de Mircea Platon
Despgubiri literare. O fantom bntuie Romnia: Vladimir Tismneanu.Motto:„Marea problem a Romniei de azi e acea descris de un filozof francez: dificultatea suprem e cum s distingi fantomele de persoanele reale. Noi am luat prea multe fantome drept personaje n carne si oase” (Vladimir Tismneanu, 1995). Acompaniat de taraful de strnsur al prietenilor si ndatoratilor domniei-sale, care i tin isonul jignindu-i preopinentii, domnul Tismneanu continu s sustin fie, ntr-o prim faz, c el a fost consistent de „dreapta”, un anticomunist convins, fie, ntr-un al doilea, ceva mai constipat, moment, c ne va povesti n noua prefat a crtii politic corecte Fantasmele salvrii (1998)despre cum a trecut el de la „social-democratie” la „dreapta”. Dorind s-l ajut pe dl Tismneanu s-si fac o autocritic onest n fata colectivului, voi ncerca, n cele ce urmeaz, s semnalez pozitia dlui Tismneanu la diferite momente ale ultimelor dou decade.

Un exercitiu de lectur

1. n articolul Irepetabilul trecut, publicat n 1990,dl Tismneanuscrie c regimul comunist nu mai poate fi resuscitat n Romnia: „O dat, pentru c era esentialmente antiuman, deci potrivnic instinctelor si aspiratiilor naturale ale individului, indiferent de originea sa. Apoi, pentru c era antinational, o scornire incongruent cu firea acestui popor, o nscocire a Apusului pe care un Orient srcit de spirit civic si-a nsusit-o n figura scheletic si ameninttoare a comisarului bolsevic.”

Asadar, n 1990, dl Tismneanu sustinea c exist o incompatibilitate ntre „nscocirea apusean” comunist si „firea” natiunii romne (notiune „esentialist”).

2. n 1992, ntr-o conferint despre „Basarabia, Romnia, Europa” tinut sub auspiciile Fundatiei Iuliu Maniu la New York, dl Tismneanu a vorbit despre cum Iuliu Maniu a nteles c ideologia comunist amenint „statul national”. Fr a spune nimic mpotriva ideii de „stat national” romn, pe care Constitutia la care lucreaz acum „expertii” si „elita” Presedintelui Bsescu o consider o idee depsit, reactionar, „interbelic”, dl Tismneanu spunea mpciuitor: „Desigur, exist regretabile extremisme n viata politic din tar, exist tendinte de isterizare xenofob, dar ele mi par mai degrab de periferia culturii civice care se construieste acum.”

3. Tot n 1992, dar n context anglofon de aceast dat, dl Tismneanu scria, n Finishing the Revolutions of East-Central Europe (articol semnat mpreun cu Patrick Clawson) si n eseul Between Liberation and Freedom, ambele texte aprute n volumul Uprooting Leninism, Cultivating Liberty, despre cum cel mai mare pericol pentru Europa de Est si deci si pentru Romnia nu e coruptia, controlul mass-media, oportunismul sau slbiciunea constitutional: „Dintre toate pericolele care amenint libertatea n Europa Central si de Est, cel mai mare e renasterea spiritului colectivist. Acesta nu e un colectivism intelectual, internationalist, cum e comunismul. E un colectivism primitiv, parohial, care se bazeaz pe concepte precum «patrie», «ntiune» sau chiar comunitatea de snge.”

Aceast carte, din 1992, nsuma rezultatele unei conferinte desfsurate n martie 1991 la Timisoara. Cu ocazia sederii n Timisoara, dl Tismneanu i-a dat un interviu dlui Mircea Mihies. n acel interviu, dl Tismneanu si cu dl Mihies, asezndu-i n aceeasi oal pe un Nichifor Crainic cu istoricii comunisti Mircea Musat si Ion Ardeleanu, au czut de comun acord c, de fapt, regimul iliescian e un regim fascist, o „putere de tip plebiscitar”:

„VLADIMIR TISMNEANU e obicei, acesta e nceputul fascismului. Snt si eu de prerea lui Adam Michnik c pericolul major n ntreaga Europ Central si Rsritean este un fascism care-si va pstra o anumit glazur socializant, egalitarist”. Si fr a avea vreo ndoial c „statul etnocratic pur functioneaz la ora actual”, dl Tismneanu continua: „E foarte frumos s vorbim despre sufletul satului, sau despre sufletul romnesc, care s-a nscut la sat.

Dar n Europa si n pluralism nu prin mit intrm. De obicei, mitul e forma sigur de iesire din Europa.
MIRCEA MIHIES: Si din legalitate.

VLADIMIR TISMNEANU: Fr ndoial. Traditia cultural, politic occidental este traditia legalittii. E cam plictisitoare si obositoare dar al naibii de fertil pentru individ!”

4. Odat ce a redefinit lupta mpotriva (neo)comunismului ca lupt mpotriva fascismului si etnocentrismului, dl Tismneanu a putut mbina utilul cu plcutul. Astfel, n articolul Romania’s Mystical Revolutionaries, publicat n 1994 n revista „Ptisan Review” dl Tismneanu deplnge faptul c intelectualii asociati Miscrii Legionare nu si-au fcut autocritica: „Pn recent, activittile intelectualilor asociati Legiunii Arhanghelului Mihail au fost acoperite sub un vl de tcere si prezentate ca un amnunt efemer, aproape nesemnificativ, al tumultuosilor lor ani de ucenicie. Nici unul dintre acesti intelectuali nu s-a apucat s-si cerceteze constiinta pentru a detecta motivele obsesiei lor de tinerete. Ce a urmat dup 1940 a fost un lung si, trebuie s spunem, reusit exercitiu de amnezie voit. Si totusi angajamentul fascist al ‘Generatiei Tinere’ si identificarea ei cu Garda de Fier au fost cea mai direct expresie a nationalismului si antisemitismului care rspndite astzi n Europa de Est.”

Desigur c dl Tismneanu stia c, de fapt, ce a urmat anului 1940 a fost un lung sir de morti ale intelectualilor de dreapta, fie trimisi n linia nti a frontului de ctre Ion Antonescu, fie mcelriti de comunistii ndrumati ideologic si de Leonte Tismneanu. „Vlul de tcere” era datorat lichidrii multora dintre intelectualii cu pricina, iar „cercetarea constiintei” se fcuse sub bti si n cursul „reeducrii”. n plus, istoriografia comunist a evitat subiectul legionar din motive de cenzur ideologic. Mai stia dl Tismneanu si c unii intelectuali de dreapta fugiser n Occident, unde ncercaser s-si refac viata n contextul unui climat intelectual de un stngism extrem de agresiv care nu ngduia „cercetarea sufletului”, ci doar (auto)denuntul „fascistilor”. Si denutnd continu si dl Tismneanu care, dup ce trece n revist articleria legionar a unor Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica sau Nae Ionescu, i nfiereaz insidios, n acelasi paragraf, pe Marian Munteanu si pe Gabriel Liiceanu.

n viziunea lui Tismneanu, ambii s-ar fi fcut vinovati de „exonerarea” legionarilor: „Aceast exonerare e n special nelinistitoare astzi, n Romnia post-ceausist, cnd multi din tnra generatie de studenti si intelectuali se identific cu spiritul radicalilor rebeli ai anilor treizeci. De exemplu, liderul studentesc Marian Munteanu a format o organizatie numit Miscarea pentru Romnia si i invoc pe Nae Ionescu si miscarea sa drept model. Att prefata lui Nae Ionescu la romanul De dou mii de ani al lui Mihail Sebastian ct si Schimbarea la fat a Romniei a lui Cioran au fost recent reeditate de Editura Humanitas din Romnia.

Directorul editurii Humanitas e Gabriel Liiceanu, principalul discipol si continuator al lui Constantin Noica (si n prezent un critic ndrjit al regimului Iliescu). n 1992, Liiceanu nsusi a publicat o carte intitulat Cearta cu filosofia n care asistm la un lung tur de fort n examinarea tribulatiilor teoretice ale lui Cioran fr nici o referire ns la trecutul fascist al lui Cioran”. n continuare, Tismneanu critic faptul c Gabriel Liiceanu a reeditat Schimbarea la fat a Romniei fr o prefat n care s critice o carte care a fost „una dintre principalele manifeste ale fascismului european n versiunea «national bolsevic»”.

Asadar, dac Iliescu e „fascist”, Cioran e „national bolsevic”. Ceea ce urmrea n acest fel dl Tismneanu era s poat spune c ntre „nationalismul” romnesc si comunism exist o continuitate, c dictatura comunist e o consecint a nationalismului-legionar si c, de exemplu, cartea lui Cioran apartine „impetusului care a ajutat la edificarea unei dictaturi fasciste n Romnia, sngeros preludiu al celeilalte, nu mai putin sngeroase, tiranii comuniste.” Un „preludiu”, asadar o miscare de deschidere, o miscare care anunta comunismul, care a adus comunismul.

Acum, dup cte stiu eu, dl Liiceanu e considerat o personalitate a „dreptei” liberale, „netotalitare”. Atunci de ce m ntreab dl Mihies: „Unde si cnd a atacat Vladimir Tismneanu ‘dreapta traditional’?

5. E ciudat c dl Mihies nu stie sau nu si mai aminteste, deoarece, n 1995-96, dl Tismneanu era din nou intervievat de dl Mihies. Si, dac „la export” dl Iliescu era prezentat ca victim a criticilor urmasului oficial al „fascistului” Noica, n cartea Balul Mascat, liderii opozitiei democrate snt din nou criticati pentru „lipsa de maturitate” de care au dat dovad n ncercarea lor de a se mpotrivi lui Ion Iliescu. Astfel, conform dlui Tismneanu lupta dintre Iliescu si opozitie (condus de PNTCD) ar fi fost una dintre „bolsevicii-bolsevici” si „bolsevicii-antibolsevici”. Conform dlui Tismneanu, „radicalismul” opozitiei era nejustificat: „Nuanta moral trebuia s fie si una a tolerantei si a amnrii scadentelor. Anumite puncte importante puteau fi lsate pe seama unor comisii de stabilire a adevrului, alctuite de istorici, personalitti intelectuale care s gndeasc tranzitia n termeni de compromis istoric, mai degrab dect de conflict (…) Ceea ce cred c s-ar fi putut realiza, n special dup 1992, ar fi fost nu ideea de reconciliere, care e o etichet gunoas, ci coabitarea.”

6.Un bun exemplu de coabitare cu neobolsevicii ne ofer n 2003 dl Tismneanu n cartea de convorbiri cu Ion Iliescu, de care se pare c l leag pasiunea comun pentru marxismul revizionist si, mai ales, pentru scrierile lui Trotsky, a crui absent din bibliografia romneasc o deplng amndoi. Fr a comenta toat cartea, voi remarca doar cteva aspecte. n primul rnd, Tismneanu vorbeste iarsi de „rigiditatea” (stiffness) opozitiei lui Corneliu Coposu si a anti-comunistilor care, dup cum spune Ion Iliescu aprobat de Tismneanu, au dat dovad de „schematism, primitivism” n anti-comunismul lor.

Dar atmosfera mbcsit, de activisti depnnd amintiri despre ct de frumoase erau sedintele de altdat de la „Stefan Gheorghiu”, de pe cnd, eheu fugaces, trecea si Silviu Brucan pe acolo, culmineaz ntr-o mrturisire perfect lmuritoare n privinta lui Vladimir Tismneanu. Care spune asa: „Cel putin un aspect e clar din dezbaterea international despre comunism versus fascism: dac se poate vorbi despre comunism cu fat uman, e aproape imposibil de vorbit despre fascism sau nazism cu fat uman. Comunismul a lsat cel putin loc pentru iluzia umanismului – si n traditia comunist, poate n marxism, n antropologia filosofic marxist, a existat probabil o traditie umanist complet respins de fascism. Dup cum ati mentionat mai devreme, si cred c e foarte important, cred c la originile marxismului se afl un fel de aspiratie democratic.”

Acesta e Vladimir Tismneanu n 2003. n 2006, presedintele Bsescu avea s-l numeasc pe acest om Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romnia. ncepnd cu acel moment, „anticomunismul” dlui Tismneanu nu a mai cunoscut limite. Oricine i s-a opus a fost fie comunist, fie fascist, fie, avnd n vedere c, n viziunea dlui Tismneanu ambele snt aidoma, si comunist si fascist n acelasi timp. Dar oricum e mai ru s fii fascist, pentru c nu esti deloc umanist, pentru c nu mai ntretii „iluzia umanist”.

Cteva conluzii

Citind opera dlui Tismneanu, am ajuns la concluzia c dlui Tismneanu i va fi imposibil s ne explice cum a trecut de la social-democratie la „dreapta” pentru simplul motiv c nu se poate vorbi de o „evolutie” a dlui Tismneanu. Pentru a ntelege parcursul, fragmentat, esoteric si proteic al dlui Tismneanu ar trebui s tinem cont de strategiile sale de construire a carierei att n SUA ct si n Romnia. Apoi, trebuie s tinem seama de cine l plteste. Dar, dac dl Tismneanu are dreptate, una dintre caracteristicile comunismului e tocmai „proteismul fenomenului si evanescenta lui. ti scap mereu printre degete. De aici imposibilitatea de a surpinde n toate detaliile sale fenomenul comunist.” mi dau deci seama c nu pot surpinde toate detaliile scrisului dlui Tismneanu.

Dar proteismul, vesnica reinventare de sine si de altii, vesnica manipulare semantic a istoriei si destinelor romnilor, refuzul unei identitti, toate ni-l indic pe dl Tismneanu ca fiind pe orbita fenomenului comunist romnesc si international. Rmnem, urmrind zig-zagurile nedemne ale dlui Tismneanu, fie cu impresia unui om care e o simpl portavoce a unor interese politice, un simplu activist de partid pus s justifice ideologic niste decizii politice luate deasupra lui, fie cu imaginea unui oportunist.

Dar n nici un caz cu un om de dreapta politic.

Dreapta politic, conservatorismul adic, nu e ideologie. Dar nu e ideologie doar n msura n care nseamn aprarea unei identitti (sociale, culturale, politice, religioase) date. A fi om de dreapta nseamn a apra un dat, o identitate. n msura n care ti reinventezi propria identitate n permanent, si n msura n care faci din identitate un lucru ru, nu mai esti conservator. Lucrurile snt asa cum snt si reinventarea lor nu e, de cele mai multe ori, dect o reinventare semantic, o redefinire abuziv.

E genul de redefinire care a fcut din trani niste „dusmani de clas” sau niste „nprci reactionare”, care a fcut din preoti niste „fanatici”, care a fcut din evrei niste „suboameni” si care face acum din omul normal un „homofob”. E genul de redefinire care precede sau justific crima organizat. Lucrurile vii cresc, doar jucriile mecanice se inventeaz. Si lucrurile vii au o origine, o natur specific, niste rdcini, un timp si un spatiu al lor. Ingineria social merge mn n mn cu lipsa de identitate personal.

Nu poti s aperi ceva dac nu stii cine esti. Si nu vei sti niciodat cine esti dac cineva ti va rescrie mereu trecutul. n lipsa acestei nrdcinri n structurile de rezistent ale realului, n antropologia crestin, n traditia moral si istoric, „dreapta” nu e dect o ideologie ca oricare alta pentru c nu exprim nici o realitate, ci doar ncearc s inventeze o realitate. O realitate conventional. Asa cum e si „realitatea” democratiei romnesti din ultimii douzeci de ani, n care oamenii cinstiti siliti s „coabiteze” cu structurile politico-ideologice gangsteresti clocite de structurile de partid si de stat ale regimului comunist snt condamnati, de fapt, la moarte (sufleteasc) lent.

De aceea am spus c, dup saizeci de ani, „dou generatii de tismneni” snt de ajuns. Nu m refeream la „evrei”, ci la oportunisti. Nu i-am fcut dlui Tismneanu nici o vin din faptul c e fiul tatlui domniei-sale, dar i-am fcut o vin din faptul c foloseste acelasi limbaj ca al tatlui domniei-sale si c, dincolo de ras, clas sau religie, pregteste o nou generatie de oportunisti (ortodocsi, catolici etc.) care s apere sistemul corupt din Romnia. Si cea mai bun dovad c aliatii domniei-sale snt fie corupti, fie incompetenti, e c nici unul dintre vasalii tismnieni nu a ndrznit s constate, ca „expert”, pe tot cuprinsul acestei polemici despre stnga si dreapta, ceea ce era de constatat, si anume c, judecat dup scrierile sale, dl Tismneanu nu poate fi considerat un om de dreapta. Poate fi considerat un om al stngii antistaliniste (anticommunist Left/ liberal Left), asta ca s fim generosi cu precizie.

Lucrul acesta e dovedit nu doar de scrierile dlui Tismneanu si ale aliatilor si, ci si de modul lor de a lupta. De la nceputul acestei polemici, ntrebrilor sau argumentelor mele bazate pe scrierile dlui Tismneanu li s-a rspuns cu injurii si amenintri la adresa mea. Nu am nici o ndoial n privinta capacittii de a face ru a „elitei” noastre. Dar am din ce n ce mai mari ndoieli n privinta dorintei ei de a face bine. De a fi onesti. Eu discut crti, ciracii dlui Tismneanu caut s m distrug pe mine, personal, viseaz s m vad dat afar de la universitatea unde studiez, delireaz asupra cte unei fotografii de-ale mele, si folosesc, precum dl Mihies, pozitia oficial, de vicepresedinte al ICR, pentru a publica pe site-ul institutiei pe care o conduc articole injurioase la adresa mea (cu alte cuvinte, se fac vinovati de abuz de putere, de vreme ce folosesc resursele statului pentru a da btlii personale cu un scriitor romn) etc. De ce? Fiindc am ndrznit s spun c „regele” e gol? Si oportunist?

Dac e adevrat ce spune dl Tismneanu, si anume c romnii snt, colectiv, att de insuportabil de tarati de comunism, oare cum trebuie s fie dl Tismneanu, crescut si educat n epicentrul aparatului ideologic represiv comunist, de care a si profitat? La urma urmelor, dl Tismneanu continu s fac ce a fcut tatl domniei-sale, adic s lupte cu mapa mpotriva poporului romn. Eu am fost crescut si educat s s fac ceea ce a fcut bunicul meu Aurel N. Platon, nscut n 1904, antilegionar, bun prieten cu o familie de evrei din Botosani, notar liberal al comunei Vorona. Cnd trupele sovietice, care ni l-au adus si pe tatl dlui Tismneanu, au nceput s intre n tar, bunicul a nhmat caii la sareta primriei si a plecat n refugiu cutnd s scape de comunisti arhiva primriei, istoria satului.

Domnul Tismneanu foloseste discursul si apucturile celor care au distrus Romnia. Asa a fost educat. Eu am fost educat s apr ce pot din Romnia veche, integr. n 1950, tatlui meu i s-a spus, n scoala primar: „Mars acas si spune-i lu’ tat’tu s dea pmntul la colectiv dac vrea s te mai primim la scoal.” Bunicul meu, notar liberal n comuna Vorona, avea cinci copiii si cinci hectare de pmnt. A dat pmntul, aproape tot. Dar, din cauz c fusese notar „burghezo-mosieresc”, l-au dat afar de la primrie. Si a trit asa, aproape dou decenii, pn cnd a mplinit vrsta de pensie, din munca micii lui grdini de legume, din cresterea ctorva psri si din cei doi trei pomi fructiferi pe care i avea n curtea casei. A trit unde se nscuse, n curtea casei lui, n Romnia profund. Si prin acest om am cunoscut si eu Romnia profund. Autarhic. Si deloc „primitiv” sau „sovin”. Dar cinstit.

De zeci de ani sntem siliti, dac nu acceptm coruptia sau ideologia comunist, s o lum de la capt, s murim, s plecm, s tcem, n vreme ce urmasii celor care au distrus si distrug Romnia, care seac albiile de ape, muntii de minereuri, pdurile de viat si oamenii de suflet, ne dau lectii de moralitate si ne nvat cum s ne dezbrm de strmosi, de natiune, de credint, de patrie, de cultura romneasc si de alte „racile ale trecutului”.

„De ce sntem att de ticlosi?” se ntreba retoric dl Mihies. Fiindc puteti. Fiindc aveti spate. Fiindc oamenii cinstiti nu mai au cum s v trag la rspundere. Fiindc msluiti continuu criteriile. Fiindc snteti multi si organizati. Stiu c nu voi cstiga btlia. Dar mai stiu si c dl Tismneanu va pierde lupta. Si asta pentru c domnia-sa nu se lupt cu mine, ci cu adevrul propriei sale bibliografii. Si nimeni nu poate sri peste propria umbr. Deja nu mai puteti minti, desi nc nu vreti s spuneti adevrul.
(Text aprut n Mircea Platon, Gheorghe Fedorovici, Msura vremii: ndemn la normalitate, Bucuresti, Editura Predania, 2009)

Vezi Mircea Mihies: tismaneanu.wordpress.com/2009/05/06/mircea-mihaies-de-ce-sntem-atat-de-ticalosi; Gelu Trandafir, Anca Cernea: http://tismaneanu.wordpress.com/2009/05/26/despre-radicalisme-si-diversiuni-o-scrisoare-de-la-anca-cernea-si-gelu-trandafir/.

Vladimir Tismneanu, Irepetabilul trecut, Bucuresti, Albatros, 1994, p. 13.

Vezi, de exemplu, Ioan Stanomir, Stat, natiune si patriotism constitutional, „Revista 22”, 22 februarie 2006 (http://www.revista22.ro/stat-natiune-si-patriotism-constitutional-2491.html). De mentionat c Ioan Stanomir este seful comisiei prezidentiale pentru revizuirea Constitutiei.

Vladimir Tismneanu, Irepetabilul trecut, p.

„Tribalism. But of all the threats to liberty in East-Central Europe, the greatest is a revived spirit of collectivism. This is not an intellectual, internationalist sort of collectivism, like communism. It is a primitive, parochial collectivism that draws on such concepts as the fatherland, the nation, or even the blood community”. n Between Liberation and Freedom, Tismneanu adaug si „strmosii” (ancestors) la notiunile tribaliste. Vezi Uprooting Leninism, Cultivating Liberty, Editura Vladimir Tismneanu, PatrickClawson, Philadelphia, Foreign Policy Research Institute, 1992, XI, p. 39.

Vladimir Tismneanu, Ghilotina de scrum, Timisoara, Editura de Vest, 1992, 220-221. De notat c, n Fantasmele salvrii,Tismneanu nu mai vorbeste de abandonarea mitului, considerate „cimentul societtii”, ci doar de abandonarea miturilor „rele” cum ar fi nationalismul, si nlocuirea lor cu mituri „bune”, cum ar „societatea civil” (Tismneanu, Fantasies of Salvation, Princeton, Princeton University Press, 1998, p. 37.

„Until recently, the activities of the intellectuals associated with the ‘legionnaires of the Archangel Michael’ have almost universally been glossed over with a veil of silence and presented as an ephemeral, alsmost insignificant episode in their tumultuous Lehrjahre. Nor have any of the participants engaged in soul-searching to detect the reasons for their youthful obsession. What followed after 1940 has been a long, and one must say, successful exercise of willed amnesia. Yet in the preceding decades the fascist commitment of the ‘Young Generation’ and its identification with the Iron Guardist movement was the most straightforward expression of nationalism and anti-Semitism to be found in Eastern Europe” (Vladimir Tismneanu, Romania’s Mystical Revolutionaries, n A Partisan Century: Political Writings from Partisan Review, Editura Edith Kurzweil, New York, Columbia University Press, 1996, p. 383-384).

Teza apare explicit n Fantasies of Salvation, de exemplu, unde ni se explic faptul c, deja npditi de „sovinism, antisemitism, nencredere n liber-cugettori si nationalism”, comunismul ne-a venit ca o mnus, ncurajnd aceste caracteristici. ntr-un cuvnt, Estul Europei a „mostenit o combinatie de forme monolitice de gndire totalitar de sorginte precomunist si comunist” (Frantasies of Salvation, p. 48-49).

Vladimir Tismneanu, „Romania’s Mystical Revolutionaries”, A Partisan Century, p. 389-90.

Mihies: tismaneanu.wordpress.com/2009/05/06/mircea-mihaies-de-ce-sntem-atat-de-ticalosi. Atacul lui Tismneanu poate fi unul din factorii care au contribuit la faptul c, ntr-o prim instant, Gabriel Liiceanu a contestat numirea lui Vladimir Tismneanu n fruntea Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romnia.

Vezi Sorin Lavric, Cum se investigheaz crimele comunismului la Romni, „Adevrul”, 4 octombrie 2006 (http://www.adevarul.ro/articole/2006/cum-se-investigheaza-crimele-comunismului-la-romani.html). Ulterior, Gabriel Liiceanu s-a reconciliat cu Vladimir Tismneanu sub flamura presedintelui Bsescu.

Vladimir Tismneanu, Balul mascat: Un dialog cu Mircea Mihies, Iasi, Polirom, 1996, p. 19-21.
Ion Iliescu (interviewed by Vladimir Tismneanu), Communism, Post-Communism and Democracy: The Great Shock at the End of a Short Century, Boulder, East European Monographs, 2006, p. 41.

Iliescu, Communism, 51, 62, 116-17, 120-21 (despre inoportunitatea reinstaurrii monarhiei). Despre penibilul acestei crti de convorbiri cu Ion Iliescu a scris si politologul britanic Tom Gallagher, n articolele Politolog fr bisericute („Romnia liber”, 13 octombrie 2006), Netulburat n propria-i mistificare („Romnia liber”, 1 noiembrie 2006), „Un istoric indispendabil pentru doi presedinti romni” I, II („Ziua”, 14 si 15 aprilie 2006).
Vladimir Tismneanu n Iliescu, Communism, p. 167-69.

La nceputul anilor ’90, Tismneanu scria: „Dar, asa cum a artat recent istoricul polonez Adam Michnik, «nu exist socialism cu fat uman, ci doar totalitarism cu pumnul n gur»” (Fantoma lui Gheorghiu-Dej, Bucuresti, Editura Univers, 1995, p. 101).

Vladimir Tismneanu, Ghilotina de scrum, Timisoara, Editura de Vest, 1992, p.191.

Surse:Arhiva RomanilorviaConvorbiri Literare

UpdateZiaristi Online:Dl Tismaneanu e os de taranist

, , ,
S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *