Scris deGeorge Roncea

De la hidosul numr al Dilemei nr 265 din data de 5 martie 1998, dedicat n ntregime demolrii lui Eminescu, arta flegmei s-a diversificat. Periodic Eminescu este atacatși terfelit n felși chip, mai ales de ctre personaje de alt neam. Cum ar fi de exemplu, zilele trecute, CTP, care s-a ntrebuințat n stilul su cvasi comunist pentru a-i contura lui Eminescu o imagine de ateu, anticreștin adic, ruptși diferit de romani pn ntr-acolo nct CTP-ul l-a definit drept neromn – cași cnd romanii ar fi ceva scrbosși grețos, definiție ce nu poate veni dect de la un personaj de alta etnie.

Tmpeniile lui CTP vin din neantul minții sale nguste de evreu credincios n farfurii zburtoare, de inginer autor de insalilariși nuvelete de science fiction, cu omuleți verzi, adus de Iulian Vlad, unchiul su n pres (cel puțin așa se lauda pe vremuri CTP).
Nu nțeleg de ce foarte puțini dintre evreii din presași din viața politic și asuma public etnicitatea. Ciutacu, Andrei Gheorghe sunt doar doi dintre aceia careși-au clarificat public evreitatea. Sunt ns mult mai mult dect doi evrei n mediași n politic. Corect ar fi cånd se manifest public s-și decline identitatea pentru ca publicul s-și poat calibra percepțiile n cunoștinț de cauz. Faptul c evreii au n mod special o problem cu Eminescu e de nțeles. Din motive ntemeiate Eminescu le-a dedicat „israeliților” la vremea s, numeroase materiale de pres. Pn n ziua de azi, Eminescu, deși mort de mult, este nc oțint predilect a comentatorilor evrei, darși al autoritților „religioase” ale evreilor (am pus ghilimele deoarece ei nu au chiar o religie) rabinul comunist Moses Rosen. n perioada comunist Eminescu a fost pus la index – pe partea de jurnalism politic, iar dup 1989, nc mai abitir a devenitținta politrucilor kominternisti, a urmașilor bolșevicilor evrei, concentrați in reduta lui Brucan de la GDS.
Gogomniile proferate cu un senin imbecilism de CTP fac parte din seria de nesfrșite flegme aruncate nspre efigia lui Eminescu. CTP-ul este un supraviețuitor zelos al acelor vremuri n care comentariul despre Eminescu era tributar indicațiilor de partid, care-l transformau pe Eminescu ntr-un fel de profet al luptei proletare, un marxist angajat n lupta de clas.
A-l face ateuși comunist pe Eminescu este n cel mai bun caz o prob de cretinismși analfabetism. A proclama apoi, cum o face CTP-ul, fr nicio replic public, ca Eminescu nici n-ar fi romn, (att de diferit era el de romani, vrea s o ntoarcșmecherește CTP), arata nivelul delirului la care au ajuns detractorii lui Eminescu.

ntreaga familie a lui Eminescu era dedicat Ortodoxiei
Pentru a clarifica așa zisul „ateism” pe care i-l atribuie lui Eminescu CTP-ul, analfabetul trustului evreiesc al lui Ronald Lauder, trasam cteva coordonateși date ale vieții lui Eminescu plus fragmente dintr-o analiz a cunoscutului profesorși eminescolog Nae Georgescu, unul dintre cei mai calificați cunosctori ai „temei” Eminescu.
Familia Eminescu a avut dintotdeauna o profund credinț ortodoxși o strns legtur cu Biserica neamului, biserica din Ipotești construit n 1803 fiind cumprat de Raluca Eminovici, mama lui Eminescu, n 1847 cu 250 de galbeni de la boierul Theodor Murguleț. Biserica a fost locașde cult pentru stenii din Ipoteștiși dup cumprare salariul preotului fiind pltit de tatl poetului, Gheorghe Eminovici, care deținea moșia din Ipotești.
Printre frații mamei lui Eminescu se numrau nu mai puțin de cinci clugriși clugrite – doi frațiși trei surori ale mamei poetului, Raluca Eminovici, au intrat n clugrie: Calinic, Jachift, Fevronia, Olimpiadași Sofia. Jachift a ajuns chiar starețiar Olimpiada a ajuns maica stareț la Agafton. Olimpiada Jurcasu a fost cea mai apropiat de poet, tot ea ndemnndu-l spre studiul credinței strbune. O alt sor a mamei lui Mihai Eminescu, Safta, avea o fiic, Xenia, care s-a clugritși ea tot la Agafton. De altfel, Mihai Eminescu, n copilrie, cum arat profesorul Nae Georgescu, mergea foarte des la Mnstirea Agafton, unde rmnea cu sptmnile, participa la viața de obște, asculta povești, cnteceși ntmplri povestite de clugrițe, iar mtușa Fevronia l-a ajutat chiar s descifreze alfabetul chirilicși i-a nlesnit accesul la crțileși manuscrisele din mnstire. La rndu-i, maica Olimpiada Jurașcu, stareța de mai trziu a mnstirii, l-a urmrit aproape toat viața pe poet, interesndu-se la un moment dat de cumprarea unei case n Botoșani pentru Mihaiși sora s Harietta, care i ngrijea sntatea.
Vasile Eminovici, bunicul patern al poetului, a plecat din Blajși s-a stabilit n Bucovina, la Clinești, prin anul 1802, unde a ridicat o csuțși, alturi, o biseric din lemn la care a slujit.
Cercettorul Nae Georgescu descrie ntr-unul din studiile sale un episod mai puțin cunoscut din viața lui Eminescu, care la rndul lui atest trirea n comuniune creștin a poetuluiși primirea Sfintelor Taine. Este vorba de anul 1886, cnd Eminescu se afla la Mnstirea Neamțde Sfinții Mihailși Gavriil, unde a cerut s fie spoveditși mprtșit de preot. Consemnarea duhovnicului referitoare la acest moment a fost fcut cunoscut de ctre profesorul Paul Mironși citat de Nae Georgescu. Iat ce scria la vremea respectiv printele duhovnic: „Pe ziua de Sfinții Voievozi n anul 1886 m-au chemat la M-rea Neamțu, la bolniț,și l-am spoveditși l-am mprtșit pe poetul M. Eminescu.și au fost acolo Ion Gheorghiț, din Crcoani, care acum este primar. Iar Mihai Eminescu era limpede la minte, numai tare posacși trist.și mi-au srutat mnași mi-au spus: Printe, S m ngropați lațrmurile mriiși s fie ntr-o mnstire de maici,și s ascult n fiecare sear ca la Agafton cum cnt Lumin lin. Cntrea de la vecernie” Lumina lina”, se regseșteși n versurile poeziei „Rsai asupra mea” n care este invocat imaginea Fecioarei Maria darși n alte dintre poeziile sale se gsesc motive creștine cum ar fi n „Rugciune”, „Melancolie”,” nvierea”.

Gndul clugririi
Cercettorul Theodor Codreanu arata n volumul „Eminescuși mistica nebuniei” ca poetul a avut n vedere chiar alternativși gndul clugririi – mrturisitși lui Zamfir C. Arbore, un confrate de la „Romnul”, n anul 1882, cnd Titu Maiorescu nu-i descoperise nc semne de „alienat”. „știi ce, dragul meu, hai s demisionm, tu de la „Romnul”, eu de la „Timpul”,și hai s ne clugrim, cci nu suntem fcuți s trim ntre lupi. La mnstire, n chiliile solitare, s scriem letopisețe n cari s nșirm tot ce ndur nenorocitul neam romnesc, pentru ca s seștie ct amar a suferit romnul, ct a trit pe acest pmnt”, i spunea poetul. n anul 1884, repet gndul salvrii prin clugrire, ecoul lui rzbtnd ntr-o scrisoare a lui Petre Missir ctre Titu Maiorescu, pus ns pe seama nebunieiși luat drept glum. C nu putea fi vorba doar de o simpl glum sau de un semn al alienrii, o dovedesc eroii si din „Srmanul Dionis”, „Cezara”, „Povestea magului cltor n stele”, aflați n ipostaza cea mai gritoare, aceea a clugrului
Eminescu a trit relația cu Ortodoxia, sincer, cu respectși evlavie ntocmai unui bun creștin. Acest lucru l mrturisește nsuși Mihai Eminescu, atunci cnd spune: „Istoria omenirii este desfșurarea cugetrii lui Dumnezeu. Nu se mișc un fir de pr din capul nostru frștirea lui Dumnezeu”.

sursa: curentul.ro via roncea.net

, ,
S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *