legionare, așa cum a arătat domnul procuror, lucrul cel mai oribil este că pe lângă că organizația legionară își face de cap în penitenciare și în colonii în scopul intereselor sale, urmărea ca toate crimele ce realizau aceste scopuri legionare, să fie trecute pe seama regimului pentru a compromite și să dea apă la moară dușmanilor regimului.

Eu știu și simt bine acest lucru și spun aceasta cu atât mai mult întrucât eu nu am fost supus nici unei violențe în anchetă”…

După cum se poate constata, la sfârșitul procesului, ȚURCANU a capitulat susținând varianta Securității.

Totuși, glonțul a fost real. Iată documentul din dosarul procesului pag. 243-244:

Proces Verbal

Noi cpt. de just. ALEXANDRU GH. Procuror Militar pe lângă Tribunalul Militar pentru Unitățile MAI, însoțit fiind de tov. PÂRVAN GHEORGHE de la Tribunalul Militar pentru Unitățile MAI, în executarea sentinței nr. 3254 rămasă definitivă și devenită executorie, ne-am transportat la penitenciarul Jilava în vederea executării pedepsei cu moartea a condamnaților:

1). ȚURCANU EUGEN, născut la 8 iunie 1925 în comuna Păltiniș, raionul Câmpu-Lung Moldova, regiunea Suceava, fiul lui Gheorghe și Elena, fost student la Facultatea de Drept, cu domiciliu în comuna natală.

2). STOIAN ION, născut la 7 ianuarie 1929 în comuna Vasile Roaită, raionul Bacău, fiul lui Constantin și Zenovia, fost elev de liceu cu ultimul domiciliu în comuna natală.

3). COBÂLAȘ NICOLAE născut la 3 decembrie 1917 în comuna Pelenia Bălți URSS, fiul lui Petru și Ana, fost avocat, cu ultimul domiciliu în Huși str. Ștefan cel Mare nr. 9.

4). ȘERBĂNESCU CRISTIAN PAUL născut la 11 iunie 1923 în București, fiul lui Ion și Cornelia, cu ultimul domiciliu în București str. Av. Dorian nr. 60, de profesie tipograf.

5). ROMANESCU GRIGORE născut la 13 mai 1928, în Iași, fiul lui Grigore și Alice, fost student la Facultatea de Drept, cu ultimul domiciliu în Oradea str N. Jiga nr. 49.

6). POP CORNEL născut la 3 septembrie 1924 în comuna Gârbău, regiunea Cluj, fiul lui Constantin și Otilia, student la Medicină Cluj, cu domiciliul în comuna Lopadea Veche raionul Aiud, regiunea Cluj.

7). POPOVICI CORNEL născut la 15 septembrie 1928 în Piatra Neamț, regiunea Bacău, fiul lui Gheorghe și Alexandrina, fost student la Pedagogie cu ultimul domiciliu în București Călărași nr. 254.

8). ZBRANCA OCTAVIAN născut la 7 ianuarie 1927 în comuna Sadova, regiunea Suceava, fiul lui Nicolae și Ioana, fost funcționar cu ultimul domiciliu în comuna Iacobeni, raionul Vatra Dornei, regiunea Suceava.

9). VOIN IOAN născut la 23 noiembrie 1923 în comuna Ezeriș, raionul Reșița, regiunea Timișoara, fiul lui Lazăr și Maria, fost student la Medicină, cu ultimul domiciliu în Cluj str. Ion Vidu nr. 2.

10). CERBU IOAN născut la 18 octombrie 1924 în comuna Partos, raionul Alba, fiul lui Gheorghe și Floarea, fost student la Teologie, cu domiciliu în Sibiu, str. Mitropoliei 26-28.

11). POPESCU C. GHEORGHE născut la 13 august 1929 în Chișinău URSS fiul lui Constantin și Ecaterina, fost student la Facultatea de Chimie, cu ultimul domiciliu în Timișoara Bd 30 decembrie nr. 36.

12). IONESCU P. CONSTANTIN născut la 7 iunie 1927 în comuna Trușești regiunea Suceava, fiul lui Petre și Elena, fost elev de liceu, cu domiciliul în comuna natală.

13). JUBERIAN CONSTANTIN născut la 29 noiembrie 1926 în comuna Domașna raionul Severin, fiul lui Atanasie și Sofia, student la Facultatea de Drept din Cluj, cu ultimul domiciliu în comuna natală.

14). LIVINSCHI MIHAI născut la 26 iulie 1926 în comuna Bucium regiunea Iași, fiul lui Mihai și Elena, student la Facultatea de Drept, cu domiciliul în Iași str Parhon nr. 165.

15). PĂVĂLOAIE D. VASILE născut la 14 august 1926 în comuna Dolhasca regiunea Suceava, fiul lui Dumitru și Elena, subinginer silvic, cu ultimul domiciu în Cluj str. Horea nr. 56.

16). SOBOLEVSCHI MAXIMILIAN născut la 27 februarie 1923 în comuna Vama regiunea Suceava, fiul lui Wilhelm și Eugenia, student la Medicină cu ultimul domiciliu în comuna natală.

Ne-am transportat în comuna Jilava … unde se află Penitenciarul Jilava și unde condamnații de mai sus sunt deținuți și unde a fost ales locul de execuția pedepsei dată prin sentința nr. 3254 din 10 noiembrie 1954 a Tribunalului Militar pentru Unitățile MAI.

Astăzi 17 decembrie 1954 orele 23 sosit la penitenciarul Jilava unde am găsit prezenți pe lt. col. SAVENCO ILARIE delegat din partea autorităților superioare locale, TOV KAHANE MOISE medicul penitenciarului, unde condamnații sunt deținuți, TOV. GHEORGHIU GH. directorul penitenciarului  Jilava.

La ora 23 fiind fixată execuția, înainte de această oră fixată pentru execuție, însoțit fiind de grefierul nostru tov. PÎRVAN GHEORGHE și directorul penitenciarului tov. GHEORGHIU GHEORGHE am mers la celulele unde se află condamnații 1) ȚURCANU EUGEN, 2) STOIAN ION, 3) COBÎLAȘ NICOLAE, 4) ȘERBĂNESCU CRISTIAN PAUL, 5) ROMANESCU GRIGORE, 6) POP CORNEL, 7) POPOVICI CORNEL, 8) ZBRANCĂ OCTAVIAN, 9) VOIN IOAN, 10) CERBU ION, 11)  POPESCU C. GHEORGHE, 12) IONESCU P. CONSTANTIN, 13) JUBERIAN CONSTANTIN, 14) LIVINSCHI MIHAI, 15) PĂVĂLOAIE D. VASILE, 16) SOBOLEVSCHI MAXIMILIAN și i-am încunoștințat că a sosit timpul să expieze faptele săvârșite și au fost întrebați dacă mai au ceva de mărturisit sau vreo dorință și au declarat:

Că nu mai au nimic de spus.

La ora 23 după ce s-a primit raportul comandantului grupei de execuție s-a dispus să se citească oamenilor din grupa de execuție de către grefierul PÎRVAN GHEORGHE dispozitivul sentinței de condamnare și expunerea faptelor săvârșite de condamnați.

După aceasta s-a ordonat aducerea condamnaților care au fost aduși sub escortă însoțiți de escorta respectivă milițieni care au însoțit pe condamnați până la stâlpii de execuție însoțiți fiind și de directorul penitenciarului.

Condamnații au fost legați la ochi și apoi de stâlpii de execuție cu spatele către grupa de execuție.

După îndeplinirea celor de mai sus am ordonat comandantului grupei executarea.

Comandantul grupei luând comanda a pregătit armele, ochirea și focul.

Condamnații fiind executați, medicul penitenciarului Jilava a constatat moartea celor de mai sus.

După constatarea morții de către medicul penitenciarului Jilava după o oră de la execuție, cadavrele s-au dat în primirea directorului penitenciarului Jilava pentru cele legale.

Drept care am încheiat prezentul proces verbal în patru exemplare din care unul se va înainta administrației penitenciarului respectiv, un exemplar la Procuratură pentru Unitățile MAI și două exemplare pentru dosarul cauzei.

Prezentul pv. verbal s-a întocmit în 5 (cinci) exemplare, din care al cincilea exemplar a fost dat tov. lt. col. SAVENCO ILARIE.

Astăzi 17 decembrie 1954

PROCUROR MILITAR

CĂPITAN DE JUSTIȚIE

ALEXANDRU GHEORGHE

GREFIER ȘEF

PÎRVAN GHEORGHE

 

MEDICUL PENITENCIARULUI JILAVA

s.s/Dr. CAHANE M.

DIRECTOR PENIT. JILAVA

ss GHEORGHIU GHEORGHE

DELEGAT AUTORITĂȚII AD-TIVE

ss I. SAVENCO

NOTĂ: Documentul este ștampilat cu ștampila „Procuratura Centrală-Procuratura Militară.

*

S-a spus despre ȚURCANU că era un om inteligent. Eu, care l-am cunoscut personal, nu pot să susțin acest lucru. Un om inteligent anticipează lanțul cauză-efect. Or, se pare că el n-a anticipat nimic. Cert este că dorea să se elibereze cât mai repede, dar a crezut nelimitat în ce i-au spus niște ofițeri MAI, care oricând puteau fi dați afară dacă interesele Partidului Comunist o cereau, și mai mult el a crezut că se va putea păstra secretul unui nr. întreg de crime, când despre ele știau sute de oameni. Toate acestea denotă lipsa lui de inteligență. Este clar că atunci când a văzut că lui i se dă mână liberă să bată pe alții și chiar să-i ucidă, putea presupune că și alții puteau fi puși să-l bată și să-l distrugă și pe el. Deci, după intrarea în joc, frica l-a cuprins sigur și pe el, dar și pe cei din echipa lui. Teroarea, odată instaurată, se transmite și la executanți și chiar la cei ce conduceau acțiunea. Aceștia oricând puteau intra și ei, din diferite motive, în mijlocul torturilor. Istoria comunismului bolșevic este plină de astfel de exemple, pe care ȚURCANU sigur le știa. Imprudența, orgoliul și frica în cele din urmă l-au doborât pe acest om.

Câtă dreptate avea avocatul NICUȘOR PÂSLARU, care în 1949 la Suceava, a spus că reeducarea este nocivă și dezonorantă. Câți l-au ascultat și mai ales câți l-au înțeles atunci.

În lotul ȚURCANU au fost judecați, condamnați la moarte și executați în ziua de 17 decembrie 1954 cei 16 menționați în procesul verbal de execuție prezentat.

Mai târziu, pe data de 22 iunie 1955, tot din acest lot, a fost executat și al 17-lea;

17. PUȘCAȘU VASILE.

Următorii, deși condamnați la moare, nu au fost executați, ci li s-au comutat pedepsele:

18). POPA ALEXANDRU (ȚANU); 19). VOINEA OCTAVIAN; 20). POPESCU ARISTOTEL; 21). PĂTRĂȘCANU NUTTI; 22). DUMITRESCU DAN.

Dintre cei condamnați la moarte și executați în baza acestui proces, unii au trecut de partea reeducării numai după ce au fost supuși la torturi cumplite. O parte din aceste torturi le-au fost administrate chiar în aceeași serie cu mine. Aceștia au fost: POP CORNEL, ROMANESCU GRIGORE și POPESCU GHEORGHE.

Drama acestor oameni cred că nu va putea fi înțeleasă de mulți în adevărata ei dimensiune.

Eu îi consider pe toți din acest lot victime ale unui regim politic criminal. Unii au fost ademeniți să intre în jocul reeducării sub promisiunea eliberării anticipate, alții forțați prin tortură, dar după instaurarea terorii, cei suprasolicitați n-au mai avut șansa scăpării, ajungând niște oameni cu rațiunea blocată, niște roboți, care sub imperiul groazei, erau capabili de orice, după cum li se ordona. Astfel, elaboratorii acestui diabolic experiment au avut satisfacția verificării pe viu a posibilității de aducere a omului în postura de animal dresat, care să le deservească interesele, oricare ar fi ele.

Nu ne rămâne nouă, celor ce am supraviețuit, decât să ne rugăm lui Dumnezeu pentru toți cei ce au trecut prin reeducările din închisorile comuniste din România. Numai Dumnezeu poate să-i judece pe acești oameni, solicitați dincolo de puterile lor fizice și sufletești de împotrivire la răul ce s-a abătut peste ei.

*

Cercetând arhivele secrete ale Securității puse la dispoziție de CNSAS, după Revoluție, dar și rezultatele unor cercetări orale efectuate în cadrul Federației Române a Foștilor Deținuți Politici – Luptători Anticomuniști, am reușit să identific parte din autorii din umbră ai crimelor de la Pitești. Am mers pe drumul demascărilor, smulse prin tortură, care scrise au ajuns la cei din umbră.

Iată rezultatul acestor cercetări.

ȚURCANU EUGEN, deținutul politic instruit de autorii din umbră, înmâna „demascările”, smulse prin tortură de la victime, direct ofițerului politic al închisorii Pitești și care se numea MARINA ION, pe numele lui adevărat IȚICOVICI. Acesta, tot direct, le înmâna lui SEPEANU TUDOR (evreu comunist), care în 1948 era directorul Securității București, iar în 1950 a fost numit șef Serviciu Inspecții în Direcția Generală a Penitenciarelor (D.G.P.), cu misiunea specială de a activa personal, pe teren, în obținerea de informații utile Securității de la deținuții politici.

Sepeanu Tudor era ajutat în „munca” sa de CSELLER (ZELLER) LUDOVIC, aflat în funcția de Director în DGP.

Din mâinile acestora, „demascările” scrise ajungeau la două persoane, pe numele lor SENATER MOISE și SOLOMON AVRAM, ambii din Direcția Securității București, foști subalterni a lui SEPEANU în perioada 1948-1950.

De la Direcția Securității București, documentele secrete ajungeau la Direcția a V-a a Securității Poporului, a cărei șef era atunci DULBERGER MIȘA (DULGHERU MIHAI) ajutat de LEPĂDĂTESCU MIRCEA și DIACĂ SIMION-TUDOR. De aici ele erau repartizate anchetatorilor din Direcția V-a a Securității, care prelucrau aceste „demascări” și le transmiteau Regionalelor de Securitate din țară. Aceste Regionale, la rândul lor, operau arestări și anchete, finalizând astfel rezultatele acțiunii Pitești.

Persoanele care făceau aceste prelucrări în cadrul Direcției V de Securitate, identificate până în prezent (2011) sunt următoarele:

ANDREESCU MATUȘEI (MATHUSEVICI NATHAN), STETCOVICI GRIGORE, ARITONOVICI SAMUEL, SERGIU RĂZVAN, CEASLAVSKI (?), NEIDMAN GINGOL, SIMON JACQUES, DAVIDOVICI LEON, FRANCO SANDU (FRANKA), LEOBEL BARBU, MARCOVICI TEDY, MAHLER WILLIAM, TELEMAQUES FLAMBOLY, SEGAL LUIZA, HOSSU ESTERA, GHERSOHN CLARA, HERBERT ESTERA (HABER), WINCLER VICTORIA, MATEESCU ELLE, FISCHER SIMION, ZIGLER SIMION, ROȘCA (?), TURCHISCHER MARCEL, BUTIKA FRANCISC, SZABO EUGEN, BREBAN IOSIF.

Șefii Regionalelor de Securitate din țară, de la acea vreme, care știau despre experimentul Pitești, și-l exploatau, erau:

Direcția regională Brașov: col. IOSIF KALBUSEK și mr. ADALBERT IZSAK;

Direcția regională Cluj: col MIHAI PATRICIU (WEISS) și lt. col. GH. CRĂCIUN;

Direcția regională Constanța: cpt. NICOLAE DOICARU și lt. NĂSTASE REPI;

Direcția regională Craiova: mr. EUGEN VISITIG și mr. ION VASILESCU;

Direcția regională Galați: col. MAURICIU STRUL și mr. GHEORGHE BARBU;

Direcția regională Iași: lt. NICOLAE PANDELEA și mr. AUREL LEIA;

Direcția regională Oradea: lt. LUDOVIC CZELLER (care a fost apoi transferat la Direcția Generală a Penitenciarelor) și cpt. TOMA ELEKIS;

Direcția regională Pitești: col. MIHAI NEDELCU și mr. ION MARIN;

Direcția regională Ploiești: lt. col. CONSTANTIN CÂMPEANU și mr. RACOVSCHI MĂNESCU;

Direcția regională Sibiu: lt. col. CRĂCIUN GH. (venit de la Cluj) și cpt. LUCIAN MOLDOR;

Direcția regională Suceava: lt. col. IOAN POPIC;

Direcția regională Timișoara: lt. col. COLOMAN AMBRUȘ și AUREL MOIȘ;

Acesta a fost drumul „demascărilor” scrise. Informațiile însă despre aceste „demascări” și în general despre „acțiunea Pitești” erau trimise mai departe de la Direcția V către Secretariatul General al Securității și anume la următoarele persoane: EINHORN WILHELM, DONESCU DUMITRU, SCHMERLER EMANOIL, MATEESCU NICOLAE, JURICĂ ALEXANDRU.

Aceste persoane, la rândul lor informau asupra mersului acțiunii Direcția Generală a Securității Poporului: BODNARENCO PANTELEI (PANTIUȘA), NICOLSCHI ALEXANDRU (GRUNBERG BORIS), MAZURU VLADIMIR.

Direcția Generală a Securității Poporului, informa ierarhic Ministerul de Interne și anume: TEOHARI GEORGESCU (TESCOVICI BURĂH) care era ministru, ȘANDOR DEMETER – șef Direcția Cadre și JIANU MARIN – secretar general (care acționa de altfel și pe teren).

De aici informațiile erau transmise direct lui GHEORGHIU-DEJ și prin el Comitetului Central.

În cadrul acestei acțiuni, Directorul închisorii Pitești, DUMITRESCU ALEXANDRU, primii gardieni: CIOBANU și MÂNDRUȚ, ca și cetele de gardieni dintre care s-a remarcat celebrul GEORGESCU, nu erau decât complici la torturi. Ei erau utilizați ca unelte criminale în contactul direct cu deținuții.

Tot din documentele CNSAS, cele care se referă la simulacrul de proces, în care au fost formal judecate și condamnate unele persoane din administrația închisorii Pitești, am aflat câteva informații utile pentru identificarea autorilor din umbră ai reeducărilor prin tortură.

Iată aceste informații:

  • Avocatul BACIU ION în apărarea lui SEPEANU TUDOR arată că acesta a sprijinit efectiv această actiune de tortură pentru smulgerea de informații de la deținuții politici în 1951, dar această acțiune a funcționat înainte cu doi ani sub NEMEȘ Iosif și „n-a făcut nimic din proprie inițiativă ci din ordinul superiorilor săi, colonelul BIRTAȘ, colonelul BACIU, colonelul SĂILESCU care nu apar în proces”.
  • Avocatul SABIN pentru inculpatul MARINA Ion artată că acesta a fost trimis la Pitești să ia legătura cu ȚURCANU de către NEMEȘ care avea legături dinainte cu ȚURCANU și care nu apare în proces. “N-a putut să-și dea seama că ordinul este injust, că a raportat mereu despre cele ce se petrec în penitenciarul Pitești, ajungând să telefoneze și la cabinetul ministrului. S-a ordonat o anchetă care nici până azi (16/04. 1957n. n.) nu se știe ce s-a făcut cu ancheta făcută de colonelul BIRTAȘ, care venind la penitenciarul Pitești a spus să se pună plasă la grilajul (?) dar nu s-a preocupat de cauzele pentru care s-au aruncat deținuții de la etaj, care au murit”
  • DUMITRESCU ALEXANDRU, fostul director al penitenciarului Pitești din anii 1949-1951, când a primit inspecția colonelului NEMEȘ IOSIF (spre sfârșitul lunii mai 1949), la întrebarea acestuia „cum se desfășoară munca de informare declară: „până la venirea D-lui, timp în care m-am folosit de un deținut venit de la penitenciarul Suceava cu numele de ȚURCANU EUGEN, care mi-a raportat pe la sfârșitul lunii aprilie 1949 că a lucrat cu dumnealui la penitenciarul Suceava. La auzul acestor cuvinte mi-a dat ordin să-l i-l aduc imediat jos. Am dat ordin și a fost adus jos în biroul meu, unde se afla domnul inspector general NEMEȘ IOSIF, deținutul legionar ȚURCANU Eugen și eu am primit ordin de la domnul inspector general NEMEȘ IOSIF să-i las singuri. După ce au discutat împreună circa una jumătate oră, am fost chemat în birou de domnul inspector general NEMEȘ IOSIF și mi-a dat ordin să-l trimit sus pe deținutul legionar ȚURCANU EUGEN. După ce l-am trimis, am intrat în birou unde am fost întâmpinat de domnul inspector general NEMEȘ IOSIF cu următoarele cuvinte: „bine ai făcut, poți să-l folosești mai departe că este băiat bun”. (Dosar nr. 494/1956 – Trib. Militar al Reg.  II-a Militară. Documentul a fost publicat și în volumul „Experimentul Pitești – PERT ’08” de către Aristide IONESCU).

Din declarația lui DUMITRESCU Alexandru rezultă clar că NEMEȘ IOSIF l-a „prelucrat” pe ȚURCANU încă pe când acesta se afla în penitenciaruL Suceava…

Fiindcă după Revoluția din 1989 în cadrul foștilor securiști a apărut o ruptură între cei ce au activat sub Ceaușescu și cei din timpul lui Dej, am îcercat să valorific această ruptură. Cei de pe timpul lui Ceaușescu au început să-i denunțe pe cei din perioada Dej ca autori ai marilor crime, deci și ai Piteștiului. De la acești denunțători am aflat date interesante în legătură cu originea etnică a autorilor din umbră ai fenomenului Pitești.

Iată aceste informații:

  • Ministerul de Interne era condus atunci de TEOHARI GEORGESCU, evreu pe numele adevărat BURĂH TESCOVICI;
  • Directorul General al Securității Poporului: general locotenent GHEORGHE PINTILIE, pe numele adevărat BODNARENCO PANTELEI zis „PANTIUȘA”, evreu cu cetățenie sovietică;
  • Subdirector, g-ral mr. ALEXANDRU NICOLSCHI, evreu, cu numele adevărat BORIS GRUNBERG;
  • Subdirector,  g-ral mr. VLADIMIR MAZURU, evreu polonez;
  • Director al Secretariatului: mr. WILHELM EINHORN, și el evreu;

La Direcția a V-a a Securității unde se prelucrau „demascările” de la Pitești se aflau:

  • Director: col. MIHAI DULGHERU, numele adevărat fiind MIȘA DULBERGER, evreu comunist care a emigrat în Israel;
  • Șef de serviciu: cpt. MATUȘEI ANDRIESCU, numele adevărat fiind MATUSEVICI NATHAN – evreu, anchetator între 1946-1962;
  • Director adjunct: ARITONOVICI SAMUEL (semna ANTONIU SAMI) – evreu, anchetator între 1948-1952, a emigrat în Israel;
  • RĂZVAN SERGIU – evreu, anchetator între 1948-1952; a emigrat în Israel;
  • NEIDMAN GINGOL – evreu, emigrat în SUA;
  • SIMON JAQUES – evreu, emigrat în Israel;
  • RUSU MIRCEA, anchetator între 1948-1956; a emigrat în SUA;
  • DAVIDOVICI LEON (MUREȘAN) – anchetator între 1948-1956; a emigrat în SUA;
  • FRANCO SANDU – evreu, anchetator între 1948-1956, a emigrat în Israel;
  • LEON BARBU – evreu comunist, anchetator între 1948-1956;
  • MARCOVICI TEDY (MICLE) – evreu, anchetator între 1948-1956; a emigrat în Israel;
  • MAHLER WILLIAM – evreu, anchetator între 1952-1956; a emigrat în Israel.

Dintre femeile comuniste evreice, care au îndeplinit funcția de anchetatoare, au fost identificate: TELEMAQUES FLAMBOLY, SEGAL LUIZA, HOSSU ESTERA, GERSOHN CLARA, HERBERT ESTERA, WINCLER VICTORIA, MATESCU ELLE (MATEESCU ELLE, figurează și semnează și ca secretară pe sentințele de condamnări administrative,  președinte al comisiei fiind NICOLSCHI). Toate aceste femei, după Pitești, au emigrat.

Precizez că din unele documente care vizau persoanele încadrate în Direcția V-a – Cercetări Penale, cunoscută și sub indicativul UM 0638, în timpul „experimentului Pitești”, pe cele 45 de posturi de ofițeri figurau 31 evrei și doar 8 români, restul fiind greci, sârbi și alte naționalități.

M-a intrigat în mod deosebit prezența pe care am constatat-o la începutul reeducării, pe parcursul ei, dar și în finalul acțiunii de ștergere a urmelor, a unor evrei comuniști. Astfel, la Suceava, în 1948-1949, când s-a pregătit acțiunea de reeducare, nelipsit pe teren (în închisoare) a fost lt. col. IOAN POPIC, pe numele adevărat POPPIG IANOȘ-ADALBERT, evreu, Directorul Regionalei de Securitate Suceava.

La Pitești, în timpul, torturilor pe teren s-a aflat lt. col. SEPEANU TUDOR-IANI, directorul Securității București în 1949, emigrat mai târziu în Israel și care era ajutat la vremea respectivă de alți doi evrei, mr. MOISE SENATER și cpt. AVRAM SOLOMON.

În sfârșit, la execuția lotului Țurcanu, pe teren a fost prezent și a semnat Procesul – Verbal de execuție, evreul comunist dr. MOISE CAHANE.

Mulțimea de evrei comuniști care apare în analiza făcută, evrei securiști la care au ajuns „demascările” scrise la Pitești, „demascări” pe care aceștia le-au prelucrat, dispunând, după cum am mai arătat noi arestări și noi anchete, mi-au întărit convingerea că în experimentul Pitești a existat pe lângă aplicarea dispoziției NKVD NK/003/47 și o răzbunare a acestor cadre din Securitate. Aceasta și prin faptul că în reeducare s-a pus accent și pe batjocorirea simbolurilor și tainelor creștine, iar Mișcarea Legionară a fost atacată și denigrată continuu.

Legătura cauzală ce se poate face în această direcție este că Mișcarea Legionară, de la înființarea ei, s-a declarat adversară a comunismului vehiculat în România prin mulți evrei.

Trebuie să precizez că nu toți evreii pot fi învinuiți de aceste crime, ci numai acei care efectiv au acționat în Securitate.

Sunt convins că aceste cercetări pentru scoaterea la lumină a criminalilor din umbră care au organizat și exploatat experimentul Pitești vor continua, pentru ca toți vinovații să fie cunoscuți și condamnați de istorie.

sursa: buciumul.ro

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *